Dovada învierii lui CristosMostră

Răspunsuri pentru cei care critică învierea lui Cristos 

Una dintre acuzațiile aduse de cei care critică învierea lui Cristos este aceea că „Cristos de fapt nu a murit pe cruce!" Această acuzație a ajuns să fie numită „Teoria leșinului". Teoria aceasta susține că Isus a leșinat sau și-a pierdut cunoștința din cauza epuizării, a durerii și a pierderii masive de sânge. Mai mult decât atât, după ce a fost pus în mormânt, cumva și-a revenit din aceea stare de leșin datorită aerului rece sau umed al mormântului. Mai târziu, când și-a recăpătat cunoștința, El a ieșit afară din mormânt și S-a arătat ucenicilor, care în mod eronat au crezut că Învățătorul lor a înviat din morți!

Contrar acestei teorii, trebuie să știm că conform obiceiurilor romane, dacă un prizonier scăpa din mâinile lor, călăii romani plăteau cu viața lor. În plus, relatările aflate în Evanghelii confirmă moartea lui Isus pe cruce și acest lucru a fost dovedit de soldatul roman care pentru a fi sigur că Isus e mort l-a străpuns în coaste cu sulița de unde a curs sânge și apă. Doar după ce a făcut această verificare soldatul a considerat că nu mai era nevoie să-I rupă picioarele pentru a-I accelera moartea. 

Mai mult decât atât, teoria leșinului pare credibilă doar până iei în considerare niște întrebări importante, cum ar fi: A. Există posibilitatea că Cristos ar fi putut supraviețui trei zile într-un mormânt umed, fără mâncare, fără apă și fără ajutor medical? B. Ar fi putut El supraviețui fiind înfășurat în hainele specifice înmormântării care erau pline cu mirodenii? C. Ar fi putut să se elibereze singur de hainele de înmormântare în care era înfășurat? D. Ar fi fost capabil să împingă piatra grea de la intrarea mormântului și în același timp să biruiască gărzile romane? D. Ca mai apoi să umble pe jos kilometrii întregi cu picioarele care au fost țintuite pe cruce? Aceste întrebări și multe altele ridică semne de întrebare asupra acestei teorii. 

De fapt, cu această teorie, apar mai multe întrebări decât răspunsuri referitor la înviere. Criticul de origine germană David Strauss care nu crede deloc în înviere, în cartea lui, „Viața lui Isus pentru oameni" scrie, „E imposibil ca cineva care a ieșit din mormânt pe jumătate mort, care era slăbit și bolnav, care avea nevoie de tratament medical, de a fi pansat, de a fi tratat cu grijă, și care până la urmă a cedat suferinței, le-ar fi putut da ucenicilor impresia că El era biruitor asupra morții și a mormântului; că El era Prințul vieții." Acest lucru stă la baza viitoarei lor slujiri. O astfel de înviere ar fi putut doar să slăbească amprenta pe care Și-a pus-o El peste ei în timpul vieții sau în moarte - sau cel mult, ar fi putut să le dea o voce elegiacă (tristă) - însă sub nici o formă nu ar fi putut schimba întristarea lor în entuziasm ori să le înalțe reverența lor într-o închinare.