Proverbele 12:1-28
Proverbele 12:1-28 Noua Traducere Românească (NTR)
Cine iubește disciplinarea iubește cunoștința, dar cel ce urăște mustrarea este fără minte. Cel bun obține bunăvoință de la DOMNUL, dar El condamnă pe omul cu intenții rele. Omul nu se poate întări prin răutate, dar cel drept nu poate fi dezrădăcinat. O soție virtuoasă este coroana soțului ei, dar cea care-i aduce rușine este ca putrezirea în oasele lui. Gândurile celor drepți sunt dreptate. Îndrumările celor răi sunt înșelăciune. Cuvintele celor răi stau la pândă ca să verse sânge, dar gura celor drepți îi scapă. Cei răi sunt doborâți și nu mai sunt, dar casa celor drepți rămâne în picioare. Un om este lăudat în funcție de discernământul lui, dar cel cu inima coruptă este disprețuit. Mai bine să fii lipsit de importanță și să ai un slujitor, decât să-ți dai importanță și să nu ai ce să mănânci. Celui drept îi pasă de nevoile animalului său, dar până și faptele binevoitoare ale celor răi sunt nemiloase. Cel ce-și lucrează pământul se va sătura de pâine, dar cel ce umblă după deșertăciuni este fără minte. Cel rău poftește prada celor ticăloși, dar rădăcina celor drepți va rodi. Capcana celui rău este în fărădelegea buzelor, dar cel drept iese din necaz. Prin rodul gurii lui, omul va fi săturat de bunătăți și fiecare va fi răsplătit potrivit cu lucrul mâinilor lui. Calea nebunului este dreaptă în ochii lui, dar cel înțelept ascultă sfaturile. Mânia unui nebun este cunoscută imediat, dar cel chibzuit ignoră insulta. Cel ce răspândește adevărul spune ce este drept, dar un martor mincinos aduce înșelătoria. Cuvintele necugetate sunt ca străpungerile unei săbii, dar limba celui înțelept aduce vindecare. Buzele care rostesc adevărul sunt consolidate pentru totdeauna, dar limba mincinoasă rezistă doar pentru o clipă. Înșelătoria este în inima celor ce plănuiesc răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace. Cel drept nu are parte de nicio nenorocire, dar cel rău este copleșit de necazuri. Buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea DOMNULUI, dar cei credincioși adevărului Îi sunt plăcuți. Omul chibzuit își ascunde cunoștința, dar inima nesăbuiților vestește nebunia. Mâna celor harnici va stăpâni, dar leneșul va sfârși la muncă silnică. Neliniștea inimii omului duce la descurajare, dar o vorbă bună îl înveselește. Cel drept este o călăuză pentru semenul său, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. Leneșul nu-și frige vânatul, dar omul harnic își prețuiește bunurile. Pe cărarea dreptății este viață; de-a lungul ei nu este moarte.
Proverbele 12:1-28 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Oricine iubește instruirea iubește cunoașterea, dar cel ce urăște mustrarea este neghiob. Un om bun obține favoarea DOMNULUI, dar pe un om al planurilor stricate el îl va condamna. Un om nu va fi întemeiat prin stricăciune, dar rădăcina celor drepți nu va fi mutată. O femeie virtuoasă este o coroană pentru soțul ei, dar cea care îl face de rușine este ca putregaiul în oasele lui. Gândurile celor drepți sunt drepte, dar sfaturile celor stricați sunt înșelăciune. Cuvintele celor stricați sunt pentru a pândi pentru sânge, dar gura celor integri îi va elibera. Cei stricați sunt doborâți și nu mai sunt, dar casa celor drepți va sta în picioare. Un om va fi lăudat după înțelepciunea sa, dar cel cu o inimă perversă va fi disprețuit. Cel ce este disprețuit și are un servitor este mai bun decât cel ce își dă onoare și îi lipsește pâinea. Un om drept dă atenție vieții animalului său, dar îndurările blânde ale celor stricați sunt crude. Cel ce își ară pământul va fi săturat cu pâine, dar cel ce urmează persoane de nimic este lipsit de înțelegere. Cel stricat dorește prada oamenilor răi, dar rădăcina celor drepți rodește. Cel stricat este prins în capcană prin fărădelegea buzelor sale, dar cel drept va ieși din tulburare. Un om va fi săturat cu bine prin rodul gurii sale, și recompensa mâinilor omului îi va fi restituită. Calea unui nebun este dreaptă în propriii lui ochi, dar cel ce dă ascultare sfatului este înțelept. Furia unui nebun este imediat cunoscută, dar un om chibzuit acoperă rușinea. Cel ce spune adevăr declară dreptate, dar un martor fals, înșelăciune. Este unul care vorbește ca străpungerile unei săbii, dar limba celor înțelepți este sănătate. Buza adevărului va fi întemeiată, pentru totdeauna, dar o limbă mincinoasă este numai pentru o clipă. Înșelăciune este în inima celor ce plănuiesc răul, dar a sfătuitorilor păcii este bucuria. Niciun rău nu se va întâmpla celui drept, dar cei stricați vor fi umpluți cu ticăloșii. Buze mincinoase sunt urâciune pentru DOMNUL, dar cei ce lucrează după adevăr sunt desfătarea lui. Un om chibzuit ascunde cunoaștere, dar inima proștilor vestește nechibzuință. Mâna celor harnici va conduce, dar cel leneș va fi sub tribut. Întristarea din inima omului o face să se aplece, dar un cuvânt bun face inima veselă. Cel drept este nespus mai bun decât vecinul său, dar calea celor stricați îi amăgește. Leneșul nu își frige vânatul, dar averea omului harnic este prețioasă. În calea dreptății este viață, și în cărarea ei nu este moarte.
