Romani 4:16-25
Romani 4:16-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin har, și pentru ca făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morții și care cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa va fi sămânța ta.” Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredințat că El ce făgăduiește poate să și împlinească. De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”. Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”, ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.
Romani 4:16-25 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
De aceea, făgăduinţa este din credinţă, ca să fie prin har, ca să fie sigură pentru toţi urmaşii, nu doar pentru cei care au Legea, ci şi pentru cei care au credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor, după cum stă scris: Te-am făcut părinte al multor neamuri , în prezenţa celui în care a crezut, a lui Dumnezeu care îi învie pe cei morţi şi cheamă la existenţă ceea ce nu este. Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că va fi părintele multor neamuri, după cum i s-a spus: Aşa va fi seminţia ta . Nu a slăbit în credinţă la vederea trupului său deja bătrân – căci era de aproape o sută de ani – nici la vederea pântecelui amorţit al Sarei. Nu s-a îndoit cu necredinţă de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu, fiind încredinţat că El are putere să şi facă ceea ce a făgăduit. De aceea, credinţa lui i-a fost socotită ca dreptate. Însă nu s-a scris doar pentru el că i-a fost socotită dreptate , ci şi pentru noi. Ne va fi socotită şi nouă, cei ce credem în Cel care L-a înviat pe Iisus, Domnul nostru, din morţi, care a fost dat la moarte pentru păcatele noastre şi a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.
Romani 4:16-25 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Din această cauză este din credință, ca să fie conform harului; pentru ca promisiunea să fie sigură întregii semințe; nu numai celei ce este din lege, dar și celei ce este din credința lui Avraam, care este tatăl nostru al tuturor, (Așa cum este scris: Te-am făcut tatăl multor națiuni), în fața celui pe care l-a crezut, adică Dumnezeu, care dă viață morților și cheamă cele ce nu sunt ca și cum ar fi. El care împotriva speranței a crezut în speranță, ca el să devină tatăl multor națiuni, conform cu ceea ce i se spusese: Așa va fi sămânța ta. Și, nefiind slab în credință, nu a luat în considerare propriul său trup deja mort, având aproape o sută de ani, nici starea moartă a pântecelui Sarei; Nu a șovăit la promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință; ci a fost tare în credință, dând glorie lui Dumnezeu; Și, fiind deplin convins că, ce a promis, a fost în stare să și facă. Și de aceea aceasta i s-a atribuit lui pentru dreptate; Dar nu numai pentru el a fost scris că i s-a atribuit; Ci și pentru noi, cărora ni se va atribui, dacă credem în cel ce a înviat dintre morți pe Isus Domnul nostru; Care a fost predat din cauza greșelilor noastre și a fost înviat pentru justificarea noastră.
Romani 4:16-25 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
De aceea este prin credință, ca să fie prin har și pentru ca făgăduința să fie întărită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru cei care se bizuie pe Lege, ci și pentru cei care au credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, după cum este scris: Te‑am rânduit să fii tatăl multor neamuri. El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care aduce la viață pe cei morți și care cheamă la ființă cele ce nu sunt. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și, astfel, a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: Așa va fi sămânța ta. Și n‑a slăbit în credință când s‑a uitat la trupul său, care era aproape mort (căci avea cam o sută de ani), și la pântecele fără viață al Sarei. El nu s‑a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci s‑a întărit prin credință, dându‑I slavă lui Dumnezeu și fiind deplin încredințat că ce făgăduiește, El poate să și împlinească. De aceea, credința i s‑a socotit ca dreptate. Însă nu numai pentru el este scris că i s‑a socotit [ca dreptate] , ci este scris și pentru noi, cărora ne va fi de asemenea socotită ca dreptate, anume celor ce se încred în Cel ce L‑a înviat din morți pe Isus, Domnul nostru, care a fost dat la moarte pentru abaterile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră.
Romani 4:16-25 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
De aceea moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, ca să fie prin har și pentru ca făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care învie morții și care cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa va fi sămânța ta.” Și fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani –, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, I-a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredințat că El ce făgăduiește poate să și împlinească. De aceea credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”. Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”, ci este scris și pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce L-a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.
Romani 4:16-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Datorită acestui fapt, (această dreptate) este oferită prin credință, ca să poată fi (acceptată) ca un har. Astfel, promisiunea devine valabilă nu doar pentru cei care respectă legea (mozaică), ci pentru toți acei descendenți (spirituali) ai lui Avraam care au credința lui. Iar el este tată pentru noi toți (care credem ca el). De fapt, așa este scris și în Scripturi: „Te-am făcut tatăl multor națiuni!” Această promisiune a fost făcută în prezența lui Dumnezeu în care (Avraam) a crezut. El este Cel care învie morții și care cheamă la existență lucruri care nici nu existaseră înainte de a porunci apariția lor. Sfidând orice motiv de descurajare, Avraam a crezut că va deveni tatăl multor națiuni, când i s-a spus „[…] Așa vor fi descendenții tăi!”. El nu a fost slab în credință; și în consecință, nu a privit la corpul lui care, la aproximativ o sută de ani, era aproape mort. Nu a luat în considerare nici faptul că Sara nu mai putea avea copii. În plus, Avraam nu a avut dubii cu privire la promisiunea lui Dumnezeu; ci fiind întărit prin credința lui, L-a glorificat, având certitudinea că Dumnezeu poate să facă ce i-a promis. Astfel, „credința lui i-a fost considerată ca bază pentru statutul de om corect (în relația lui cu Dumnezeu)!” Când Scriptura face această afirmație, nu înseamnă că vorbește despre ceva care se aplică doar lui Avraam; ci ea se referă și la noi care credem în Cel care L-a înviat dintre cei morți pe Isus, Stăpânul nostru. Ni se va lua în considerare și nouă aceeași credință în El, Cel care a fost dat pentru păcatele noastre și care a fost înviat pentru ca noi să putem fi considerați corecți.
