Rut 1
1
1Și s-a întâmplat, în zilele când judecătorii conduceau, că era o foamete în țară. Și un anumit bărbat din Betleem-Iuda a mers să locuiască temporar în țara Moabului, el și soția lui și cei doi fii ai lui.
2Și numele bărbatului era Elimelec și numele soției lui, Naomi, și numele celor doi fii ai lui erau Mahlon și Chilion, efratiți din Betleem-Iuda. Și au venit în țara Moabului și au rămas acolo.
3Și Elimelec, soțul lui Naomi, a murit; și ea a fost lăsată cu cei doi fii ai ei.
4Și ei și-au luat soții dintre femeile Moabului, numele uneia era Orpa și numele celeilalte, Rut; și au locuit acolo cam zece ani.
5Și Mahlon și Chilion au murit de asemenea amândoi; și femeia a fost lăsată fără cei doi fii ai ei și fără soțul ei.
6Atunci s-a ridicat cu nurorile ei să se întoarcă din țara Moabului; fiindcă auzise în țara Moabului cum DOMNUL cercetase pe poporul său, dându-le pâine.
7De aceea a ieșit din locul unde era și cele două nurori ale ei au ieșit împreună cu ea; și au pornit la drum să se întoarcă în țara lui Iuda.
8Și Naomi le-a spus celor două nurori ale ei: Duceți-vă, întoarceți-vă fiecare la casa mamei sale; DOMNUL să se poarte bine cu voi, precum și voi v-ați purtat cu cei morți și cu mine.
9DOMNUL să vă dea să găsiți odihnă, fiecare în casa soțului ei. Apoi le-a sărutat; iar ele și-au ridicat vocea și au plâns.
10Și i-au spus: Ne vom întoarce negreșit cu tine la poporul tău.
11Iar Naomi a spus: Întoarceți-vă, fiicele mele, de ce să mergeți cu mine? Mai sunt încă fii în pântecele meu ca să fie soții voștri?
12Întoarceți-vă, fiicele mele, duceți-vă; fiindcă sunt prea bătrână să am soț. Dacă aș spune: Am speranță, dacă aș avea un soț chiar în această noapte și de asemenea aș naște fii,
13Ați aștepta pentru ei până când ar fi mari? Ați sta pentru ei fără a avea soți? Nu, fiicele mele; fiindcă sunt mâhnită mult pentru voi, pentru că mâna lui Dumnezeu a ieșit împotriva mea.
14Și ele și-au ridicat vocea și au plâns din nou; și Orpa a sărutat pe soacra ei, dar Rut s-a lipit de ea.
15Și a spus: Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei; întoarce-te și tu după cumnata ta.
16Și Rut a spus: Nu mă ruga să te părăsesc, sau să mă întorc și să nu te urmez, fiindcă oriunde mergi, voi merge și eu; și unde găzduiești tu, voi găzdui și eu; poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău, Dumnezeul meu.
17Unde mori tu, voi muri și eu, și acolo voi fi îngropată; astfel să îmi facă DOMNUL, și de asemenea mai mult, dacă altceva decât moartea mă va despărți de tine.
18Când a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, atunci a încetat să îi mai vorbească.
19Astfel ele două au mers până au ajuns la Betleem. Și s-a întâmplat, când au ajuns la Betleem, că toată cetatea s-a pus în mișcare în jurul lor; iar ei au spus: Este aceasta Naomi?
20Și ea le-a spus: Nu mă numiți Naomi, numiți-mă Mara, fiindcă Cel Atotputernic s-a purtat foarte amar cu mine.
21Am plecat plină, și DOMNUL m-a adus înapoi acasă deșartă; de ce mă numiți Naomi, văzând că DOMNUL a mărturisit împotriva mea, și Cel Atotputernic m-a chinuit?
22Astfel s-a întors Naomi, și cu ea Rut moabita, nora ei, care s-a întors din țara Moabului; și au ajuns la Betleem la începutul secerișului orzului.
Selectat acum:
Rut 1: BTF2015
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.