Romani 7:9-25
Romani 7:9-25 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Iar eu odinioară eram viu fără lege; dar când a venit porunca, păcatul a trăit din nou iar eu am murit. Și porunca, cea pentru viață, eu am aflat-o ca fiind pentru moarte. Fiindcă păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, m-a înșelat și prin ea m-a ucis. De aceea legea este sfântă, și porunca sfântă și dreaptă și bună. Atunci ce este bun s-a făcut moarte pentru mine? Nicidecum. Dar păcatul, ca să pară păcat, lucrează moarte în mine prin ce este bun; ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos. Deoarece știm că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat. Fiindcă ce lucrez nu încuviințez; fiindcă ce doresc aceea nu practic; dar ce urăsc aceea fac. Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviințez legea că este bună. Așadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. Deoarece știu că în mine (adică în carnea mea) nu locuiește nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc. Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic. Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc atunci o lege că, în timp ce voiesc să fac binele, răul îmi este la îndemână. Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu; Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se împotriva legii minții mele și înrobindu-mă legii păcatului care este în membrele mele. O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morți? Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. Așadar, cu mintea, eu însumi servesc legii lui Dumnezeu; dar cu carnea, legii păcatului.
Romani 7:9-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
iar eu eram „viu” în absența ei. Dar atunci când a venit porunca (acestei legi), păcatul „a înviat”, iar eu „am murit”. Astfel, în loc să îmi aducă viața, porunca (legii mozaice) mi-a cauzat moartea. Ea mi-a devenit ostilă pentru că păcatul a avut oportunitatea și abilitatea să mă înșele chiar prin apariția (și existența) poruncii. Deci legea (mozaică) este sfântă; iar porunca ei este sfântă, corectă și bună. În acest caz, oare tocmai ceva bun mi-a adus moartea? Nu: această concluzie este greșită. Păcatul este cel care a produs în mine moartea(, nu legea); și a făcut acest lucru prin intermediul unui lucru bun. S-a întâmplat așa pentru ca astfel, porunca pe care a folosit-o el (în acest scop), să îi evidențieze natura lui excesiv de păcătoasă. Știm că în realitate, legea (mozaică) este spirituală; dar eu trăiesc având o natură (personală) păcătoasă și (la nivelul ei) sunt vândut ca sclav păcatului. De fapt, nu înțeleg ce se întâmplă cu mine; pentru că nu (reușesc să) fac ce doresc, ci tocmai ce urăsc. Astfel, dacă mă surprind făcând ce nu vreau să fac, recunosc (în mod implicit și accept) că legea (mozaică) este bună. În consecință, de fapt, nu eu sunt autorul acestor lucruri (nedorite de mine), ci păcatul care locuiește în mine. Prin faptul că vreau să fac ce este bine dar acest lucru îmi este imposibil, am devenit conștient că în mine, adică în natura mea păcătoasă, nu locuiește nimic bun. Astfel, nu reușesc să fac binele pe care-l intenționez, ci fac răul pe care nu mi-l doresc făcut. (Repet:) Dacă fac ceea ce nu doresc, atunci(, de fapt,) nu eu sunt autorul acelor lucruri, ci păcatul care locuiește în mine. Am descoperit că există următoarea lege: atunci când vreau să fac ce este bine, răul este totdeauna prezent în mine. În interiorul meu, agreez legea lui Dumnezeu. Dar observ că funcționează în ființa mea o altă lege care este în opoziție cu legea din mintea mea și care mă determină să fiu sclav al păcatului care este prezent în mine. Vai cât sunt de nenorocit! Cine mă va salva de acest mod de-a fi, care îmi aduce moartea? Dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Stăpânul nostru! Astfel, la nivelul minții mele, sunt sclavul legii lui Dumnezeu; dar în natura mea păcătoasă, sunt sclav al legii păcatului.
Romani 7:9-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, și eu am murit. Și porunca, ea, care trebuia să-mi dea viața, mi-a pricinuit moartea. Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea, m-a amăgit și, prin însăși porunca aceasta, m-a lovit cu moartea. Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeași poruncă. Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Și atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?… Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.
