Marcu 6:33-56
Marcu 6:33-56 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dar oamenii i-au observat plecând; și pentru că i-au cunoscut, au alergat pe jos din toate orașele și au venit înaintea lor în locul unde intenționau ei să ajungă. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni. I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi fără păstor; și a început să îi învețe multe lucruri. Ziua aproape trecuse. Atunci discipolii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Această zonă este nepopulată, iar ziua aproape a trecut. Oferă oamenilor ocazia să plece în localitățile din jur, ca să își cumpere pâine; pentru că nu au ce să mănânce.” Isus le-a răspuns: „Dați-le voi să mănânce!” Dar ei I-au zis: „Vrei să spui că îi vom putea hrăni cu pâinea pe care o vom cumpăra cu cei două sute de dinari?” Isus le-a zis: „Mergeți printre oamenii adunați și vedeți câte pâini există aici, în zonă!” Ei s-au dus să constate câte pâini au oamenii; și au venit cu următorul răspuns: „Avem cinci pâini și doi pești!”. Atunci Isus a spus discipolilor Lui să ceară oamenilor să stea jos pe iarbă în grupuri. Astfel s-au format grupuri de câte o sută și de câte cincizeci de persoane. El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Cu ochii îndreptați spre cer, a rostit benedicțiunea; și apoi, rupând pâinile, le-a dat discipolilor, pentru ca ei să le împartă mulțimii de oameni. A procedat la fel și cu peștii, împărțindu-i tuturor. Toți au mâncat și s-au săturat. În final, resturile din pâini și din pești au fost adunate în douăsprezece coșuri. Între cei care mâncaseră, au fost cinci mii de bărbați. Isus i-a determinat pe discipolii Săi să urce în barcă și să traverseze imediat, înaintea Lui, pe celălalt mal, în zona Betsaida. În acest timp, El intenționa să ofere oamenilor posibilitatea să plece acasă. După ce Și-a luat rămas bun de la mulțimile de oameni, Isus S-a dus pe munte ca să Se roage. Când s-a înserat, barca era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe mal. A văzut că discipolii Lui vâsleau cu mare dificultate, pentru că vântul bătea din față. Chiar în timpul când își efectua serviciul nocturn de pază a patra gardă, Isus a mers spre ei, călcând peste apă. Intenționa să treacă pe lângă ei; dar discipolii, având impresia că văd o fantomă care umblă pe mare, au țipat. Gestul lor a fost cauzat de faptul că s-au speriat. Dar Isus le-a vorbit imediat, zicându-le: „Curaj! Sunt Eu; nu vă temeți!” Apoi a urcat la ei în barcă, iar vântul nu a mai bătut. Ei au rămas foarte surprinși de cele întâmplate, pentru că fiind insensibili și nereceptivi, nu înțeleseseră mesajul care le fusese transmis odată cu înmulțirea (recentă a) pâinilor și a peștilor. După ce au traversat marea, au ajuns cu barca pe malul localității Ghenezaret. Când au coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut imediat pe Isus. Alergând prin localitățile învecinate și pe tot traseul pe care auzeau că trecea Isus, aduceau bolnavii la El. Aceștia, fiind puși în drumul Lui, Îl rugau să le permită doar să se atingă de marginea de jos a hainelor Sale. Și toți câți procedau astfel, erau vindecați.
Marcu 6:33-56 Noua Traducere Românească (NTR)
Dar mulți i-au văzut plecând și i-au recunoscut, așa că oameni din toate cetățile au alergat pe jos până acolo și au sosit înaintea lor. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-au păstor. Și a început să-i învețe multe lucruri. Când ora era deja târzie, ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: ‒ Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Lasă mulțimile să se ducă prin cătunele și satele dimprejur, ca să-și cumpere ceva de mâncare. Însă Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Dați-le voi să mănânce! Ei L-au întrebat: ‒ Să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de denari și să le dăm să mănânce? Isus i-a întrebat: ‒ Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți! După ce au aflat, I-au răspuns: ‒ Cinci pâini și doi pești. Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți pe iarba verde, în grupuri. Și ei s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, ca să le așeze înaintea lor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești. Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimituri și cu resturile de la pești. Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați. Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenicii Lui să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui spre Betsaida, în timp ce El va trimite mulțimea acasă. După ce Și-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să Se roage. Când s-a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar El Se afla singur pe țărm. A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. Voia să ajungă alături de ei. Când L-au văzut umblând pe mare, au crezut că este o stafie și au țipat, pentru că toți s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“. După ce S-a urcat la ei în barcă, vântul a încetat. Și tare se mai minunau în ei înșiși, căci nu înțeleseseră ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită. După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret, și au ancorat acolo. Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut. Ei au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe paturi, pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că Se află Isus. Și oriunde mergea El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți cei care se atingeau de El erau vindecați.
