YouVersion
Pictograma căutare

Proverbele 13:1-25

Proverbele 13:1-25 EDC100

Un fiu înțelept ascultă învățătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricați au parte de silnicie. Cine-și păzește gura își păzește sufletul, cine-și deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. Leneșul dorește mult, și totuși n-are nimic, dar cei harnici se satură. Cel neprihănit urăște cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât și se acoperă de rușine. Neprihănirea îl păzește pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. Unul face pe bogatul, și n-are nimic, altul face pe săracul, și are totuși mari avuții. Omul cu bogăția lui își răscumpără viața, dar săracul n-ascultă mustrarea. Lumina celor neprihăniți arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înțelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. Bogăția câștigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul crește. O nădejde amânată îmbolnăvește inima, dar o dorință împlinită este un pom de viață. Cine nesocotește cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. Învățătura înțeleptului este un izvor de viață, ca să-l abată pe om din cursele morții. O minte sănătoasă câștigă bunăvoință, dar calea celor stricați este pietroasă. Orice om chibzuit lucrează cu cunoștință, dar nebunul își dă la iveală nebunia. Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. Sărăcia și rușinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. Împlinirea unei dorințe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău. Nenorocirea îi urmărește pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniți vor fi răsplătiți cu fericire. Omul de bine îi lasă moștenitori pe copiii copiilor săi, dar bogățiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. Ogorul pe care-l desțelenește săracul dă o hrană îmbelșugată, dar mulți pier din pricina nedreptății lor. Cine cruță nuiaua îl urăște pe fiul său, dar cine-l iubește îl pedepsește îndată. Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă.