Luptă și triumf: Plan devoțional olimpicMostră

"Găsind piesa lipsă"

Triatlonistul Hunter Kemper mergea împreună cu familia sa în mod regulat la biserică până când angajamentul lui față de sport a făcut ca biserica să nu mai fie o prioritate pentru el.

„De multe ori călătoream în weekenduri pentru a participa la competiții sportive” povestește el. „În cele din urmă n-am mai avut timp să ajung la biserică.”

În timpul facultății, Hunter a început să-și dea seama că ceva lipsește din viața lui. Neputând să identifice „piesa lipsă”, ieșea cu prietenii săi credincioși, era ceva ce îl făcea să dorească să petreacă mai mult timp cu ei. Felul în care ei trăiau era convingător și atractiv.

Numai după ce Hunter a absolvit facultatea și s-a mutat la centrul olimpic de pregătire, și-a dat seama ce anume lipsea din viața lui.

A început să meargă la biserică împreună cu prieteni de-ai lui de la centrul olimpic. În fiecare duminică asculta despre dragostea lui Dumnezeu pentru el și despre faptul că Dumnezeu vrea să aibă o relație cu el.

Hunter a descoperit motivul pentru care simțea acel gol din inimă și acea nemulțumire față de viața lui.

„Devenisem rob sportului meu” spune el. „Luptam împotriva convingerii că era ceva ce aș fi putut să fac pentru a câștiga iertarea lui Dumnezeu.”

Într-o duminică după biserică, adevărul Evangheliei a ajuns adânc în inima lui Hunter. El a înțeles că nimic din ceea ce ar fi făcut nu ar fi câștigat dragostea și iertarea lui Dumnezeu. El oferea dragostea și iertarea Lui pe gratis datorită sacrificiului lui Isus la cruce.

„Am îngenunchiat în camera mea și I-am mărturisit că nu mai pot să trăiesc prin puterea mea” își amintește el. „Am plâns mult în acea zi; nu pentru că mă simțeam trist, ci pentru că mă simțeam liber.”

Hunter caută acum ca prin sportul pe care îl face să Îl onoreze pe Hristos și împreună cu soția și fii săi, face o prioritate din relația cu El.

Indiferent de lucrurile care îi distrag atenția sau ceea ce sportul practicat cere de la el, Hunter crede că adevărata sa putere vine de la Dumnezeu.

„În zilele în care mă simt că nu mai pot alerga încă o milă sau nu cred că sunt în stare să trec de linia de finish, întotdeauna mi-aduc aminte că Dumnezeu nu obosește și nici nu ostenește” spune el. „Orice e posibil cu Dumnezeu.”

Întrebări: Cum depinzi mai mult de puterea ta decât de puterea lui Dumnezeu? Ce altceva e mai prioritar decât a avea o relație cu Isus?

Rugăciune: Doamne, adu-mi aminte că nu pot să fac nimic fără Tine. Deși aș putea să mă împiedic și să obosesc, Tu nu poți face asta. Ajută-mă să mă bazez pe puterea Ta, în loc să mă bazez pe a mea. Aș vrea ca prioritatea mea să fie aceea de a Te onora pe Tine.