Atitudini în timpul de Advent: un devoțional zilnic de CrăciunMostră

Speranța este un lucru interesant. Este ușor s-o ai până când nu mai este; este ușor să te agăți de ea până când ceva nu mai merge bine. Este un cuvânt care împodobește jurnalele noastre de rugăciune și arta de pe pereții noștri. Este atât de răspândită în cultura noastră, încât, poate, i-am pierdut din putere.

Evrei 6:19 ne spune că speranța pe care o avem prin Fiul lui Dumnezeu, Isus, este o ancoră pentru sufletele noastre.

La fel cum o ancoră ține o barcă de pescuit pe loc printr-o furtună puternică, la fel este și speranța de la Hristos, atunci când lumea din jurul nostru alunecă de sub picioarele noastre. Atunci când nu mai avem răspunsuri... Atunci când suntem gata să renunțăm...

La fel ca David, atunci când propriul lui fiu a vrut să îl detroneze sau ca Maria, când a fost zguduită de vestea că avea să-l poarte pe fiul lui Dumnezeu în pântecele ei de fecioară, suntem invitați la o „agățare” sfântă, o agățare de Dumnezeu care ne promite o speranță adevărată și durabilă, atunci când lumea pare să se prăbușească. Ca o ancoră, speranța pe care o avem prin Hristos este puternică, prezentă și de neclintit.

Reflecție:

• Cum poți face ca speranța lui Hristos să treacă de la a fi o idee frumoasă și abstractă la un colac de salvare concret în vremurile de confuzie și de necaz?
• Care sunt atitudinile inimii tale în acest sezon de Crăciun, care interferează cu capacitatea ta de a spera?
• Unde altundeva în Scriptură ți se mai amintește să rămâi ferm în speranța Lui și să-ți păstrezi capul sus, privind către speranța nezguduită și durabilă de la El?

Ține-te de speranța de la Dumnezeu astăzi și las-o să fie ancora pentru sufletul tău.