Rărunchii, Tu mi i-ai făcut,
Iar al meu trup, Tu l-ai țesut
În pântecele mamei mele.
Te laud, pentru toate cele
Pe care le-ai făcut, căci iată,
Sunt o făptură minunată.
Sufletul meu a cunoscut
Lucrările ce le-ai făcut,
Căci ele au fost mari, mereu.
N-a fost ascuns nici trupul meu,
Față de Tine. M-ai făcut
Într-un loc tainic. M-ai țesut
Cu măiestrie-n chip ciudat,
De parcă aș fi fost aflat
În locuri tainice, pe care,
Pământul, în adânc, le are.
Pe când încă un chip n-aveam,
Pentru că doar un plod eram,
A Ta privire m-a văzut
Și-n a Ta carte ai trecut
Zilele care rânduite
Mi-au fost, pentru a fi trăite.
Doamne, cât e de nepătrunsă
A Ta gândire, și ascunsă!
Ce multe-s gândurile Tale!
De aș putea găsi o cale
Prin care să le socotesc,
În număr, ele depășesc
Boabele de nisip ce sânt
Pe fața-ntregului pământ.
În zori de zi, când mă trezesc,
Tot lângă Tine mă găsesc.
O Doamne, dacă-ai tăbărî
Și pe cei răi i-ai omorî!
Oameni – de sânge însetați –
De mine, să vă depărtați!
Ei, despre Tine, au vorbit
Numai în chip nelegiuit.
Numele Tău, Îl iau cei răi
Și mint acești dușmani ai Tăi!
Să nu fie urâți de mine,
Cei care Te urăsc pe Tine?
De-aceia care se ridică
Ție-mpotrivă fără frică,
Să nu îmi fie scârbă, oare?
Da, îi urăsc, fără-ncetare,
Iar ura mea este vădită
Precum că e desăvârșită,
Căci eu, la oamenii acei,
Mă uit ca la dușmanii mei.
Mă cercetează, Domnul meu,
Să îmi știi inima mereu!
Mă-ncearcă, Doamne, căci doresc
Să afli ceea ce gândesc!
Vezi dacă sunt pe-o cale rea
Și fă ca pasul meu să stea
Pe calea care-Ți place Ție
Și duce către veșnicie!
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