Romani 4:16-25 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Moștenitori – s-aveți știință – Făcuți vor fi, doar prin credință, Căci se dorește, așadar, Ca ei, făcuți a fi, prin har, Pentru a fi chezășuită Făgăduința dăruită Întregii seminții, pe care, Părintele Avram o are: Nu numai pentr-o seminție, Care – așa precum se știe – Sub Lege-acuma, e aflată, Ci și pentru aceea dată Doar de credința ei cea mare, Cari este asemănătoare Cu-a lui Avram, al nostru tată – Așa precum s-a scris odată: „Te-am rânduit, ca tu să vii Și, pentru mulți, tată, să fii.” În fața Domnului, astfel, Tată al nostru, este el, Căci el, pe Domnul, L-a crezut Și, prin credință, a știut Că El, pe morți, îi înviază, Că-n fața Lui se-nfățișează Lucruri care nu au ființă, Venind după a Sa voință. Nădăjduind neîncetat – Și-atunci când nu s-a arătat Nici o nădejde – a crezut Și-n felu-acesta a putut S-ajungă, multor neamuri, tată, Precum i s-a promis odată: „Nespus de mult, te voi sălta Și voi spori sămânța ta”. Și pentru că s-a dovedit Tare-n credință, n-a privit La trupul său ce-mbătrânise – Aproape-un secol împlinise – Și nici la Sara, cari, nici ea, Copii, să aibă, nu putea. Nicicând, Avram nu s-a-ndoit, De ce i-a fost făgăduit, De Dumnezeu – prin necredință – Ci tare, în a sa credință, Slavă I-a dat, lui Dumnezeu, Încredințat, că El, mereu, Tot ceea ce făgăduiește, Cu siguranță, împlinește. Astfel, credința lui vădită, „Neprihănire-i socotită”. Cuvintele care s-au scris – Adică ceea ce v-am zis, Cum că „credința-i dovedită, Neprihănire-i socotită” – Nu-i pentru el doar, căci, apoi, Scrise au fost și pentru noi, Care, în urmă, am venit, Ca să ne fie socotit Și crezul nostru-n acest fel, Pentru că noi credem în Cel Cari, din mormânt, L-a ridicat Pe Domnul nost’, când L-a-nviat, Din moarte, pe Hristos Iisus. El a fost dat, precum am spus, Pentru a noastră făr’delege Și a-nviat – se înțelege – Pentru că fost-am socotiți A fi și noi, neprihăniți.”
Romani 4:16-25 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
De aceea [promisiunea a fost făcută] prin credință, ca să fie din har și ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendența: nu numai pentru cel care [provine] din Lege, ci și pentru cel care [provine] din credința lui Abrahám, care este părintele nostru, al tuturor – după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viață celor morți și cheamă la ființă cele ce nu sunt. Sperând împotriva oricărei speranțe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa va fi descendența ta”. Și, fără a slăbi în credință, nu s-a uitat la trupul său aproape mort de acum – avea aproape o sută de ani – și nici la sânul neroditor al Sárei, n-a șovăit cu neîncredere, ci, în fața promisiunii lui Dumnezeu, s-a întărit în credință dând glorie lui Dumnezeu, convins pe deplin că cel care a făcut promisiunea poate s-o și împlinească. Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare. Dar ce a fost scris nu i s-a considerat numai pentru el, ci va fi considerat și pentru noi care credem în cel care l-a înviat din morți pe Domnul nostru Isus [Cristos], care a fost dat [la moarte] pentru greșelile noastre, dar a înviat pentru ca noi să fim justificați.
Romani 4:16-25 Noua Traducere Românească (NTR)
De aceea promisiunea este prin credință: ca să fie potrivit harului, așa încât aceasta să fie sigură pentru toți urmașii, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci și pentru cei ce au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor, așa cum este scris: „Te-am făcut tatăl multor națiuni“. El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în Care a crezut, Care învie morții și Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi. În pofida lipsei oricărei speranțe, el a crezut cu speranță că va deveni tatăl multor națiuni, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Așa vor fi urmașii tăi!“. El n-a slăbit în credință când a văzut că propriul său trup era deja bătrân – avea aproape o sută de ani – și că pântecul Sarei era bătrân. El nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând glorie lui Dumnezeu și fiind pe deplin convins că Dumnezeu este în stare să și facă ceea ce a promis. De aceea credința i-a fost considerată dreptate. Acum, cuvintele „i-a fost considerată“ n-au fost scrise doar pentru el, ci și pentru noi, cărora credința urmează să ne fie considerată dreptate, nouă, celor ce credem în Cel Ce L-a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, Care a fost dat pentru nelegiuirile noastre și Care a fost înviat pentru îndreptățirea noastră.