Romani 7:9-25 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Cândva, în lipsa Legii, eu trăiam; când a venit porunca însă, păcatul a prins viaţă, iar eu am murit. Şi porunca dată pentru viaţă, chiar ea mi s-a dovedit a fi spre moarte. Pentru că păcatul, folosind prilejul dat de poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. Aşadar Legea este sfântă, iar porunca e sfântă, dreaptă şi bună. Atunci înseamnă că ceea ce era bun a devenit pentru mine pricină a morţii? Nicidecum! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, mi-a adus moartea prin ceea ce este bun, ca, prin poruncă, păcatul să devină peste măsură de păcătos. Ştim bine că Legea este duhovnicească, însă eu sunt din carne, vândut ca rob păcatului. Căci nu ştiu ceea ce fac, fiindcă nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc. Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună. Acum însă nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. Fiindcă ştiu că în mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce este bun. Căci voinţa de bine este în mine, dar facerea binelui nu este. Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc. Iar dacă fac ceea ce nu vreau, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. Aşadar, găsesc în mine, cel ce vreau să fac binele, legea aceasta: anume, că răul locuieşte în mine. Ca om lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, însă văd o altă lege în mădularele mele, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă face rob faţă de legea păcatului care este în mădularele mele. Om nefericit ce sunt! Cine mă va izbăvi de acest trup al morţii? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Prin urmare, eu însumi, cu mintea mea, slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu trupul slujesc legii păcatului.
Romani 7:9-25 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Iar eu odinioară eram viu fără lege; dar când a venit porunca, păcatul a trăit din nou iar eu am murit. Și porunca, cea pentru viață, eu am aflat-o ca fiind pentru moarte. Fiindcă păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, m-a înșelat și prin ea m-a ucis. De aceea legea este sfântă, și porunca sfântă și dreaptă și bună. Atunci ce este bun s-a făcut moarte pentru mine? Nicidecum. Dar păcatul, ca să pară păcat, lucrează moarte în mine prin ce este bun; ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos. Deoarece știm că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat. Fiindcă ce lucrez nu încuviințez; fiindcă ce doresc aceea nu practic; dar ce urăsc aceea fac. Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviințez legea că este bună. Așadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. Deoarece știu că în mine (adică în carnea mea) nu locuiește nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc. Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic. Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc atunci o lege că, în timp ce voiesc să fac binele, răul îmi este la îndemână. Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu; Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se împotriva legii minții mele și înrobindu-mă legii păcatului care este în membrele mele. O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morți? Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. Așadar, cu mintea, eu însumi servesc legii lui Dumnezeu; dar cu carnea, legii păcatului.
Romani 7:9-25 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Odinioară, eram fără Lege și trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, iar eu am murit. Astfel, s‑a dovedit că porunca aceea care trebuia să‑mi dea viața mi‑a adus moartea. Pentru că păcatul s‑a folosit de poruncă, m‑a amăgit și, prin ea, mi‑a adus moartea. Așa că Legea este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună. Atunci, un lucru bun mi‑a adus moartea? Nicidecum! Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, printr‑un lucru bun mi‑a pricinuit moartea, pentru ca, prin poruncă, păcatul să se arate din cale afară de păcătos. Știm că Legea este duhovnicească, dar eu sunt firesc, vândut rob păcatului. Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci tocmai ce urăsc. Dacă fac ce nu vreau, recunosc prin aceasta că Legea este bună. Dar atunci nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel, ci păcatul, care locuiește în mine. Știu, desigur, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce‑i drept, vreau să fac binele, dar n‑am puterea să‑l fac. Căci nu fac binele, pe care‑l vreau, ci tocmai răul, pe care nu‑l vreau! Și dacă fac ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel, ci păcatul, care locuiește în mine. Găsesc, așadar, legea aceasta: când vreau să fac binele, răul stă lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru, mă încântă Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă cu Legea primită de mintea mea și care mă face rob legii păcatului din mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.
Romani 7:9-25 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, și eu am murit. Și porunca, ea, care trebuia să-mi dea viața, mi-a pricinuit moartea. Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea, m-a amăgit și, prin însăși porunca aceasta, m-a lovit cu moartea. Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună. Atunci un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum! Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate din cale afară de păcătos prin faptul că se slujea de aceeași poruncă. Știm, într-adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Și atunci nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Știu, într-adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva Legii primite de mintea mea și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?… Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.