Proverbele 12:1-28 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Cine iubește certarea iubește știința, dar cine urăște mustrarea este prost. Omul de bine capătă bunăvoința Domnului, dar Domnul îl osândește pe cel plin de răutate. Omul nu se întărește prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniți nu se va clătina. O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face rușine este ca putregaiul în oasele lui. Gândurile celor neprihăniți nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înșelăciune. Cuvintele celor răi sunt niște curse ca să verse sânge, dar gura celor fără prihană îi izbăvește. Cei răi sunt răsturnați și nu mai sunt, dar casa celor neprihăniți rămâne în picioare. Un om este prețuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este disprețuit. Mai bine să fii într-o stare smerită și să ai o slugă decât să faci pe fudulul și să n-ai ce mânca. Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă. Cine-și lucrează ogorul va avea belșug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. Cel rău poftește prada celor nelegiuiți, dar rădăcina celor neprihăniți rodește. În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. Prin rodul gurii te saturi de bunătăți, și fiecare primește după lucrul mâinilor lui. Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înțeleptul ascultă sfaturile. Nebunul îndată își dă pe față mânia, dar înțeleptul ascunde ocara. Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbește înșelăciune. Cine vorbește în chip ușuratic rănește ca străpungerea unei săbii, dar limba înțelepților aduce vindecare. Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă. Înșelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace. Nicio nenorocire nu i se întâmplă celui neprihănit, dar cei răi sunt năpădiți de rele. Buzele mincinoase Îi sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuți. Omul înțelept își ascunde știința, dar inima nebunilor vestește nebunia. Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneșă va plăti bir. Neliniștea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește. Cel neprihănit îi arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. Leneșul nu-și frige vânatul, dar comoara de preț a unui om este munca. Pe cărarea neprihănirii este viața, și pe drumul însemnat de ea nu este moarte.
Proverbele 12:1-28 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Cine acceptă să fie corectat (verbal), iubește cunoașterea; dar cel care urăște reproșurile, este prost. Omul bun obține bunăvoință de la Iahve; dar El condamnă pe acela care are intenții rele. Un om nu își poate consolida poziția prin răutate; și cel corect nu poate fi destabilizat. O soție corectă este coroana soțului ei; dar aceea care îi aduce rușine unui soț, este ca putrezirea în oasele lui. Planurile celor corecți sunt bine gândite; dar sfaturile celor răi duc în eroare (pe cei care le urmează). Cuvintele celor răi sunt o capcană mortală; dar cei corecți sunt salvați de vorbirea lor. Oamenii răi sunt doborâți și apoi nu mai există; dar casa celor corecți rămâne în picioare. Un om este lăudat (și apreciat) direct proporțional cu abilitatea lui de a înțelege lucrurile; dar cel care are mintea degradată, va fi desconsiderat. Mai bine să fii un om care nu se bucură de recunoaștere specială din partea celorlalți și totuși să ai un servitor, decât să ajungi mândru și fără mâncare! Omul corect se îngrijește de nevoile animalelor (lui); dar inima celui rău este fără milă față de ele. Cine își lucrează pământul, se va sătura de pâine; dar acela care umblă după lucruri fără valoare, este fără judecata sănătoasă. Omul rău dorește să beneficieze de prada oamenilor vinovați; dar rădăcina celor corecți va produce fructe (bune). Omul rău este prins în capcană de vorbirea lui păcătoasă; dar cel corect scapă din necaz. Prin ce produce un om vorbind cu gura lui, are posibilitatea să se sature de lucruri bune; și fiecare va fi recompensat conform evaluării pentru lucrul făcut cu mâinile lui. Drumul nebunului este corect în ochii lui; dar cel înțelept ascultă sfaturile (care îi sunt date). Nebunul își manifestă imediat mânia; dar cel înțelept ignoră insulta (și