Cântarea Cântărilor 2:1-13
Cântarea Cântărilor 2:1-13 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. – Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. – Ca un măr între copacii pădurii, așa este preaiubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. El m-a dus în casa de ospăț și dragostea era steagul fluturat peste mine. Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui. Să-și pună mâna stângă sub capul meu și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! – Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea! – Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine sărind peste munți, săltând pe dealuri. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele. Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso! Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre. Se pârguiesc roadele în smochin și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!
Cântarea Cântărilor 2:1-13 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Eu sunt trandafirul din Saron și crinul văilor. Ca și crinul printre spini, astfel este iubita mea printre fiice. Ca și mărul printre copacii pădurii, astfel este preaiubitul meu printre fii. M-am așezat sub umbra lui cu mare desfătare și rodul lui a fost dulce pentru cerul gurii mele. El m-a adus la casa de ospăț și steagul lui peste mine a fost dragoste. Întăriți-mă cu ulcioare, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste. Mâna lui stângă este sub capul meu și mâna lui dreaptă mă îmbrățișează. Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și pe cerboaicele câmpului, nu stârniți, nici nu treziți iubirea mea, până când el dorește. Vocea preaiubitului meu! Iată, el vine sărind peste munți, săltând peste dealuri. Preaiubitul meu este ca o căprioară sau un căprior tânăr; iată, el stă în picioare în spatele zidului nostru, se uită la ferestre, arătându-se printre zăbrele. Preaiubitul meu a vorbit și mi-a spus: Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea și vino departe. Căci, iată, iarna a trecut, ploaia s-a terminat și s-a dus; Florile se arată pe pământ; timpul cântării păsărilor a venit și vocea turturicii se aude pe pământul nostru; Smochinul își dă smochinele verzi și viile în floare dau un miros bun. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, și vino departe.
Cântarea Cântărilor 2:1-13 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Eu sunt un trandafir din Șaron, un crin din văi. Ca un crin între spini, așa este iubita mea între fete. Ca un măr între copacii pădurii, așa este iubitul meu între tineri. Cu mult drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. El m‑a dus în casa de ospăț, iar dragostea este steagul fluturat peste mine. Întăriți‑mă cu turte cu stafide, înviorați‑mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste! Să‑și pună mâna stângă sub capul meu și dreapta lui să mă îmbrățișeze! Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele și cerboaicele câmpului: nu treziți, nu stârniți dragostea până nu vine ea! Aud glasul iubitului meu! Iată‑l că vine sărind peste munți, săltând peste dealuri. Iubitul meu seamănă cu o gazelă sau cu un pui de cerb. Iată‑l stând după zidul nostru, privind pe fereastră, iscodind printre zăbrele. Iubitul meu vorbește și‑mi zice: Scoală‑te, iubita mea! Frumoasa mea, vino! Căci, iată, a trecut iarna; ploaia a încetat și s‑a dus. Pe câmp se‑arată florile, a venit vremea cântării; glasul turturelei se‑aude prin ținutul nostru. Se pârguiesc primele roade în smochin, și viile înflorite își răspândesc mirosul.
Cântarea Cântărilor 2:1-13 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. – Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. – Ca un măr între copacii pădurii, așa este preaiubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. El m-a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine. Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui! Să-și pună mâna stângă sub capul meu și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! – Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea! – Aud glasul preaiubitului meu. Iată-l că vine sărind peste munți, săltând pe dealuri. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele. Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso, căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre. Se pârguiesc roadele în smochin și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!
Cântarea Cântărilor 2:1-13 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
„Eu sunt un trandafir din Șaron, un crin crescut în văi. Între (celelalte) fete, iubita mea este la fel ca un crin între spini!” „Iubitul meu între (ceilalți) tineri este ca mărul între copacii pădurii! Îmi place să stau la umbra lui; iar fructul acestuia este dulce pentru gura mea. El m-a adus în camera banchetului; și a fluturat peste mine steagul iubirii lui. Dați-mi să mănânc prăjituri făcute cu stafide ca să am forță! Revigorați-mă cu mere, fiindcă sunt bolnavă de iubire! Îmi doresc ca mâna lui stângă să fie sub capul meu; și să mă îmbrățișeze cu mâna dreaptă!” „Fiice ale Ierusalimului, – pentru gazelele și pentru căprioarele câmpului – vă implor: nu provocați și nu treziți iubirea până când nu va apărea ea în mod natural! Se aude glasul iubitului meu! Priviți-l venind, sărind peste munți și peste dealuri! Iubitul meu este ca o căprioară, ca un pui de cerb. Observați-l cum stă în spatele zidurilor casei noastre, uitându-se prin ferestre și privind cu admirație printre grilajele lor.” Iubitul meu a vorbit și mi-a zis: „Ridică-te, iubita mea; și vino, frumoasa mea! Pentru că acum deja a trecut iarna; s-a oprit ploaia și s-au dus norii ei! Răsar florile pe câmp! A venit timpul cântecului; și pe deasupra câmpiilor noastre se aude cum cântă porumbelul sălbatic! Smochinii produc primele fructe; iar florile viilor își răspândesc parfumul. Ridică-te și vino, iubita mea! Vino cu mine, frumoasa mea!
