Dovada învierii lui CristosMostră

Principii biblice pentru înviere 

Conform Bibliei, întregul adevăr despre creștinism și creștini, se bazează doar pe învierea trupească a lui Cristos. Atât de mult încât apostolul Pavel în timp ce scria bisericii din Corint afirmă, „Dar dacă Cristos n‑a fost înviat, atunci predicarea noastră este fără folos, și fără folos este și credința voastră" (1 Cor. 15:14). Cu alte cuvinte, ceea ce vrea Pavel să zică este că dacă Cristos nu a înviat atunci creștinismul este în totalitate fals! Dar dacă El a înviat, atunci acest eveniment este de o mare însemnătate pentru toată istoria. Dr. Gary R. Habermas, unul dintre cei mai mari experți ai lumii în ceea ce privește dovezile învierii lui Isus, oferă următoarele trei argumente bazate pe Scriptură:

1. Dovada biblică pe baza pasajului din 1 Corinteni 15: Două caracteristici     importante ale capitolului 15 din 1 Corinteni trebuie să fie menționate când vine vorba de dovezile pe care le oferă referitor la „aparițiile post-înviere ale lui Isus„ (1 Corinteni 15:4-8). În primul rând, s-a dovedit a fi una din „primele dovezi" disponibile despre înviere, existând chiar dinaintea evangheliilor. În al doilea rând, sunt relatările „martorilor oculari" pe care le furnizează. De fapt, Pavel a înregistrat aceste informații între anii 54-57 d.Hr, la doar  25 de ani după răstignirea lui Cristos. Perioada scurtă de timp dintre momentul învierii și cea a consemnării evenimentului în scris atestă veridicitatea „relatărilor martorilor oculari" deoarece exclude posibilitatea ca informația să fie coruptă de legende. Pe deasupra, astăzi credem chiar și relatările martorilor oculari ai evenimentelor care au avut loc cu mult mai mult timp înainte.
2. Veridicitatea mărturiei apostolului Pavel: Două lucruri importante despre apostol îi demonstrează autenticitatea sau veridicitatea. În primul rând, convertirea lui Pavel se crede că a avut loc  într-un interval de timp de doar unul sau doi ani după crucificarea  lui Cristos. În plus, perioada relativ scurtă de timp dintre producerea efectivă a evenimentului (învierea lui Cristos) și consemnarea relatărilor despre înviere în scris și-au câștigat un loc important în „istoria antică". În al doilea rând, trebuie avut în vedere că Pavel nu vorbește despre alți oameni care au fost martori oculari ai învierii ci că el este martorul ocular al Cristosului înviat (1Corinteni 15:8). Această dovadă devine cu atât mai importantă când luăm în considerare faptul că Pavel care înainte era cunoscut ca și Saul era un „sceptic" care nu doar că se îndoia de veridicitatea creștinismului dar îi și persecuta pe creștini. 
3. Veridicitatea relatărilor ucenicilor care au fost martori oculari: Faptul că ucenicii chiar au fost transformați până acolo încât riscau să își piardă viața din dorința de a mărturisi învierea lui Cristos. Cineva a scris cândva, „Oamenii poate și-ar da de bunăvoie viața pentru adevăr, dar nu ar muri niciodată pentru ceva neadevărat".  

Când aceste trei motive sunt puse împreună formează o puternică bază biblică care ne ajută să ajungem la concluzia că Isus Cristos chiar a înviat din morți.