nu se mânie). Martorul corect face declarații conforme realității pe care o cunoaște; dar martorul fals spune minciuni. Cuvintele necalculate rănesc ca o sabie; dar limba omului înțelept aduce vindecare. Cine este sincer când vorbește cu buzele lui, va fi mereu susținut; dar limba mincinoasă rezistă doar pentru un scurt timp. Înșelătoria este în inima celor care planifică să facă ce este rău; dar cei care ajută la restabilirea păcii, beneficiază de bucurie. Omul corect nu este afectat de niciun dezastru; dar cel rău este înconjurat din toate părțile de necazuri. Buzele mincinoase sunt ceva oribil înaintea lui Iahve; dar oamenii care în mod constant promovează adevărul, Îi sunt plăcuți. Omul înțelept nu își divulgă cunoașterea; dar inima nebunilor proclamă prostia. Omul cu mâini harnice va guverna; dar leneșul va ajunge în final să facă (în beneficiul altuia) muncă obligatorie. Neliniștea din inima omului îl conduce la descurajare; dar un cuvânt bun îl înveselește. Omul corect își alege cu atenție prietenii; dar drumul celor răi îi duce în rătăcire. Leneșul nu își frige vânatul; dar omul harnic își apreciază lucrurile pe care le posedă și are grijă de ele. Pe drumul corectitudinii este viață și pe traseul ei nu este moarte.
Proverbele 12:1-28 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Dacă mustrarea o iubești, Atunci știința o-ndrăgești; Cel cari mustrarea n-o primește, Că este prost se dovedește. Pentru cel care-i om de bine, Bunăvoința Domnu-Și ține; Dar Dumnezeu îl osândește Pe cel cari rău se dovedește. Omul nu va fi întărit Prin rău; dar cel neprihănit, Nicicând, nu se va clătina. Femeia este cununa Bărbatului, dacă-i cinstită; Dar cea care e dovedită Făcând rușine omului, E putregai, în osul lui. Neprihănitul drept gândește; Însă cel rău, când sfătuiește, Ascunde doar înșelăciune. Cuvintele pe cari le spune Omul cel rău, sunt curse doar, Ca sângele să-l verse; iar Neprihăniții, când vorbesc, Cuvintele lor izbăvesc. Cel rău e răsturnat – dispare; Dar va rămâne în picioare Casa celui neprihănit. Un om poate fi prețuit După știința arătată; Dar cel cu inima stricată, Disprețuit va fi, mereu. Este mai bine, dragul meu, Ca mai smerit, mereu, să stai Și doar o slugă ca să ai, Decât fudul, să te ții mare, Iar tu să n-ai nici de mâncare. Se-ndură cel neprihănit Chiar și de vite; dar vădit E căci cel rău nu va lăsa Loc milei, în inima sa. Cel cari ogorul își muncește, Belșug de pâine dobândește; Cine nimicuri a cătat, Lipsă de minte-a arătat. Cel rău într-una a poftit Prada celui nelegiuit; Dar cel neprihănit sporește, Căci rădăcina îi rodește. Păcătuirea buzelor O cursă este; dar celor Neprihăniți nu le e greu Să scape din necaz, mereu. Prin rodul guri-i săturat Oricine; cel ce a lucrat Primi-va plata lucrului, După lucrarea mâinii lui. Nebunul căile-și socoate Lipsite de prihană, toate; Dar înțeleptu-a ascultat Sfatul ce îi fusese dat. Cel prost – cu firea sa semeață – Mânia și-o va da pe față; Dar cel cari înțelept gândește, Abil, ocara își dosește. Cel care adevăr doar spune, Mărturisire dreaptă pune; Dar martorul cel mincinos, Să-nșele, este bucuros. Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare. Gura cari adevăr doar are, E întărită, pe vecie; Numai o clipă o să ție Limba celui care mințește. Înșelăciunea locuiește În inimile celor care Cugetă răul; însă are Parte numai de bucurie, Cel ce la pace-o să îmbie. E de nenorociri ferit Omul care-i neprihănit; Dar cei făptuitori de rele, Cu toți sunt năpădiți de ele. E gura mincinosului, Urâtă-n fața Domnului; Cei care-n adevăr își fac Lucrarea lor, Îi sunt pe plac. Știința înțeleptului E-ascunsă-n fața omului; Dar inima nebunilor Vestește nebunia lor. Cei harnici au să stăpânească; Cei leneși bir au să plătească. Neliniștea tulburătoare, A inimii, o să doboare; Dar vorba bună risipește Tristețea și înveselește. Neprihănitul îi arată Prietenului, calea dreaptă; Dar calea celor răi din fire Va duce către rătăcire. Cel leneș n-o să-și pregătească Vânat, căci n-o să se trudească; Însă comoara omului – De mare preț – e munca lui. Pe a neprihănirii cale, E viață; drumurile sale – Care-ale ei semne le poartă – Nu duc către a morții poartă.