Cântarea Cântărilor 2:1-13 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Un trandafir din Saron sânt, Un crin din văi, semeț, în vânt”. „Un crin crescut impunător, Între mulțimea spinilor, E-ntre femei iubita mea.” „Iubitul meu e-asemenea Cu pomul falnic ce-a crescut Și într-un măr s-a prefăcut, Printre copacii cei pe care Pe-al ei cuprins, pădurea-l are. Cu mărul, îl aseamăn eu, Printre ceilalți tineri, mereu. Cu drag, la umbra lui eu stau Și-apoi din roadele lui iau, Căci pentru cerul gurii mele, Întotdeauna dulci, sunt ele. Pe al meu braț, mâna și-a pus Și-n casa de ospăț m-a dus. Iubirea lui, steag, îmi era Și peste mine flutura. Turte din struguri să îmi dați, Cu mere, să mă-nviorați Ca astfel să mă întăresc, Căci de iubirea lui bolesc. Stânga, sub cap, să mi-o așeze, Cu dreapta să mă-mbrățișeze!” „Vouă vă jur – fiice pe care, Ierusalimul meu le are – Pe căprioarele zglobii Și pe cerboaice din câmpii: Să nu cumva, voi să stârniți Iubirea, și să n-o treziți Din somn – luați dar seama bine – Până când singură ea vine!” „L-aud pe-al meu iubit, acum: Iată-l că vine: e pe drum, Pe creasta munților pășind, Pe coama dealului sărind. Iubitul meu e, bunăoară, La fel ca și o căprioară, Ca și un pui de cerb. În zare, Crește din ce în ce mai mare. Iată-l! Se-apropie pe drum! E lângă zidul nostru-acum. E la fereastră și pândește; Printre zăbrele mă privește Și-apoi îmi spune dulci cuvinte: „Iubito, scoală! Ia aminte Că gerul iernii a plecat, Iar ploile au încetat. Florile-n câmp au răsărit, Vremea cântării a venit Și simți cum vesela câmpie, Cu glas de turturici, te-mbie. Cerul, de-asupra, e senin, Se pârguiesc roade-n smochin, Iar din cuprinsul văilor, Urcă mireasma florilor. Scoală, pe ghimpi nu mă mai ține, Frumoasa mea! Vino la mine!
Cântarea Cântărilor 2:1-13 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Eu sunt un trandafir din Șarón, un crin din văi, ca un crin între spini, așa este prietena mea între fete. Ca un măr printre copacii pădurii, așa este iubitul meu între băieți. El mă face să intru în casa vinului și steagul lui deasupra mea este iubirea. Întăriți-mă cu turte de stafide, așterneți-mi patul printre meri, căci eu sunt bolnavă de iubire! Stânga lui este sub capul meu și dreapta lui mă îmbrățișează. Vă conjur, fiice ale Ierusalímului, pe gazelele și pe cerboaicele câmpului: n-o deșteptați, nu treziți iubirea până când îi place ei. Glasul iubitului meu: iată, vine săltând pe munți și sărind pe coline! Iubitul meu se aseamănă cu o gazelă sau cu puiul de cerb. Iată, el stă în spatele zidului, se uită pe fereastră și privește printre zăbrele! Iubitul meu ia cuvântul și-mi zice: „Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino! Căci, iată, iarna a trecut, ploaia a încetat, s-a dus. Flori se văd pe pământ, timpul cântării s-a apropiat și glasul turturelei se aude în ținuturile noastre. Smochinul și-a îndulcit primele roade, iar vița-de-vie în floare răspândește miros. Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino!
Cântarea Cântărilor 2:1-13 Noua Traducere Românească (NTR)
Eu sunt un trandafir din Șaron, un crin al văilor. Cum este crinul printre spini, așa este iubita mea între fete. Cum este mărul printre copacii pădurii, așa este iubitul meu între tineri. Îmi place să stau la umbra lui și rodul lui este dulce pentru gura mea. El m-a adus în casa ospățului, iar steagul lui peste mine era iubirea. Întăriți-mă cu turte cu stafide, înviorați-mă cu mere, fiindcă sunt bolnavă de iubire! Stânga lui este sub capul meu și dreapta lui mă îmbrățișează! Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului, pe gazelele sau pe cerboaicele câmpului: nu stârniți și nu treziți iubirea până nu-i face ei plăcere… Auziți glasul iubitului meu! Iată-l venind, sărind peste munți, săltând peste dealuri! Iubitul meu este ca o gazelă, ca un pui de cerb. Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre, uitându-se prin ferestre și contemplând printre zăbrele. Iubitul meu a vorbit și mi-a zis: „Ridică-te, iubita mea, și vino cu mine, frumoasa mea, pentru că, iată, iarna a trecut, ploaia s-a oprit și s-a dus. Pe câmp răsar florile, a venit timpul cântării, iar pe deasupra câmpiilor noastre se aude glasul turturelei. Smochinii dau primele roade și florile viilor își răspândesc parfumul. Ridică-te și vino, iubita mea, vino cu mine, frumoasa mea!“.