Romani 7:9-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
iar eu eram „viu” în absența ei. Dar atunci când a venit porunca (acestei legi), păcatul „a înviat”, iar eu „am murit”. Astfel, în loc să îmi aducă viața, porunca (legii mozaice) mi-a cauzat moartea. Ea mi-a devenit ostilă pentru că păcatul a avut oportunitatea și abilitatea să mă înșele chiar prin apariția (și existența) poruncii. Deci legea (mozaică) este sfântă; iar porunca ei este sfântă, corectă și bună. În acest caz, oare tocmai ceva bun mi-a adus moartea? Nu: această concluzie este greșită. Păcatul este cel care a produs în mine moartea(, nu legea); și a făcut acest lucru prin intermediul unui lucru bun. S-a întâmplat așa pentru ca astfel, porunca pe care a folosit-o el (în acest scop), să îi evidențieze natura lui excesiv de păcătoasă. Știm că în realitate, legea (mozaică) este spirituală; dar eu trăiesc având o natură (personală) păcătoasă și (la nivelul ei) sunt vândut ca sclav păcatului. De fapt, nu înțeleg ce se întâmplă cu mine; pentru că nu (reușesc să) fac ce doresc, ci tocmai ce urăsc. Astfel, dacă mă surprind făcând ce nu vreau să fac, recunosc (în mod implicit și accept) că legea (mozaică) este bună. În consecință, de fapt, nu eu sunt autorul acestor lucruri (nedorite de mine), ci păcatul care locuiește în mine. Prin faptul că vreau să fac ce este bine dar acest lucru îmi este imposibil, am devenit conștient că în mine, adică în natura mea păcătoasă, nu locuiește nimic bun. Astfel, nu reușesc să fac binele pe care-l intenționez, ci fac răul pe care nu mi-l doresc făcut. (Repet:) Dacă fac ceea ce nu doresc, atunci(, de fapt,) nu eu sunt autorul acelor lucruri, ci păcatul care locuiește în mine. Am descoperit că există următoarea lege: atunci când vreau să fac ce este bine, răul este totdeauna prezent în mine. În interiorul meu, agreez legea lui Dumnezeu. Dar observ că funcționează în ființa mea o altă lege care este în opoziție cu legea din mintea mea și care mă determină să fiu sclav al păcatului care este prezent în mine. Vai cât sunt de nenorocit! Cine mă va salva de acest mod de-a fi, care îmi aduce moartea? Dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Stăpânul nostru! Astfel, la nivelul minții mele, sunt sclavul legii lui Dumnezeu; dar în natura mea păcătoasă, sunt sclav al legii păcatului.
Romani 7:9-25 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Odinioară, când eram Fără vreo Lege, eu trăiam. Dar când porunca a fost dată, Păcatul a-nviat de-ndată, În timp ce eu m-am pomenit, Atunci, prin el, că am murit. Astfel, porunca hărăzită Mie, spre a-mi fi dăruită, În urmă, viața, s-a vădit, Că moarte, mi-a pricinuit. Pentru că ea, prilej a dat, Păcatului, ce, imediat, Venit-a și m-a amăgit Și – prin poruncă – m-a lovit, Cu moartea. Iată, am văzut – Și este bine de știut – Că Legea-i sfântă, negreșit, Și că porunca-i s-a vădit Sfântă, mereu, dreaptă și bună. Dar, cineva poate să spună: „Atunci, un lucru bun mi-a dat Moartea? Așa s-a întâmplat?” Nici vorbă! Fără îndoială, În felu-acesta, la iveală, Mai mult, acum, s-a arătat Cum e – de fapt – acest păcat, Căci mi-a adus moartea, vă spun, Chiar printr-un lucru ce e bun. Astfel, păcatul, ne-ndoios, Se-arată a fi păcătos Din cale-afară, dovedit De faptul că el s-a slujit, Mereu, doar de acea poruncă, Și-asupra mea, moarte aruncă.” „Într-adevăr, duhovnicească E Legea; să nu se-ndoiască Nimeni, de acest fapt. Dar eu Sunt pământesc și, tot mereu, Sunt rob, păcatului vândut. Nu știu ce fac sau ce-am făcut: Nu fac ceea ce aș vrea eu, Ci fac tot ce urăsc, mereu. Deci, dacă nu fac ce doresc, Prin acest fapt mărturisesc Că este bună astă Lege; Și-atunci, nu ea – se înțelege – Va face lucrul arătat, Ci săvârșit e de păcat, Pentru că el șade în mine. Într-adevăr, iată, știu bine – Și, cu durere, pot să spun – Că n-am în mine, nimic bun; Nimic bun n-o să se găsească Ascuns, în firea pământească. Vreau să fac bine – am voință – Dar văd că mi-e cu neputință. Căci binele ce îl doresc, Nu pot, nicicând, să-l împlinesc, Dar răul ce nu-mi e pe plac – Și nu-l doresc – acela-l fac. Și dacă astfel făptuiesc Lucruri pe cari nu le voiesc, Nu-s eu acela ce le face, Ci este cel ce nu-mi dă pace: Este păcatul cari, știu bine, Precum că locuiește-n mine. Vă rog, acum, a mă-nțelege. Găsesc în mine, astă lege: Vreau să înfăptuiesc doar bine, Dar răul e lipit de mine. Căci după omul interior, Mărturisesc dar, fraților, Că Legea de la Dumnezeu, Plăcută-mi este, tot mereu. În ale mele mădulare, Neîncetat, simt cum apare O lege ce-i deosebită, Luptând cu legea dobândită Și acceptată de-a mea minte. Aceasta – să luați aminte – Rob m-a făcut, neîncetat, Al legii date de păcat, De care-am zis că loc își are În ale mele mădulare Și care-n gheara ei mă ține. Atâta spun: O, vai de mine, Căci iată, sunt nenorocit! De cine, fi-voi izbăvit, De trupul care-o să mă poarte, Neîncetat, doar către moarte?… Dar mulțumiri fie, mereu, Aduse, pentru Dumnezeu, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus. Astfel, cu mintea, țintesc sus, Ca să-I slujesc lui Dumnezeu; Cu firea, însă, este greu, Căci firea mea e pământească Și, astfel, o să mă silească Să îi slujesc păcatului, Fiind supusă legii lui.”
