Un nou început. Niciodată prea târziu, niciodată prea departeMostră

Niciodată nu-i prea târziu

Samson a fost rânduit de Dumnezeu să facă ceva fenomenal pentru poporul Lui, iar el avea două lucruri mari în favoarea lui: (1) o chemare uriașă asupra vieții sale și (2) o putere incredibilă asupra vieții sale. În cadrul acestui potențial, Samson a făcut câteva lucruri uimitoare. A ucis un leu cu mâinile goale. A ucis singur treizeci de oameni. Câți oameni cunoști care pot să înfrunte șanse de treizeci la unu și să iasă învingători?

Dar a existat ceva la Samson care îl dobora de fiecare dată. Pe lângă puterea sa neobișnuită și chemarea de la Dumnezeu, o uriașă bătălie interioară a făcut ravagii în interiorul sufletul acestui bărbat - o luptă cu femeile. În exterior, favoarea lui Dumnezeu era asupra lui Samson și Dumnezeu încă îl folosea. Dar, în interior, se pregătea un uragan.

Acest uragan intern l-a condus în cele din urmă în brațele Dalilei, care l-a trădat în favoarea dușmanului lui Israel, filistenii. Samson s-a prăbușit în stil mare. El fusese chemat și pus deoparte de Dumnezeu încă de la naștere pentru a-și conduce poporul într-o perioadă de mare nevoie, dar la sfârșitul vieții sale, Samson a ajuns orb, a fost întemnițat și nevoit să alimenteze moara de cereale a filistenilor. Motorul intern care l-a împins de nenumărate ori în relații ilicite cu femei l-a frânt în cele din urmă.

Consecințele păcatului au fost foarte reale pentru Samson. A fost orb și condamnat să fie sclav. Dar Dumnezeu este întotdeauna mai mare decât orice consecințe. Povestea răscumpărării lui Dumnezeu este pentru toți cei care își pun încrederea în Isus pentru viață și pentru mântuire. Satana ne poate doborî, dar noi ne vom ridica. Adevărata poveste este că Satana va cădea, în cele din urmă pentru veșnicie.

Povestea lui Samson se încheie în templul lui Dagon. Acolo, fostul judecător al lui Israel a spus: „Dă-mi voie să ating și să mă sprijin de stâlpii care susțin templul, ca să mă reazem de ei." (Judecători 16:26, NTR)

Templul era plin, iar pe acoperiș se aflau încă trei mii de spectatori pentru acest eveniment major. Da, situația a luat-o razna pentru Samson. Da, el abandonase chemarea lui Dumnezeu asupra vieții sale și se confrunta cu consecințele, dar a recunoscut că Dumnezeu era încă suveran și încă capabil să facă ceva uimitor din viața lui.

În templul lui Dagon, Samson s-a rugat. Și ce rugăciune a fost! „Stăpâne Doamne, Te rog, adu-ți aminte de mine. (Judecători 16:28, NTR). Nu este exact ceea ce s-a rugat tâlharul de pe cruce în povestea revenirii sale? „Adu-ți aminte de mine."

În ultima suflare al lui Samson, puterea lui Dumnezeu s-a întors la el. Eliberarea întregului Israel a început în ziua revenirii lui Samson în cântec de lebădă. Ceea ce nu făcuse în timpul vieții sale, a făcut în timpul morții sale, pentru că Dumnezeul nostru este Dumnezeul revenirii.

Aceasta este lecția pentru noi. Nu este niciodată prea târziu. Nu suntem niciodată prea departe. Nu ne-am rătăcit prea mult. Dumnezeu este întotdeauna bun și își amintește întotdeauna de noi. Rugăciunea noastră nu este de a ne răzbuna pe un grup de oameni, ci de a fi întăriți încă o dată pentru a putea trăi pentru gloria lui Dumnezeu. Împingem cu toată puterea noastră pe orice stâlp de piatră care ne ține legați. Cu puterea lui Dumnezeu reînnoită în noi, zidurile închisorilor noastre se dărâmă.

Răspunde

Ce a stat în calea lui Samson pentru a împlini toate lucrurile pe care Dumnezeu le avea pregătite pentru el? Cum a permis Samson ca, treptat, ispita să-l doboare și să-l scoată din joc?

În ce fel se folosește dușmanul de ispită pentru a ne duce din ce în ce mai departe pe o cale greșită? De ce este aceasta o tactică atât de eficientă?

Ce a fost revenirea zdrobitoare a lui Samson? Ce ne dezvăluie povestea lui despre mila și harul lui Dumnezeu în ciuda greșelilor noastre?