Romani 4
4
1Ce putem afirma despre strămoșul nostru Avraam? Oare ce a descoperit el? 2Dacă Avraam a fost considerat corect datorită faptelor lui, atunci (în baza acestor fapte) are motive (importante) de laudă. Dar el nu s-ar putea prezenta cu ele înaintea lui Dumnezeu. 3Oare ce spune Scriptura? Ea afirmă că „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu; și astfel, (pentru această alegere a lui), a fost considerat corect (în relația cu El).” 4Atunci când un om lucrează, recompensa pentru munca lui nu este considerată un cadou, ci ca o datorie care trebuie să îi fie achitată. 5Dar aici avem cazul celui care nu lucrează ceva pentru a fi considerat corect, ci el doar se încrede în Cel care îl acceptă pe cel păcătos; și astfel, această credință a lui îi este considerată corectitudine. 6Chiar și David vorbește despre faptul că acela pe care Dumnezeu îl consideră corect fără ca el să lucreze ceva în acest scop, este un om fericit. Textual, el spune: 7„Cei ale căror păcate sunt iertate și acoperite, sunt niște oameni fericiți! 8Acela căruia Dumnezeu nu îi ia în considerare păcatul, este un om fericit!” 9Oare de această fericire beneficiază doar cei circumciși, sau și cei necircumciși? Am afirmat că în cazul lui Avraam, „Credința lui i-a fost considerată corectitudine (personală).” 10Dar oare care au fost circumstanțele în care a primit el această corectitudine – când era circumcis, sau când era necircumcis? Desigur că acest lucru i s-a întâmplat nu după ce deja fusese circumcis, ci atunci când nu era circumcis. 11Apoi a primit circumcizia (poruncită) ca o autentificare a statutului de om corect pe care îl primise prin credință atunci când nu era circumcis. Și a ajuns apoi să fie (numit) tatăl tuturor celor care cred chiar fără să fie circumciși; pentru ca astfel să fie și ei considerați corecți (în relația lor cu Dumnezeu). 12Dar strămoșul nostru Avraam este în același timp și tatăl celor circumciși care nu respectă numai această poruncă (a circumciziei), ci care îi urmează și exemplul credinței. 13De fapt, atunci când lui Avraam i s-a făcut promisiunea că va moșteni lumea, ea nu a fost formulată (mai târziu și) în textul legii (mozaice); ci a fost pronunțată pe baza acelui statut de om corect care vine prin credință. 14Dacă moștenitorii (lui Avraam) ar proveni dintre cei care vor să respecte legea (mozaică), atunci credința (inițială) ar fi fără sens și inutilă, iar promisiunea ar fi fără efect. 15Existența (și încălcarea) legii (mozaice) produce mânie. Dar acolo unde nu este (în vigoare) această lege, nu există nici posibilitatea de a fi acuzat de încălcarea ei. 16Datorită acestui fapt, (această dreptate) este oferită prin credință, ca să poată fi (acceptată) ca un har. Astfel, promisiunea devine valabilă nu doar pentru cei care respectă legea (mozaică), ci pentru toți acei descendenți (spirituali) ai lui Avraam care au credința lui. Iar el este tată pentru noi toți (care credem ca el). 17De fapt, așa este scris și în Scripturi: „Te-am făcut tatăl multor națiuni!” Această promisiune a fost făcută în prezența lui Dumnezeu în care (Avraam) a crezut. El este Cel care învie morții și care cheamă la existență lucruri care nici nu existaseră înainte de a porunci apariția lor. 18Sfidând orice motiv de descurajare, Avraam a crezut că va deveni tatăl multor națiuni, când i s-a spus „[…] Așa vor fi descendenții tăi!”. 19El nu a fost slab în credință; și în consecință, nu a privit la corpul lui care, la aproximativ o sută de ani, era aproape mort. Nu a luat în considerare nici faptul că Sara nu mai putea avea copii. 20În plus, Avraam nu a avut dubii cu privire la promisiunea lui Dumnezeu; ci fiind întărit prin credința lui, L-a glorificat, 21având certitudinea că Dumnezeu poate să facă ce i-a promis. 22Astfel, „credința lui i-a fost considerată ca bază pentru statutul de om corect (în relația lui cu Dumnezeu)!” 23Când Scriptura face această afirmație, nu înseamnă că vorbește despre ceva care se aplică doar lui Avraam; 24ci ea se referă și la noi care credem în Cel care L-a înviat dintre cei morți pe Isus, Stăpânul nostru. Ni se va lua în considerare și nouă aceeași credință în El, 25Cel care a fost dat pentru păcatele noastre și care a fost înviat pentru ca noi să putem fi considerați corecți.
Selectat acum:
Romani 4: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion
