Cântarea Cântărilor 2:1-13

Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. – Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. – Ca un măr între copacii pădurii, așa este preaiubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. El m-a dus în casa de ospăț și dragostea era steagul fluturat peste mine. Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui. Să-și pună mâna stângă sub capul meu și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! – Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea! – Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine sărind peste munți, săltând pe dealuri. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele. Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso! Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre. Se pârguiesc roadele în smochin și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Cântarea Cântărilor 2:1-13