Cântarea cântărilor 2:1-13

Eu sunt un trandafir din Șaron, un crin din văi. Ca un crin între spini, așa este iubita mea între fete. Ca un măr între copacii pădurii, așa este iubitul meu între tineri. Cu mult drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. El m‑a dus în casa de ospăț, iar dragostea este steagul fluturat peste mine. Întăriți‑mă cu turte cu stafide, înviorați‑mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste! Să‑și pună mâna stângă sub capul meu și dreapta lui să mă îmbrățișeze! Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele și cerboaicele câmpului: nu treziți, nu stârniți dragostea până nu vine ea! Aud glasul iubitului meu! Iată‑l că vine sărind peste munți, săltând peste dealuri. Iubitul meu seamănă cu o gazelă sau cu un pui de cerb. Iată‑l stând după zidul nostru, privind pe fereastră, iscodind printre zăbrele. Iubitul meu vorbește și‑mi zice: Scoală‑te, iubita mea! Frumoasa mea, vino! Căci, iată, a trecut iarna; ploaia a încetat și s‑a dus. Pe câmp se‑arată florile, a venit vremea cântării; glasul turturelei se‑aude prin ținutul nostru. Se pârguiesc primele roade în smochin, și viile înflorite își răspândesc mirosul.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Cântarea cântărilor 2:1-13