Romani 7:9-25 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Odinioară, fără Lege, eu eram viu. Dar când a venit porunca, [a început să] trăiască păcatul, iar eu am murit. Și porunca, [dată] spre viață, mi s-a descoperit că este spre moarte. Căci păcatul, găsind o ocazie prin poruncă, ne-a înșelat și, din cauza ei, ne-a ucis. Așadar, Legea este sfântă, iar porunca este sfântă și dreaptă și bună. Atunci binele mi-a devenit moarte? Nicidecum! Însă păcatul, ca să se arate păcat, mi-a produs și a desăvârșit moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos. De fapt, noi știm că Legea este spirituală, însă eu sunt din carne, vândut sclav păcatului. Căci știu ce fac: nu săvârșesc ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc. Deci, dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună. Acum însă nu eu fac acestea, ci păcatul care locuiește în mine. Știu dar că în mine, în trupul meu, nu locuiește nimic bun, pentru că voința este prezentă, dar [puterea] de a împlini binele, nu. Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci săvârșesc răul pe care nu-l vreau. Așadar, dacă ceea ce nu vreau, aceea fac, nu mai sunt eu cel care fac, ci păcatul care locuiește în mine. Prin urmare, găsesc Legea aceasta [în mine]: când vreau să fac binele, mi se prezintă răul pentru că după omul lăuntric îmi găsesc plăcere în Legea lui Dumnezeu; dar văd o altă lege în mădularele mele, care luptă împotriva legii minții mele și mă ține sclav prin Legea păcatului care este în mădularele mele. Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morții? Dar mulțumiri fie [aduse] lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru! Deci cu mintea slujesc Legea lui Dumnezeu, dar cu trupul, legea păcatului.
Romani 7:9-25 Noua Traducere Românească (NTR)
Cândva, fără Lege, eu eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viață, iar eu am murit. Astfel, am aflat că însăși porunca, ea, care era pentru viață, a fost pentru moarte. Căci păcatul, prinzând ocazia prin poruncă, m-a înșelat și, prin ea, m-a omorât. Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună. Atunci, ceea ce este bun mi-a adus moarte? În niciun caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat și, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură. Noi știm că Legea este spirituală, însă eu sunt firesc, vândut ca sclav păcatului. Căci nu știu ce fac, întrucât nu fac ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac! Acum, dacă fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună. Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, întrucât voința este prezentă în mine, dar nu și puterea de a face ce este bine. Căci nu fac binele pe care vreau să-l fac, ci chiar răul pe care nu vreau să-l fac! Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc deci următoarea lege: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, în omul lăuntric, mă bucur de Legea lui Dumnezeu, dar, în părțile trupului meu, văd o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care se află în părțile trupului meu. O, nenorocitul de mine! Cine mă va elibera de acest trup supus morții? Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, eu însumi slujesc, cu mintea mea, Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea pământească slujesc legii păcatului.
Romani 7:9-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, și eu am murit. Și porunca, ea, care trebuia să-mi dea viața, mi-a pricinuit moartea. Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea, m-a amăgit și, prin însăși porunca aceasta, m-a lovit cu moartea. Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeași poruncă. Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Și atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?… Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.