Proverbele 13:1-25
Proverbele 13:1-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Un fiu înțelept ține cont de ce l-a învățat tatăl lui; dar cel care îl sfidează și îi lezează demnitatea, nu îi acceptă reproșurile. Prin ce produce gura ta, te poți bucura de lucruri bune; dar dorința celor depravați este să facă acte de violență. Cine este atent la cuvintele pe care le pronunță cu gura lui, își păzește viața; dar cine se grăbește în vorbire, se ruinează. Leneșul dorește multe lucruri și nu are nimic; dar omului harnic îi este satisfăcută dorința. Cel corect urăște ce este fals; dar omul rău își produce dezonoare și rușine. Corectitudinea îl protejează pe omul nevinovat; dar răutatea îl doboară pe cel păcătos. Unul pretinde că este bogat și totuși nu are nimic; altul se consideră sărac, dar are mari bogății! Bogăția omului îi poate răscumpăra viața; dar săracul ignoră amenințarea. Lumina celor corecți strălucește veselă; dar lampa oamenilor răi se stinge. Mândria produce doar certuri; dar înțelepciunea se găsește numai la cei care acceptă sfaturile. Bogăția câștigată fără muncă, va scădea; dar cel care câștigă (totul) prin muncă, se va îmbogăți. O speranță a cărei confirmare este mereu amânată, îmbolnăvește inima; dar o dorință satisfăcută este un pom de viață. Cine desconsideră învățătura, va muri; dar cel care respectă porunca, este recompensat. Învățătura înțeleptului este un izvor de viață; și ea îndepărtează pe om de capcanele morții. O minte sănătoasă câștigă bunăvoință (din partea celorlalți); dar drumul celor necredincioși duce la ruină. Orice om prudent lucrează în cunoștință de cauză; dar nebunul își pune în evidență prostia. Un mesager rău ajunge la dezastru; dar un emisar care își face corect datoria, aduce vindecare. Cine ignoră corectarea verbală, merge spre sărăcie și spre rușine; dar cine acceptă reproșul, va fi respectat. O dorință satisfăcută este dulce sufletului; dar cei nebuni urăsc îndepărtarea de ce este rău. Cine umblă cu înțelepții, va deveni înțelept; dar cine se asociază cu proștii, va avea dezavantaje. Cei păcătoși sunt urmăriți de dezastru; dar oamenii corecți sunt recompensați cu fericire. Omul bun lasă (o parte din posesiunile lui ca) moștenire (chiar și) nepoților lui; dar bogățiile păcătosului sunt păstrate pentru cel corect. Terenul agricol al omului sărac produce hrană din abundență; dar în cazul altora ea este distrusă din cauza incorectitudinii lor. Cine nu folosește nuiaua, își urăște fiul; dar cine îl iubește, are grijă să îl pedepsească (lovindu-l) cu ea. Omul corect mănâncă până se satură; dar stomacul celor răi (va) rămâne gol.
Proverbele 13:1-25 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea. Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor de lege va mânca violență. Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere. Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat. Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine. Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos. Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății. Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea. Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă. Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți. Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește. Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții. Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit. Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții. Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor de lege este grea. Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința. Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate. Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat. Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău. Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit. Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine. Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept. Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată. Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp. Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
Proverbele 13:1-25 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Un fiu înțelept ascultă învățătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricați au parte de silnicie. Cine-și păzește gura își păzește sufletul, cine-și deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. Leneșul dorește mult, și totuși n-are nimic, dar cei harnici se satură. Cel neprihănit urăște cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât și se acoperă de rușine. Neprihănirea îl păzește pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. Unul face pe bogatul, și n-are nimic, altul face pe săracul, și are totuși mari avuții. Omul cu bogăția lui își răscumpără viața, dar săracul n-ascultă mustrarea. Lumina celor neprihăniți arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înțelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. Bogăția câștigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul crește. O nădejde amânată îmbolnăvește inima, dar o dorință împlinită este un pom de viață. Cine nesocotește cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. Învățătura înțeleptului este un izvor de viață, ca să-l abată pe om din cursele morții. O minte sănătoasă câștigă bunăvoință, dar calea celor stricați este pietroasă. Orice om chibzuit lucrează cu cunoștință, dar nebunul își dă la iveală nebunia. Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. Sărăcia și rușinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. Împlinirea unei dorințe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău. Nenorocirea îi urmărește pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniți vor fi răsplătiți cu fericire. Omul de bine îi lasă moștenitori pe copiii copiilor săi, dar bogățiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. Ogorul pe care-l desțelenește săracul dă o hrană îmbelșugată, dar mulți pier din pricina nedreptății lor. Cine cruță nuiaua îl urăște pe fiul său, dar cine-l iubește îl pedepsește îndată. Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă.