Proverbele 12:1-28 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Cine iubește disciplina iubește cunoașterea, dar cine urăște reproșul este un prost. Cel bun obține favoare de la Domnul, dar pe omul planurilor [rele] îl face vinovat. Omul nu se stabilizează prin vinovăție, iar rădăcina celor drepți nu va fi smulsă. Femeia de valoare este cununa soțului ei, dar cea nerușinată este ca putregaiul în oasele sale. Gândurile celor drepți sunt judecată,dar abilitatea celor vinovați este înșelăciune. Cuvintele celor vinovați sunt o capcană pentru [a vărsa] sânge, dar gura celor drepți îi salvează. Cei vinovați sunt răsturnați și nu mai există, dar casa celor drepți rămâne în picioare. Omul este lăudat pentru prudența lui, dar cel cu inima perversă este disprețuit. Este mai bun unul disprețuit, dar care are un sclav, decât unul onorat, dar lipsit de pâine. Cel drept își cunoaște animalele, dar măruntaiele celor vinovați sunt crude. Cel care-și lucrează pământul se satură de pâine, dar cine umblă după deșertăciuni este sărac cu inima. Cel vinovat tânjește după vânatul celor răi, dar rădăcina celor drepți dă [rod]. Vinovăția buzelor este o capcană pentru cel rău, dar cel drept iese din strâmtorare. Omul se satură de bunăstare din rodul gurii și fiecăruia i se întoarce răsplata mâinilor. În ochii nebunului, calea lui este dreaptă, dar înțeleptul ascultă de sfaturi. Nebunul își face cunoscută ziua indignarea, dar cel isteț își ascunde ocara. Cel care răsuflă adevărul face cunoscut ceea ce e drept, dar mărturia celor mincinoși este înșelăciune. Cel care flecărește este ca străpungerea sabiei, dar limba celor înțelepți vindecă. Buzele adevărului sunt întărite pentru totdeauna, dar limba mincinoasă este [doar] pentru o clipă. Înșelăciune este în inima celor care plănuiesc răul, iar bucuria este pentru cei care sfătuiesc pacea. Nu i se întâmplă celui drept nicio nelegiuire, dar cei vinovați sunt plini de rău. Lucru abominábil pentru Domnul sunt buzele mincinoase, dar cei care fac adevărul sunt plăcerea lui. Omul isteț își acoperă cunoașterea, dar inima celor nesimțiți strigă nebunia. Mâna celor harnici va conduce, dar leneșul va fi supus la tribut. Îngrijorarea întristează inima omului, dar vorba bună îl îmbucură. Cel drept este spionat de prietenul său, dar calea celor vinovați îi face să rătăcească. Lenea nu-și frige vânatul, dar averea prețioasă a omului este hărnicia. Pe cărarea dreptății este viață și pe calea croită [de ea] nu este moarte.
Proverbele 12:1-28 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Cine iubește certarea iubește știința, dar cine urăște mustrarea este prost. Omul de bine capătă bunăvoința Domnului, dar Domnul osândește pe cel plin de răutate. Omul nu se întărește prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniți nu se va clătina. O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face rușine este ca putregaiul în oasele lui. Gândurile celor neprihăniți nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înșelăciune. Cuvintele celor răi sunt niște curse ca să verse sânge, dar gura celor fără prihană îi izbăvește. Cei răi sunt răsturnați și nu mai sunt, dar casa celor neprihăniți rămâne în picioare! Un om este prețuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este disprețuit. Mai bine să fii într-o stare smerită și să ai o slugă decât să faci pe fudulul și să n-ai ce mânca. Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă. Cine-și lucrează ogorul va avea belșug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. Cel rău poftește prada celor nelegiuiți, dar rădăcina celor neprihăniți rodește. În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. Prin rodul gurii te saturi de bunătăți, și fiecare primește după lucrul mâinilor lui. Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înțeleptul ascultă sfaturile. Nebunul îndată își dă pe față mânia, dar înțeleptul ascunde ocara. Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbește înșelăciune. Cine vorbește în chip ușuratic rănește ca străpungerea unei săbii, dar limba înțelepților aduce vindecare. Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă. Înșelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace. Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit, dar cei răi sunt năpădiți de rele. Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuți. Omul înțelept își ascunde știința, dar inima nebunilor vestește nebunia. Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneșă va plăti bir. Neliniștea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește. Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. Leneșul nu-și frige vânatul, dar comoara de preț a unui om este munca. Pe cărarea neprihănirii este viața și pe drumul însemnat de ea nu este moarte.