Discipline SpiritualeMostră

Ziua 6 – Disciplina Supunerii

A te supune presupune a renunța la povara de a-ți impune propria voință față de orice formă de autoritate lăsată de Dumnezeu în viața ta.

Cristos a trăit cea mai profundă formă de supunere, fapt pentru care Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult dându-i un Nume mai presus de orice nume.

S-a supus lui Dumnezeu în toate lucrurile fără să obiecteze. Prin aceasta ne-a lăsat și nouă un model de supunere. De aceea, supunerea față de Dumnezeu trebuie să fie totală, fără limite, după modelul lui Cristos!

Cât despre relațiile pe orizontală se poate spune că supunerea față de autoritate implică să acord respectul și întâietatea ce curg dintr-o inimă sinceră. Acest lucru trebuie să se vadă în relația cu cei din familia mea, cu cei de la locul de muncă, în relația cu biserica sau în relația cu statul.

Există limite în practicarea acestei discipline a supunerii? Până unde trebuie să merg? 

În relația cu Dumnezeu nu există limite. Supunere totală!

Limita în relația cu aproapele meu este atunci când această supunere exclude posibilitatea de a-i rămâne supus lui Dumnezeu. Ascultarea trebuie să fie în Domnul. Se cade să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. 

Când suntem supuși lui Dumnezeu nu vom privi celelalte relații de supunere ca pe o povară ci ca pe un privilegiu. Disciplina biblică a supunerii nu înjosește pe cel care o practică ci îl înalță. 

Important! De cele mai multe ori obstacolul care stă între mine și practicarea supunerii nu este atitudinea sau comportamentul celuilalt, ci este lipsa mea de smerenie. De aceea, în toate aceste relații pe care le-am amintit, nu putem aplica supunerea biblică până când nu ne supunem lui Dumnezeu. Să fiu gata să mă lepăd de mine însumi, să-mi iau crucea și să-L urmez.