Proverbele 13:1-25 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Copilul înțelept va sta Supus și-atent va asculta Învățătura tatălui; Nu va primi mustrarea lui Acel care batjocorește. Parte de bine, dobândește Omul, prin rodul gurii sale; Dar cei stricați, pe a lor cale, Au parte doar de silnicie. Când gura să-și păzească știe Omul, sufletul și-l păzește; Dar cine nu și-o stăpânește, Către pieire e pornit. Cel leneș multe și-a dorit Și totuși, el nimic nu are; Dar parte de îndestulare Au harnicii, căci sunt sătui. Ura neprihănitului Înspre minciună s-a-ndreptat; Cel rău astfel s-a comportat, Încât urât a devenit Și de rușine-acoperit. Dreptatea sa l-a apărat Pe cel ce e nevinovat; Dar răutatea – ne-ndoios – Pierzare celui păcătos Aduce-va. E unul care Se dă bogat, deși nu are Nimic, fiind sărac lipit; Însă un altul s-a vădit Că este plin de bogăție, Deși sărac părea să fie. Omul, de-avere ajutat, Chiar viața și-a răscumpărat; Săracului nu i-a plăcut Mustrarea, când i s-a făcut. Lumina omului cinstit – A omului neprihănit – Arde voios și bezna-nvinge; Candela răilor se stinge. Mândria, certuri doar, stârnește; Înțelepciunea se găsește Cu cel care smerit a stat Și sfaturile-a ascultat. Averea ce-a fost dobândită Fără de trudă, e sortită Ca tot mereu să se micească; Dar ne-ncetat are să crească, Dacă încet se dobândește. O inimă se-mbolnăvește, Dacă mereu i-e amânată Nădejdea care i-a fost dată; Dar o dorință împlinită, Drept pom de viață-i socotită. Cel care a nesocotit Cuvântul ce a fost rostit De Dumnezeu, piere devreme; Însă acel care se teme De ceea ce a poruncit Domnul, acela-i răsplătit. A înțeleptului știință Este de mare folosință, Pentru că e izvor de viață, Menit ca din a morții față – Din cursele întinse lui – S-abată pasul omului. Bunăvoință dobândește Omul care se dovedește Că are-o minte sănătoasă; Însă cărarea e pietroasă Pentru un om stricat și rău. Cel chibzuit, în lucrul său, De cunoștință-i însoțit; Dar cel nebun s-a străduit Ca nebunia, la iveală S-o scoată, fără de sfială. Un sol rău, în nenorocire, Cădea-va; dar tămăduire, Solul cel bun și credincios O să aducă, ne-ndoios. Rușine doar și sărăcie, Drept parte dată va să fie, Celor ce leapădă certarea; Cel care-n seamă ia mustrarea, În cinste este așezat. Când o dorință s-a-ntrupat, Sufletul este îndulcit; Dar cel nebun, nesocotit, Urăște, în cugetul său, Gândul de-a renunța la rău. De cu-nțelepții te-nsoțesti, Și tu ai să te-nțelepțești; Dar cel care se însoțește Doar cu nebunii, rău trăiește. Pe cei care păcătuiesc, Nenorociri îi urmăresc; Însă toți cei neprihăniți, Cu fericire-s răsplătiți. Omul de bine va lăsa Moștenitori în urma sa, Pe fiii copiilor lui; Averea păcătosului Să fie dată-i rânduit, Aceluia neprihănit. Ogorul ce-l desțelenește Omul sărac, din plin rodește Și hrană dă, îmbelșugată. Pieirea, multora li-e plată, Doar pentru nedreptatea lor. Acel ce se vrea iubitor, Cruțând nuiaua, își urăște Copilul; cine și-l iubește, Nu pregetă să-l pedepsească De câte ori o să greșească. Neprihănitul oricând are, Pe săturate, de mâncare; Cel rău degeaba s-a trudit, Căci pântecu-i va fi lipsit.
Proverbele 13:1-25 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Fiul înțelept [ascultă] disciplina tatălui, dar cel batjocoritor nu ascultă dojana. Omul mănâncă ceea ce este bun din rodul gurii, dar sufletul celor care înșală, violență. Cine are grijă de gura sa își păzește sufletul, iar cine-și deschide buzele [o face] spre distrugerea lui. Leneșul dorește mult, dar nu este nimic pentru sufletul lui, iar sufletul celui harnic se îndestulează. Cel drept urăște cuvântul mincinos,dar cel vinovat este dezgustător și desconsiderat. Dreptatea îl păzește pe cel integru pe cale, dar vinovăția îl pervertește pe cel păcătos. Este cine o face pe bogatul, dar nu are nimic, și este cine o face pe săracul, dar are avere mare. Răscumpărarea sufletului omului este bogăția lui, dar cel necăjit nu aude dojana. Lumina celor drepți îmbucură, dar candela celor vinovați se stinge. Numai din impertinență vine încăierarea, dar înțelepciunea este cu cei care se lasă sfătuiți. Averea fără trudă se împuținează, dar cel care adună cu mâna o mărește. Așteptarea prelungită slăbește inima, pom al vieții este dorința împlinită. Cine disprețuiește cuvântul se zădărnicește; cel care se teme de poruncă, acela este răsplătit. Legea înțeleptului este izvor de viață, pentru ca să-l îndepărteze de cursele morții. Prudența celui bun aduce har, dar calea celor care înșală este dură. Orice isteț lucrează prin cunoaștere, dar cel nesimțit împrăștie nebunie. Mesagerul vinovat cade în răutate, dar împuternicitul fidel aduce vindecare. Calicie și ocară sunt pentru cel care neglijează disciplina, dar cel care observă mustrarea este onorat. Dorința împlinită este desfătare pentru suflet, dar este lucru abominábil pentru cei nesimțiți îndepărtarea de rău. Cel care umblă cu cei înțelepți devine înțelept, iar cel care se împrietenește cu cei nesimțiți își va face rău. Răul îi urmărește pe cei păcătoși, dar binele îi răsplătește pe cei drepți. Cel bun lasă moștenire nepoților, iar averea celui care păcătuiește este păstrată pentru cel drept. Terenul desțelenit al celor necăjiți [aduce] multă hrană, dar este cine se pierde din cauza lipsei de judecată. Cine-și cruță nuiaua îl urăște pe fiul său, dar cine-l iubește caută imediat disciplina. Cel drept mănâncă până i se satură sufletul, dar pântecele celor vinovați rămâne lipsit.
