Proverbe 12:1-28

Cine iubește disciplina iubește cunoașterea, dar cine urăște reproșul este un prost. Cel bun obține favoare de la Domnul, dar pe omul planurilor [rele] îl face vinovat. Omul nu se stabilizează prin vinovăție, iar rădăcina celor drepți nu va fi smulsă. Femeia de valoare este cununa soțului ei, dar cea nerușinată este ca putregaiul în oasele sale. Gândurile celor drepți sunt judecată,dar abilitatea celor vinovați este înșelăciune. Cuvintele celor vinovați sunt o capcană pentru [a vărsa] sânge, dar gura celor drepți îi salvează. Cei vinovați sunt răsturnați și nu mai există, dar casa celor drepți rămâne în picioare. Omul este lăudat pentru prudența lui, dar cel cu inima perversă este disprețuit. Este mai bun unul disprețuit, dar care are un sclav, decât unul onorat, dar lipsit de pâine. Cel drept își cunoaște animalele, dar măruntaiele celor vinovați sunt crude. Cel care-și lucrează pământul se satură de pâine, dar cine umblă după deșertăciuni este sărac cu inima. Cel vinovat tânjește după vânatul celor răi, dar rădăcina celor drepți dă [rod]. Vinovăția buzelor este o capcană pentru cel rău, dar cel drept iese din strâmtorare. Omul se satură de bunăstare din rodul gurii și fiecăruia i se întoarce răsplata mâinilor. În ochii nebunului, calea lui este dreaptă, dar înțeleptul ascultă de sfaturi. Nebunul își face cunoscută ziua indignarea, dar cel isteț își ascunde ocara. Cel care răsuflă adevărul face cunoscut ceea ce e drept, dar mărturia celor mincinoși este înșelăciune. Cel care flecărește este ca străpungerea sabiei, dar limba celor înțelepți vindecă. Buzele adevărului sunt întărite pentru totdeauna, dar limba mincinoasă este [doar] pentru o clipă. Înșelăciune este în inima celor care plănuiesc răul, iar bucuria este pentru cei care sfătuiesc pacea. Nu i se întâmplă celui drept nicio nelegiuire, dar cei vinovați sunt plini de rău. Lucru abominábil pentru Domnul sunt buzele mincinoase, dar cei care fac adevărul sunt plăcerea lui. Omul isteț își acoperă cunoașterea, dar inima celor nesimțiți strigă nebunia. Mâna celor harnici va conduce, dar leneșul va fi supus la tribut. Îngrijorarea întristează inima omului, dar vorba bună îl îmbucură. Cel drept este spionat de prietenul său, dar calea celor vinovați îi face să rătăcească. Lenea nu-și frige vânatul, dar averea prețioasă a omului este hărnicia. Pe cărarea dreptății este viață și pe calea croită [de ea] nu este moarte.