De la anxietate la pace Mostră

În Filipeni 4:6-7, apostolul Pavel ne provoacă să nu ne îngrijorăm pentru nimic. În schimb, să ne rugăm și să dăm mulțumire. Ne este ușor să ne exprimăm mulțumirea față de Dumnezeu când umblăm pe piscurile biruinței sau, după ce avem parte de o reușită miraculoasă. Dar vom vedea, că suntem chemați să facem acest lucru și în mijlocul încercării.

La momentul când Pavel a scris aceasta, bisericii din Filipi, el se afla în închisoare și se afla în fața unui viitor tare nesigur. Totuși, el a privit dincolo de situația sa prezentă și nu s-a concentrat pe posibilele rezultate rele. Scrisoarea sa reflectă atitudinea sa de bucurie adâncă și de veselie. 

Doar cu două versete înainte de a ne chema să vocalizăm recunoștința noastră, ne poruncește să ne bucurăm întotdeauna. Prin faptul că ne spune să ne bucurăm „întotdeauna”, acest lucru implică o bucurie obișnuită sau continuă. Apoi, pentru a ne convinge de punctul său, imediat repetă porunca, „Vă spun din nou: bucurați‑vă!” El ne arată, că și în mijlocul durerii, putem alege bucuria și lauda la adresa lui Dumnezeu. 

Nu cred că Pavel ne cere să exprimăm o recunoștință nesinceră. Cred că ne provoacă să mulțumim acolo unde trebuie să mulțumim, chiar și în mijlocul încercării prin care trecem. 

Am descoperit că întotdeauna există ceva ce putem sărbători. Chiar și în mijlocul celor mai grele încercări prin care am trecut, întotdeauna a fost ceva pentru care am putut fi mulțumitor. Meditând asupra acestor lucruri și dând glas recunoștinței mele față de Dumnezeu, mă ajută să îmi transform perspectiva mea și îmi recalibrează mintea. 

O supraîncărcare cu gânduri negative și stresante poate să creeze o stare generală de un dezastru iminent. Dar când aleg să afirm recunoștința mea față de Dumnezeu, în loc de a mă concentra pe sentimentele negative, de multe ori experimentez cum se ridică piatra de pe inimă.