Proverbele 13:1-25 Noua Traducere Românească (NTR)
Un fiu înțelept acceptă disciplinarea tatălui său, dar cel batjocoritor nu ascultă mustrarea. Un om va mânca lucruri bune prin rodul gurii lui, dar dorința celor necredincioși este violența. Cel ce-și păzește gura își protejează sufletul; cel ce-și deschide larg buzele aduce distrugerea asupra sa. Leneșul dorește mult și nu are nimic, dar dorința celor harnici este împlinită. Cel drept urăște minciuna, dar cel rău își aduce dezonoare și rușine. Dreptatea îl protejează pe cel integru, dar răutatea îl răstoarnă pe cel păcătos. Unul pretinde că este bogat și nu are nimic, altul pretinde că este sărac și are mari bogății. Răscumpărarea vieții unui om este bogăția sa, dar săracul nu ascultă amenințarea. Lumina celor drepți strălucește veselă, dar candela celor răi se stinge. Prin mândrie se produce numai ceartă, dar înțelepciunea este cu cei ce primesc sfaturile. Bogăția câștigată din nimic se va împuțina, dar cel ce adună puțin câte puțin își va înmulți averea. O speranță amânată îmbolnăvește inima, dar o dorință împlinită este un pom de viață. Cel disprețuitor față de Cuvânt va fi obligat să plătească, dar cel temător de poruncă va fi răsplătit. Învățătura înțeleptului este un izvor de viață, îndepărtând omul de la capcanele morții. Un bun discernământ oferă bunăvoință, dar calea celor necredincioși este anevoioasă. Orice om chibzuit lucrează cu cunoștință, dar cel nesăbuit își dă la iveală nebunia. Un mesager rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce vindecare. Cine ignoră mustrarea merge spre sărăcie și rușine, dar cine este atent la îndrumare va fi respectat. O dorință împlinită este dulce sufletului, dar pentru cei nesăbuiți, a te întoarce de la rău, este o urâciune. Cine umblă cu înțelepții va deveni înțelept, dar cine se asociază cu nesăbuiții va avea de suferit. Nenorocirea îi urmărește pe cei păcătoși, dar cei drepți sunt răsplătiți cu fericire. Omul bun lasă moștenire nepoților săi, dar bogățiile păcătosului sunt păstrate pentru cel drept. Terenul omului sărac produce hrană din belșug, dar aceasta este spulberată din cauza nedreptății. Cine cruță nuiaua își urăște fiul, dar cine-l iubește are grijă să-l disciplineze. Cel drept mănâncă până se satură, dar pântecul celor răi va duce lipsă.
Proverbele 13:1-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Un fiu înțelept ascultă învățătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricați au parte de silnicie. Cine-și păzește gura își păzește sufletul; cine-și deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. Leneșul dorește mult, și totuși n-are nimic, dar cei harnici se satură. Cel neprihănit urăște cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât și se acoperă de rușine. Neprihănirea păzește pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. Unul face pe bogatul, și n-are nimic, altul face pe săracul, și are totuși mari avuții. Omul cu bogăția lui își răscumpără viața, dar săracul n-ascultă mustrarea. Lumina celor neprihăniți arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înțelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. Bogăția câștigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul crește. O nădejde amânată îmbolnăvește inima, dar o dorință împlinită este un pom de viață. Cine nesocotește Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. Învățătura înțeleptului este un izvor de viață, ca să abată pe om din cursele morții. O minte sănătoasă câștigă bunăvoință, dar calea celor stricați este pietroasă. Orice om chibzuit lucrează cu cunoștință, dar nebunul își dă la iveală nebunia. Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. Sărăcia și rușinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. Împlinirea unei dorințe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău. Nenorocirea urmărește pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniți vor fi răsplătiți cu fericire. Omul de bine lasă moștenitori pe copiii copiilor săi, dar bogățiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. Ogorul pe care-l desțelenește săracul dă o hrană îmbelșugată, dar mulți pier din pricina nedreptății lor. Cine cruță nuiaua urăște pe fiul său, dar cine-l iubește îl pedepsește îndată. Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă.