Ales: Amintește-ți de Evanghelie în fiecare ziMostră

Unul dintre modurile primare prin care ne antrenăm sufletele să Îl iubească pe Dumnezeu este prin predicarea Evangheliei sufletelor noastre. Cu cât sufletul tău vede mai mult crucea Domnului Isus, cu atât îți va fi mai inundat de adorare și mulțumire la adresa Lui. Oamenii sunt condiționați să reacționeze în modul acesta la sacrificiu. Și e destul de greu să îți imaginezi un sacrificiu mai mare decât acela al lui Isus.

Dacă străbați lumea, o frază care rezonează aproape universal - de-a lungul oricărui tip de cultură - este o propoziție familiară din Psalmul 103:1 „Suflete al meu, binecuvântează‑L pe Domnul.”

Analizează această frază. David își antrenează sufletul prin a-i porunci acestuia. David i-a spus sufletului său ce să simtă și cum să reacționeze la Evanghelie: Suflete, binecuvântează pe Domnul fie că vrei fie că nu vrei. El nu doar că interpreta un vers drăguț; el își vorbea lui însuși, își încuraja sufleul să se transforme. Scriptura descrie acest obicei, spunând, „David s‑a întărit în Domnul, Dumnezeul lui” (1 Samuel 30:6, VDC).

Este cu adevărat o artă pierdută a creștinismului, o frumoasă disciplină ca în loc să cauți indicii în starea ta de spirit actuală, în cultura nestatornică, în oamenii din jurul tău, sau, în mod tragic, în rețelele de socializare, să privești în ochii sufletului tău și să le spui să își îndrepte privirea înspre cruce, înspre înviere. Poruncește-i sufletului tău să guste din bunătatea lui Hristos, ai cărui umeri vineți și sfâșiați au purtat povara păcatului tău.

Câteodată trebuie literalmente să îți forțezi sufletul să privească. Ioan Botezătorul a strigat înspre cosmos, „Iată” sau „Trebuie să vezi” A spus, „Iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Aceasta este o poruncă zilnică. Trebuie să ne uităm! Privește spre crucea unde Isus a suferit incredibil pentru un păcat pe care El nu-l comisese niciodată pentru ca tu să te bucuri de neprihănirea pe care nu ai meritat-o niciodată.

Evanghelia devine o hrană zilnică destinată sufletelor noastre, întărindu-ne inimile. Când sufletele noastre privesc la sângele care curge de pe tâmpla încoronată cu spini a Domnului Isus vom înceta să ne mai plângem, să ne auto-compătimim, sau să fim cuprinși de anxietate. Recunoștința crește într-un mod natural în inimile noastre atunci când practicăm acest exercițiu pe parcursul zilei.