Cândva, în lipsa Legii, eu trăiam; când a venit porunca însă, păcatul a prins viaţă, iar eu am murit. Şi porunca dată pentru viaţă, chiar ea mi s-a dovedit a fi spre moarte. Pentru că păcatul, folosind prilejul dat de poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. Aşadar Legea este sfântă, iar porunca e sfântă, dreaptă şi bună.
Atunci înseamnă că ceea ce era bun a devenit pentru mine pricină a morţii? Nicidecum! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, mi-a adus moartea prin ceea ce este bun, ca, prin poruncă, păcatul să devină peste măsură de păcătos. Ştim bine că Legea este duhovnicească, însă eu sunt din carne, vândut ca rob păcatului. Căci nu ştiu ceea ce fac, fiindcă nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc. Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună. Acum însă nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. Fiindcă ştiu că în mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce este bun. Căci voinţa de bine este în mine, dar facerea binelui nu este. Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc. Iar dacă fac ceea ce nu vreau, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. Aşadar, găsesc în mine, cel ce vreau să fac binele, legea aceasta: anume, că răul locuieşte în mine. Ca om lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, însă văd o altă lege în mădularele mele, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă face rob faţă de legea păcatului care este în mădularele mele. Om nefericit ce sunt! Cine mă va izbăvi de acest trup al morţii? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Prin urmare, eu însumi, cu mintea mea, slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu trupul slujesc legii păcatului.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
