YouVersion
Pictograma căutare

Rut 1:15-22

Rut 1:15-22 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Naomi i-a zis: „Cumnata ta s-a întors la poporul ei și la zeii pe care-i slujea inițial. Du-te și tu după ea!” Rut i-a răspuns: „Nu insista să te abandonez plecând de la tine. Unde mergi tu, vreau să merg și eu. Unde locuiești tu, vreau să locuiesc și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi și Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, voi muri și eu și tot acolo vreau să fiu și îngropată. Iahve să Își manifeste față de mine toată severitatea Lui dacă altceva decât moartea mă va despărți de tine!” Constatând că este decisă (irevocabil) să meargă cu ea, Naomi a încetat să îi mai vorbească la fel ca până atunci. Au plecat amândouă și au călătorit împreună, până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, toți cei din oraș și-au manifestat interesul față de apariția lor. Femeile se întrebau: „Aceasta este Naomi?!” Dar ea le-a răspuns: „Nu mă mai numiți Naomi, ci Mara; pentru că Cel Omnipotent m-a amărât mult. Când am plecat, aveam tot ce îmi era necesar (existenței); dar Iahve m-a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiți Naomi, din moment ce Iahve – Cel Omnipotent – a pronunțat sentința, aducând (apoi) necazul împotriva mea?” Așa s-a întors Naomi din câmpiile Moabului împreună cu moabita Rut care era nora ei. Ele au ajuns în Betleem, tocmai când începea sezonul pentru seceratul orzului.

Partajează
Citește Rut 1

Rut 1:15-22 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Naomi-a spus: „Cumnata ta, S-a-ntors acasă. Nu mai sta Nici tu, ci du-te, la ai tăi! Vezi? Orpa s-a dus la ai săi, La dumnezeii ce-i avea! Deci fă și tu, asemenea!” Rut a răspuns: „‘Geaba vorbești Și stărui, căci nu reușești Ca să mă-ndepărtezi, pe mine! Eu vreau ca să rămân cu tine! Unde vei merge, te urmez, Unde vei sta, și eu m-așez! Poporul tău va fi și-al meu, Iar Cel ce-ți este Dumnezeu, Și mie Domn are să-mi fie! Acolo unde o să-ți vie Moartea – unde te-or îngropa – Mormânt, și eu îmi voi săpa! Să-mi facă Domnul, ce dorește: De tine, nu mă despărțește Nimeni, doar moartea va putea!” Naomi-atunci, privind la ea, A înțeles că hotărârea O să i-o schimbe doar pieirea. Astfel, nu a mai stăruit, Ci împreună au pornit, Spre Betleem. Când au ajuns Și în cetate au pătruns, Prezența lor a provocat Un freamăt ce a tulburat Cetate și locuitori. Toți le priveau, întrebători, Și-ntre femei, se șușotea: „Oare, femeia aceea, Nu e Naomi?” – se-ntrebau Și lung, în urma ei, priveau. „Naomi” – tălmăcit, „Plăcută” – Era-n cetate, cunoscută, De toți locuitorii ei. Ea a vorbit, către femei: „Naomi”, nu mă mai numiți! Spuneți-mi „Mara”, căci să știți Că Dumnezeu m-a apăsat Și cu tristețe m-a-ncărcat, Încât, cuvinte n-am a spune” – „Mara” înseamnă „Amărăciune” – „Aici, cât încă mai eram, Un trai îmbelșugat aveam; Și-acuma, iată: înapoi, M-aduce Dumnezeu, la voi, Cu mâna goală. N-am nimic! Am pierdut tot. De-aceea zic: „Naomi”, nu mă mai numiți, Când Cel Puternic – precum știți – Atât de mult, m-a întristat.” În acest fel, s-a așezat Naomi, în al ei ținut, Având-o pe-a ei noră, Rut. Timpul în care a sosit La Betleem, s-a potrivit Cu strânsul roadei câmpului – La secerișul orzului.

Partajează
Citește Rut 1

Rut 1:15-22

Rut 1:15-22 VDC