Psalmul 139:13-24
Psalmul 139:13-24 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele. Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine. Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului. Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era. Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor! Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine. Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși. Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert. Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta? Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei. Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile; Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
Psalmul 139:13-24 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. O, Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău! Depărtați-vă de la mine, oameni setoși de sânge! Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi. Să nu-i urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită; îi privesc ca pe vrăjmași ai mei. Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei!
Psalmul 139:13-24 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Tu mi-ai conceput rinichii. Tu m-ai țesut în uterul mamei mele. Te laud pentru că sunt o creatură atât de minunată; și lucrările Tale sunt superbe! Sufletul meu cunoaște foarte bine acest lucru. Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc secret și când am fost țesut (ca) în adâncimile pământului. Când eram doar un embrion nedezvoltat, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele (vieții mele) care mi-au fost destinate – înainte să existe vreuna dintre ele. Dumnezeule, cât de dificil de înțeles sunt gândurile Tale! Cât de mare este numărul lor! Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. Dumnezeule, ce bine ar fi dacă ai distruge pe cel rău!” „Criminalilor, depărtați-vă de mine!” „Cei care vorbesc nedrept despre Tine, sunt dușmanii Tăi. Ei Îți folosesc numele într-un mod lipsit de sens! Doamne, oare să nu îi urăsc eu pe cei care Te urăsc? Să nu am eu repulsie față de cei care se pronunță împotriva Ta? Manifest față de ei o ură totală. Pentru mine, ei sunt niște dușmani! Dumnezeule, analizează-mă și cunoaște-mi inima. Încearcă-mă și cunoaște-mi neliniștea sufletului! Vezi dacă sunt pe un drum rău; și (con)du-mă pe drumul eternității!
Psalmul 139:13-24 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Rărunchii, Tu mi i-ai făcut, Iar al meu trup, Tu l-ai țesut În pântecele mamei mele. Te laud, pentru toate cele Pe care le-ai făcut, căci iată, Sunt o făptură minunată. Sufletul meu a cunoscut Lucrările ce le-ai făcut, Căci ele au fost mari, mereu. N-a fost ascuns nici trupul meu, Față de Tine. M-ai făcut Într-un loc tainic. M-ai țesut Cu măiestrie-n chip ciudat, De parcă aș fi fost aflat În locuri tainice, pe care, Pământul, în adânc, le are. Pe când încă un chip n-aveam, Pentru că doar un plod eram, A Ta privire m-a văzut Și-n a Ta carte ai trecut Zilele care rânduite Mi-au fost, pentru a fi trăite. Doamne, cât e de nepătrunsă A Ta gândire, și ascunsă! Ce multe-s gândurile Tale! De aș putea găsi o cale Prin care să le socotesc, În număr, ele depășesc Boabele de nisip ce sânt Pe fața-ntregului pământ. În zori de zi, când mă trezesc, Tot lângă Tine mă găsesc. O Doamne, dacă-ai tăbărî Și pe cei răi i-ai omorî! Oameni – de sânge însetați – De mine, să vă depărtați! Ei, despre Tine, au vorbit Numai în chip nelegiuit. Numele Tău, Îl iau cei răi Și mint acești dușmani ai Tăi! Să nu fie urâți de mine, Cei care Te urăsc pe Tine? De-aceia care se ridică Ție-mpotrivă fără frică, Să nu îmi fie scârbă, oare? Da, îi urăsc, fără-ncetare, Iar ura mea este vădită Precum că e desăvârșită, Căci eu, la oamenii acei, Mă uit ca la dușmanii mei. Mă cercetează, Domnul meu, Să îmi știi inima mereu! Mă-ncearcă, Doamne, căci doresc Să afli ceea ce gândesc! Vezi dacă sunt pe-o cale rea Și fă ca pasul meu să stea Pe calea care-Ți place Ție Și duce către veșnicie!
Psalmul 139:13-24 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Pentru că tu ai format rărunchii mei, m-ai țesut în sânul mamei mele. Te laud pentru că m-ai făcut [o făptură] atât de minunată! Lucrările tale sunt admirabile! Și sufletul meu cunoaște bine aceasta! Oasele mele nu erau ascunse pentru tine când am fost plămădit în taină, țesut în chip minunat în adâncimile pământului. Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naște și în cartea ta îmi erau scrise toate; zilele erau fixate pe când nu era niciuna dintre ele. Cât de adânci sunt, pentru mine, gândurile tale, Dumnezeule, de necuprins, principiile lor! Dacă le-aș număra, ar fi mai multe ca nisipul. Când mă trezesc, tot lângă tine sunt. O, Dumnezeule, dacă l-ai nimici pe cel nelegiuit! Depărtați-vă de la mine, oameni [vărsători] de sânge! Ei vorbesc despre tine cu înșelăciune, se ridică împotriva ta pe nedrept. Oare nu-i urăsc eu, Doamne, pe cei ce te urăsc și, de cei ce se ridică împotriva ta, nu mi-e silă? Cu ură desăvârșită îi urăsc, ca și cum ar fi dușmanii mei. Cercetează-mă, Dumnezeule, și vezi inima mea, încearcă și cunoaște neliniștile mele! Vezi dacă nu merg pe o cale greșită și condu-mă pe calea veșniciei.
Psalmul 139:13-24 Noua Traducere Românească (NTR)
Căci Tu mi-ai creat ființa; m-ai țesut în pântecul mamei mele. Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta. Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost creat într-un loc tainic, când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului. Când eram doar o făptură fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna dintre ele. Cât de greu de pătruns mi se par gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor! Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău! Depărtați-vă de la mine oameni setoși de sânge! Ei, care vorbesc de Tine cu intenții rele, dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele ca să mintă! Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, DOAMNE? Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? Îi urăsc cu o ură desăvârșită: pentru mine, ei sunt niște dușmani. Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima, încearcă-mă și cunoaște-mi frământările! Vezi dacă sunt pe o cale idolatră și condu-mă pe calea veșniciei!
Psalmul 139:13-24 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtați-vă de la mine, oameni setoși de sânge! Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi! Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită; îi privesc ca pe vrăjmași ai mei. Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei!
