Înrădăcinat în iubire: trăirea vieții creștine la cote maximeMostră

Mergeți și faceți ucenici

Chemarea de a-L urma pe Isus nu este o invitație adresată doar nouă. Chemându-ne pe noi, El ne trimite să-i ajutăm și pe alții să-L urmeze. Dacă te gândești bine, cineva te-a ajutat să-L urmezi pe Cristos – fie că au fost părinții tăi, o rudă sau un prieten, sau poate asta s-a întâmplat când citeai Biblia de unul singur. Și ceea ce am primit, suntem încurajați să transmitem mai departe și altora. 

Ultimele cuvinte ale lui Isus pe care Matei le consemnează în Evanghelia sa reprezintă o trimitere adresată ucenicilor Săi. O însărcinare este o instrucțiune, o poruncă sau un rol dat unei persoane sau unui grup. Dar această însărcinare este una care se reînnoiește în fiecare generație, deoarece Isus spune: „... învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit!” Este în esență o misiune recurentă. Noi suntem beneficiarii acestei însărcinări și, la rândul nostru, suntem chemați să jucăm și noi un rol în ea. Isus le spune ucenicilor: „Mergeți” nu trebuie să ascundem credința de alții, ci să mergem la cei din jurul nostru, oriunde ne conduce Dumnezeu. „Faceți ucenici”: nu trebuie să fim doar noi înșine ucenici, ci suntem încurajați de Isus ca la rândul nostru să facem discipoli. 

Asta implică să ne punem întrebarea „Pe cine pot să ucenicizez?” Poate însemna să ajutăm o persoană din Biserică să se dezvolte ca ucenic. Sau poate semnifica să călăuzim pe cineva care nu este încă creștin să ajungă să-L cunoască pe Isus în mod personal. Ucenicii au petrecut câțiva ani cu Isus, așa că acesta nu este un plan improvizat rapid. Implică să mergi alături de oameni de la o zi la alta și să-i ajuți în fiecare aspect al vieții lor să vadă lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Dacă l-am crede pe Isus pe cuvânt și am începe să descoperim cum am putea face acest lucru noi înșine, aceasta ar transforma Biserica așa cum o știm noi. „Toate neamurile”: cuvântul tradus „neamuri” este ethne, adică triburi sau grupuri de oameni. Suntem chemați să mergem la oameni care sunt diferiți de noi înșine și să le dăm posibilitatea să audă și ei vestea bună. Aceasta înseamnă să îi acceptăm în bisericile noastre pe cei care pot fi diferiți de noi și să mergem în locurile din parohiile și cartierele noastre unde nu există prezență creștină. „Botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”: a face ucenici nu este doar pentru oamenii din interiorul Bisericii, ci și pentru cei care sunt departe de Dumnezeu, pentru ca ei să descopere cine este El și să devină creștini. Apoi ei pot fi botezați și primiți în Biserică. „Învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit!”: chemarea noastră este să transmitem mai departe ceea ce am primit. Există profesori experți, dar noi toți putem fi implicați ca ajutoare de învățători. 

Întrebări pentru reflecție

1. Gândește-te la cine te-a ajutat să crești ca ucenic al lui Isus. 

2. Întreabă-te: „Pe cine ucenicizez?”. Dacă ajuți pe cineva, întreabă-l: „Tu pe cine ucenicizezi?”

3. Cum îi poți ajuta și încuraja mai bine pe oamenii pe care îi întâlnești să-L accepte pe Domnul și să devină un ucenici al lui Isus?