Înrădăcinat în iubire: trăirea vieții creștine la cote maximeMostră

Gândirea lui Cristos

Ai spune că ești înțelept? Ar trebui să ținem seama că, în calitate de creștini, avem nevoie de înțelepciune – înțelepciunea de a ști cum să ne trăim viața după modelul lui Cristos.

Cartea Proverbele ne spune că înțelepciunea este mai prețioasă decât rubinele, aurul fin sau argintul. Ea ne va oferi o diademă care să ne încununeze capetele și să ne confere o coroană glorioasă și o ghirlandă în jurul gâtului. Împăratul Solomon a avut dreptate ca, atunci când i s-a oferit orice pe lume, să ceară înțelepciune. Dumnezeu a fost atât de mulțumit de răspunsul său, încât i-a dat înțelepciune și orice altceva pe deasupra. Dar înțelepciunea nu înseamnă doar acumularea de informații intelectuale sau satisfacția față de eleganța teoriilor abstracte. Cristos răstignit este înțelepciunea lui Dumnezeu. Înțelepciunea înseamnă a ști că, prin lepădarea de sine, luarea crucii, urmarea lui Isus Cristos, vom găsi viața în toată plinătatea ei. 

Înțelepciunea înseamnă să știi că pentru a-ți salva viața trebuie să o pierzi. Pentru înțelepciunea lumii înțelepciunea crucii pare o nebunie. Putere în slăbiciune, a câștiga pierzând și puterea crucii par o prostie celor care măsoară puterea prin produsul național brut și bombe de megatone. Cei devotați să termine primii, care se umflă în pene folosind puterea ca proeminență și care caută cunoașterea ca sursă de putere nu vor înțelege niciodată acest lucru. Înțelepciunea nu poate fi dobândită doar prin efort uman. Înțelepciunea crucii ne spune că atunci când suntem dispuși să renunțăm la identitatea noastră, să ne sacrificăm libertatea personală, să lăsăm la o parte prejudecățile noastre, să nu ne mai agățăm de bogăția materială și de loialitatea față de ceilalți și să murim față de noi înșine, vom moșteni cununa bucuriei, un nume veșnic, împărăția lui Dumnezeu și viața în toată plinătatea ei. Înțelepciunea care vine de sus este în primul rând curată, apoi pașnică, grijulie, ușor de convins, plină de milă și roade bune, imparțială și sinceră.

Când ne punem credința în Cristos, El devine pentru noi „înțelepciune de la Dumnezeu și neprihănire și sfințire și răscumpărare”. În mod incredibil, asta înseamnă că putem spune că avem gândirea lui Cristos. Dacă acest lucru este adevărat, nu există nicio adâncime a înțelepciunii crucii care să fie prea profundă, nici o înălțime a cunoașterii spirituale prea înaltă, pe care să nu o putem explora. Isaac Watts reflectă acest lucru într-un vers din imnul său „Lăudați-l pe Domnul”: El a format stelele, acele flăcări cerești, El le socotește numărul, le cheamă pe nume; Înțelepciunea Lui este vastă și nu cunoaște limite, O profunzime în care toate gândurile noastre se scufundă. Prin urmare, avem nevoie să petrecem timp cu El – să sălășluim cu El. Cât de adesea ne grăbim și nu perseverăm? E vreo surpriză atunci că ne trudim să-L înțelegem pe Dumnezeu și înțelepciunea Lui? S-a sugerat de asemenea, că înțelepciunea vine doar atunci când găsim timp nu numai pentru a dobândi cunoștințe, ci și pentru lenevie – inactivitate în adevărata tradiție a contemplativului, care înseamnă să găsim timp pentru reflecție, pentru libertatea gândirii. Minunea creativă a momentului lui Newton sub măr. Trebuie să ne găsim timp pentru reflecție, pentru libertatea gândirii și admirația creativă, pentru a descoperi acel loc în care toate gândurile noastre se scufundă.

Întrebări pentru reflecție

1. Găsește-ți în mod activ un timp din zi și reflectează la ce înseamnă înțelepciunea pentru tine și credința ta?

2. Ai momente în viață în care timpul tău ar putea fi petrecut mai bine? Găsește timp pentru inactivitate și în acest timp de apatie reflectează asupra credinței tale.

3. Ce sacrificii ai făcut și ce prejudecăți ai lăsat deoparte pentru a gusta din iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu?