Unde rugăciunea devine realăMostră

Ziua unu

Ascultă vestea bună a rugăciunii

Când mă uit înapoi la ceea ce a fost rugăciunea în viața mea, a devenit adesea un loc de împlinire. La un moment dat am ajuns să cred că ceea ce voia Dumnezeu de la mine era să fiu bun la rugăciune. Așa că atunci când eșuez – când mintea mea rătăcește sau doar adorm – mă simt vinovat că nu am fost mai bun și puțin rușinat cu mine.

Tocmai în luptele noastre trebuie să descoperim vestea bună despre rugăciune. Pavel proclamă acest lucru în Romani 8:26: „În același fel, Duhul ne ajută în neputința noastră, pentru că nu știm cum ar trebui să ne rugăm, ci Duhul Însuși mijlocește cu suspine nerostite.” Nu știm cum să ne rugăm. Gândește-te la asta. Când Dumnezeu se gândește la tine și la capacitatea ta de a te ruga, Dumnezeu recunoaște că nu știi cum să te rogi. El știe. El înțelege.

Dar dacă am lăsa-o așa, ar putea părea puțin deprimant. Este încurajator, probabil, faptul că Dumnezeu ne confirmă că nu știm să ne rugăm. Găsesc mângâiere în adevărul pe care Dumnezeu îl cunoaște și îl înțelege. Dar Dumnezeu nu se oprește la simpla înțelegere. Dumnezeu a făcut ceva în privința asta! În Evrei 4:14-16, ni se spune că avem un mare preot în Isus care înțelege ispitele noastre – care a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat – și care a străbătut cerurile. Marele nostru preot a mers la dreapta lui Dumnezeu, „pătrunde dincolo de draperia din interiorul Templului” ca „ancoră a sufletului” (Evr. 6:19). Acesta este motivul pentru care avem încredere să „ne apropiem de tronul harului” (Evr. 4:16).

Îndrăzneala noastră nu se bazează pe cât de buni suntem la rugăciune. Încrederea noastră nu se bazează pe temelia capacității noastre, a inteligenței noastre, a cunoștințelor noastre sau a bunătății noastre. Ne putem apropia de Tatăl datorită a ceea ce Isus a realizat pentru noi. Motivul pentru care aceasta este o veste atât de bună este că putem deveni curați în prezența lui Dumnezeu, chiar dacă bunătatea, priceperea sau devotamentul nostru personal nu atinge prezența lui Dumnezeu. Hristos a realizat totul pentru noi. Hristos ne-a salvat, nu în bunătatea noastră, ci în păcatul nostru El a murit pentru noi (Romani 5:8).

Așa că atunci când te rogi, gândește-te la ce faci când simți „eșecul” la rugăciune. Devii frustrat, faci promisiuni lui Dumnezeu că te străduiești mai mult sau că devii mai bun decât ești și strângi din dinți pentru a eșua din nou? Simți rușine în rugăciune pentru că nu te poți odihni în adevărul că Dumnezeu știe că nu știi să te rogi? Cum s-ar putea schimba rugăciunile tale dacă ai aduce eșecurile tale la Dumnezeu în rugăciune, căutându-L pe Dumnezeu care știe că nu știi să te rogi dar care a avut grijă de asta pentru tine?