Obiceiuri ale sfințenieiMostră

Cu pași mărunți 

În ultimele câteva zile am vorbit despre ce înseamnă să trăim ca oameni sfinți, chemați să Îl reprezentăm pe Dumnezeul nostru sfânt. Dar iată cum stau lucrurile: să îți amintești cine ești, să alegi ascultarea, să practici pocăința și să arăți milă - aceste lucruri nu se fac o singură dată. Nu poți să spui: L-am iertat pe copilul ăla super frustrant la școală ieri, deci sunt ok, nu? Ei bine, acesta este un bun prim pas, dar nu te opri aici! Noi suntem chemați să umblăm „într-un mod vrednic” de chemarea pe care am primit-o (Efeseni 4:1), să continuăm să facem pași mărunți în umblarea cu Isus. Cu alte cuvinte, trebuie să ne formăm niște obiceiuri. Dar ce este un obicei? Un obicei este ceva ce faci în mod consecvent, nu doar ocazional. Este o practică, un ritm, ceva ce devine aproape involuntar.

Cum ar fi dacă ascultarea ar deveni aproape involuntară? Cum ar fi dacă acele tentații care par să ne copleșească ar putea fi diminuate de alegeri mici, dar consecvente, pe care le facem astăzi? Imaginează-ți cât de apropiat te-ai simți în relația ta cu Dumnezeu dacă ți-ai forma obiceiul de a alerga la El în momentele de regret în loc să te ascunzi de El. Acestea sunt obiceiuri. 

Pavel, un misionar și lider incredibil de eficient, a recunoscut cât de ușor este să auzi ceva, să fii de acord, să crezi că este o idee bună și chiar să faci pași spre acel lucru, dar să nu ai niciun rezultat. În schimb, noi uităm, fiind distrași de alte lucruri, care ne trag în alte direcții. Dar roada bună este adusă prin îngrijire și acțiune consecventă, de durată.

Cu toții am auzit despre o „mamă rea a plantelor”. Adică opusul unei persoane care se pricepe la îngrijitul plantelor. De obicei pentru că este absentă într-o oarecare măsură. Uită să își ude plantele sau le lasă afară în condiții extreme și apoi ia măsuri drastice în încercarea de a remedia problema. Udă plantele în mod excesiv sau le expune la lumină intensă pentru o perioadă prea lungă. Și ce se întâmplă? Plantele ajung să se usuce sau să se inunde. Vai! Dar exact așa se întâmplă și cu intențiile noastre bune. Încercăm pentru o perioadă, uităm sau greșim, iar apoi luăm măsuri excesive pentru a remedia. Iar aceasta duce la moarte, nu la înflorire. 

Așadar, cum creăm consecvență? Încetăm să mai încercăm și începem să exersăm. Iată ce a avut Pavel de spus:

Nu știți că cei ce aleargă în arenă, aleargă toți, însă numai unul primește premiul? Alergați deci în așa fel încât să câștigați. Fiecare dintre cei ce iau parte la competiție se înfrânează în toate lucrurile. Ei fac acestea ca sa primească o coroană pieritoare, însă noi alergăm pentru una nepieritoare. Prin urmare, eu alerg astfel, nu ca la întâmplare, lovesc cu pumnii astfel, nu ca unul care lovește în vânt. 1 Corinteni 9:24-26

Alergăm cu scop la fiecare pas. Există intenționalitate în lucrurile pe care le facem astăzi pentru că acestea stabilesc ceea ce putem să facem pe viitor. Facem pasul de a elimina tentațiile astăzi, pentru a ne putea bucura de libertate și intimitate pe viitor. Ne pocăim, aducând greșelile noastre la Dumnezeu și cerând iertare de la cei din jur astăzi, pentru a avea relații mai sănătoase și mai puternice pe viitor. Oferim milă astăzi, ceea ce ar putea ajuta pe cineva să-și deschidă ochii în viitor, pentru a vedea cine este Isus cu adevărat. Asta înseamnă să trăim ca oameni sfinți în viețile noastre și în relațiile noastre reale! Nu lovim în vânt, rezolvând probleme imaginare. Viețile noastre sunt rezultatul deciziilor zilnice, acestor pași plini de scop, acestor obiceiuri ale sfințeniei. 

Deci, nu te opri aici! Dacă vrei obiceiuri bune cu adevărat, dar tinzi să uiți să exersezi în rezoluțiile tale, aruncă o privire asupra seriei de mesaje ale pastorului Craig, Greater Reward. El oferă atât de multe sfaturi practice pentru a ne ajuta să alegem lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult (o viață sfântă și relații romantice/sexuale care Îl onorează pe Dumnezeu) în favoarea celor pe care le dorim acum.