Discipline SpiritualeMostră

Ziua 3 – Disciplina Rugăciunii

Rugăciunea celui neprihănit este o plăcere înaintea Lui. Un sunet de laudă, un act de închinare care îi face bucurie Tatălui. Prin rugăciunea mea eu mă descriu ca fiind neputincios, iar pe El ca Cel ce poate totul! 

Poate spui: „Eu nu știu să mă rog”. Rugăciunea se poate învăța! Nici ucenicii nu au știut: „Doamne, învață-ne să ne rugăm” au zis ei. 

Isus i-a învățat să se roage. 

Din primele cuvinte ale rugăciunii, ucenicii au putut înțelege cui se adresează când se roagă. Problema noastră este că de multe ori uităm în fața cui stăm când ne rugăm. Uităm cui ne adresăm. Uimirea este ceea ce lipsește în debutul rugăciunii noastre și, din păcate, întârzie să apară. 

De asemenea, observăm că următoarele trei cereri îl au în centrul atenției pe Dumnezeu și nu pe noi: Sfințească-se Numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta.

Dacă trăirea noastră nu e caracterizată de o dorință arzătoarea ca Numele Lui să fie sfințit, Împărăția Lui să vină și Voia lui să se facă, atunci degeaba ne grăbim să înșirăm cererile noastre.

În cea de a doua parte a rugăciunii este vorba de alte 3 cereri care de această dată sunt cu privire la noi. Nu la mine, ci la noi: pâinea noastră, dă-ne-o nouă, ne iartă nouă, nu ne duce, izbăvește-ne. Nu există „dă-mi mie”, ci doar „nouă”. Ceea ce ne spune că trebuie să învățăm să ne rugăm pentru aproapele nostru așa cum ne rugăm pentru noi.

Practic, structura rugăciunii Tatăl nostru (primele 3 cereri vizează Împărăția Lui și ultimele 3 cereri ne vizează pe noi) este o exemplificare a afirmației lui Isus din versetul 33 al aceluiași capitol: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Finalul rugăciunii Îl are tot pe Dumnezeu în centrul atenției. Este vorba despre El, despre Numele Lui, despre Împărăția Lui, despre puterea Lui, despre slava Lui.

Amin!