Unde rugăciunea devine realăMostră

Ziua a patra

Rugăciunea când nu există nicio condamnare

Când descoperim că suntem iertați, există o libertate incredibilă care apare în inimile noastre. Ne simțim vii și ne simțim liberi. Dar putem părăsi cu ușurință acel loc și descoperim un nou tip de robie. Mulți dintre noi descoperim că, deși credem că Dumnezeu ne-a iertat, credem că El este profund dezamăgit de noi. Încă o dată, vina și rușinea apar în inimile noastre și ne luptăm cu frica și anxietatea în timp ce căutăm să fim credincioși.

Tocmai în acest loc trebuie să auzim Romani 8:1: „Așadar, acum nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului.” Nu există nicio condamnare. Dacă cunoașterea iertării duce la libertate, cât de mult înseamnă realizarea că nu mai există condamnare? Dar libertatea în care ne conduce acest lucru este contraintuitivă. Aceasta nu este libertatea de a pleca și de a face tot ce vrem. Acesta nu este un fel de libertate fără lege. Aceasta este o libertate care ne face să fim sinceri.

Presupun că niciunul dintre noi nu încearcă să fie necinstit în rugăciunile noastre, chiar dacă rugăciunile noastre pot fi profund necinstite. Ne vedem păcatul, răzvrătirea, zdrobirea și lupta noastră și nu-I spunem adevărul, ci doar Îi cerem lui Dumnezeu să le facă să dispară sau să repare. Când ne vedem păcatul, ne cerem scuze din abundență, sperând că, dacă îi arătăm lui Dumnezeu cât de sinceri suntem, poate că El va accepta scuzele noastre. Uităm că acum nu există nicio condamnare pentru cei în Hristos Isus și, în loc să acceptăm asta și să aducem la El adevărul despre noi înșine, ne ascundem de strălucirea Lui pedepsindu-ne pe noi înșine.

Singurul mod de a crede cu adevărat – până la capăt – că nu există nicio condamnare în Hristos Isus, este să aducem tot ceea ce ne face să ne simțim condamnați înaintea Lui și să îl punem la picioarele Lui. Nu putem doar să afirmăm adevăruri ca acesta, trebuie să le testăm. Trebuie să testăm dacă credem cu adevărat că mântuirea se face numai prin credința în Hristos. Trebuie să testăm dacă nu există nicio condamnare. Testăm pentru a vedea dacă credem aceste lucruri, descoperindu-ne total lui Dumnezeu.

Unde te lupți să crezi adevărul lui Dumnezeu? Ce îți este greu să crezi că Dumnezeu poate lua de la tine? Este mânia ta, pofta, invidia sau poate sentimentul tău de necurăție, condamnarea sau frica? Cum ar fi să-L vezi pe Isus rugându-se pentru tine, nu în trecut, ci în prezent, când experimentezi aceste lucruri?