Moștenitori – s-aveți știință –
Făcuți vor fi, doar prin credință,
Căci se dorește, așadar,
Ca ei, făcuți a fi, prin har,
Pentru a fi chezășuită
Făgăduința dăruită
Întregii seminții, pe care,
Părintele Avram o are:
Nu numai pentr-o seminție,
Care – așa precum se știe –
Sub Lege-acuma, e aflată,
Ci și pentru aceea dată
Doar de credința ei cea mare,
Cari este asemănătoare
Cu-a lui Avram, al nostru tată –
Așa precum s-a scris odată:
„Te-am rânduit, ca tu să vii
Și, pentru mulți, tată, să fii.”
În fața Domnului, astfel,
Tată al nostru, este el,
Căci el, pe Domnul, L-a crezut
Și, prin credință, a știut
Că El, pe morți, îi înviază,
Că-n fața Lui se-nfățișează
Lucruri care nu au ființă,
Venind după a Sa voință.
Nădăjduind neîncetat –
Și-atunci când nu s-a arătat
Nici o nădejde – a crezut
Și-n felu-acesta a putut
S-ajungă, multor neamuri, tată,
Precum i s-a promis odată:
„Nespus de mult, te voi sălta
Și voi spori sămânța ta”.
Și pentru că s-a dovedit
Tare-n credință, n-a privit
La trupul său ce-mbătrânise –
Aproape-un secol împlinise –
Și nici la Sara, cari, nici ea,
Copii, să aibă, nu putea.
Nicicând, Avram nu s-a-ndoit,
De ce i-a fost făgăduit,
De Dumnezeu – prin necredință –
Ci tare, în a sa credință,
Slavă I-a dat, lui Dumnezeu,
Încredințat, că El, mereu,
Tot ceea ce făgăduiește,
Cu siguranță, împlinește.
Astfel, credința lui vădită,
„Neprihănire-i socotită”.
Cuvintele care s-au scris –
Adică ceea ce v-am zis,
Cum că „credința-i dovedită,
Neprihănire-i socotită” –
Nu-i pentru el doar, căci, apoi,
Scrise au fost și pentru noi,
Care, în urmă, am venit,
Ca să ne fie socotit
Și crezul nostru-n acest fel,
Pentru că noi credem în Cel
Cari, din mormânt, L-a ridicat
Pe Domnul nost’, când L-a-nviat,
Din moarte, pe Hristos Iisus.
El a fost dat, precum am spus,
Pentru a noastră făr’delege
Și a-nviat – se înțelege –
Pentru că fost-am socotiți
A fi și noi, neprihăniți.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