Marcu 6:33-56 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Dar oamenii i-au văzut plecând şi mulţi au înţeles şi, alergând pe ţărm de prin toate cetăţile, au ajuns în acel loc înaintea lor. Iar Iisus, când a ieşit din corabie, a văzut o mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei, căci erau ca oile fără păstor. Atunci a început să îi înveţe multe. Dar făcându-se târziu deja, ucenicii au venit la El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi este târziu deja. Dă-le drumul, să meargă în cetăţile şi satele din apropiere să-şi cumpere ceva de mâncare.” Iisus însă le-a răspuns: „Daţi-le voi să mănânce.” Iar ei I-au zis: „Vrei să mergem noi să cumpărăm pâine de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?” El le-a zis: „Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi.” Iar după ce au văzut, I-au spus: „Cinci pâini şi doi peşti.” Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. Şi oamenii au şezut cete-cete, câte o sută şi câte cincizeci. Iar El, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi ridicându-şi privirea către cer, a binecuvântat şi a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înaintea oamenilor; la fel a împărţit şi cei doi peşti, tuturor. Şi toţi au mâncat şi s-au săturat. Ba au luat şi douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri şi cu ce-a rămas din peşti. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi. Îndată după aceea Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui pe partea cealaltă, spre Betsaida, cât timp El va da drumul mulţimii. Iar după ce le-a dat drumul, s-a dus pe munte ca să se roage. Se făcuse seară şi corabia lor era în mijlocul mării, iar El era singur pe ţărm. Văzându-i cum se chinuiau vâslind, fiindcă vântul le era potrivnic, cam pe la a patra strajă din noapte, Iisus a venit către ei mergând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei. Dar ei, când l-au văzut că merge pe mare, au crezut că este o nălucă şi au început să ţipe, căci L-au văzut toţi şi s-au tulburat. Iisus a vorbit însă îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” Şi s-a suit la ei în corabie şi vântul s-a potolit. Ei erau foarte uimiţi în sinea lor, pentru că nu pricepuseră nimic din înmulţirea pâinilor, iar inima le era împietrită. După ce au trecut marea, au ajuns în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la ţărm. Şi numai ce a ieşit din corabie, că îndată l-au şi cunoscut. Cutreierând tot ţinutul acela, oamenii au început să-i ducă pe bolnavi pe paturi oriunde auzeau că este El. Şi oriunde se ducea El, prin târguri, în cetăţi sau în sate, îi aşezau acolo, la marginea drumului, pe cei bolnavi şi Îl rugau ca măcar de poala hainei Lui să-i lase să se atingă, iar toţi cei care se atingeau de El se vindecau.
Marcu 6:33-56 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și oamenii i-au văzut plecând și mulți l-au cunoscut și au alergat pe jos până acolo, din toate cetățile și s-au dus înaintea lor și s-au adunat la el. Și Isus, când a ieșit, a văzut mulți oameni și i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi fără păstor; și a început să îi învețe multe lucruri. Și când ziua era deja trecută, discipolii săi au venit la el și au spus: Acesta este un loc pustiu și ora este deja târzie. Trimite-i ca să meargă în împrejurimile ținutului și în sate și să își cumpere pâine, fiindcă nu au nimic să mănânce. Iar el a răspuns și le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Iar ei i-au spus: Să mergem și să cumpăram pâine de două sute de dinari și să le dăm să mănânce? Iar el le-a spus: Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți. Și după ce s-au lămurit, ei au spus: Cinci și doi pești. Și le-a poruncit să îi așeze pe toți în grupuri, pe iarba verde. Și au șezut în rânduri câte o sută și câte cincizeci. Și după ce a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit în sus spre cer și a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat discipolilor săi să le pună înaintea lor; și cei doi pești i-a împărțit printre toți. Și au mâncat toți și s-au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșuri pline de frânturi și rămășițele de la pești. Și cei ce au mâncat din pâini erau cam cinci mii de bărbați. Și îndată a constrâns pe discipolii săi să intre în corabie și să meargă de cealaltă parte, înainte, spre Betsaida, în timp ce el dădea drumul mulțimii. Și după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage. Și când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat. Și i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; și cam pe la garda a patra a nopții a venit spre ei umblând pe mare și ar fi voit să treacă pe lângă ei. Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh și au strigat; Fiindcă toți l-au văzut și au fost tulburați. Și îndată a vorbit cu ei și le-a spus: Îndrăzniți; eu sunt, nu vă temeți! Și s-a urcat la ei în corabie și vântul a încetat; și au fost uimiți peste măsură în ei înșiși și se minunau. Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor era împietrită. Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la țărm. Și după ce au ieșit din corabie, îndată l-au cunoscut, Și alergau prin toată acea regiune de jur împrejur și începeau să îi aducă pe paturi pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că este el. Și oriunde intra în sate, sau cetăți, sau ținuturi, puneau pe bolnavi în străzi și îl implorau ca ei măcar să îi atingă marginea hainei; și câți l-au atins au fost făcuți sănătoși.
Marcu 6:33-56 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Oamenii i‑au văzut plecând și i‑au recunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au ajuns înaintea lor acolo. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mulțime mare de oameni și I s‑a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care nu au păstor , și a început să‑i învețe multe. Fiindcă se făcuse târziu, ucenicii s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Locul acesta este pustiu și ora este înaintată. Dă‑le drumul să se ducă în cătunele și satele din împrejurimi, ca să‑și cumpere ceva de mâncare!” „Dați‑le voi să mănânce!”, le‑a răspuns Isus. Dar ei I‑au zis: „Să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?” Și El i‑a întrebat: „Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!” După ce au aflat, au răspuns: „Cinci pâini și doi pești.” Atunci a poruncit să se așeze toți, grupuri‑grupuri, pe iarba verde. Și au stat jos în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și‑a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile și le‑a dat ucenicilor, ca ei să le împartă mulțimii. Și cei doi pești i‑a împărțit tuturor. Au mâncat toți și s‑au săturat, și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase din pâine și din pești. Cei care mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați. Îndată, Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El dă drumul mulțimii. După ce și‑a luat rămas‑bun de la ei, S‑a dus pe munte ca să Se roage. Când s‑a înserat, barca era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. I‑a văzut pe ucenici necăjindu‑se cu vâslitul, căci vântul le era împotrivă, și într‑a patra strajă din noapte, a venit la ei umblând pe mare; și voia să treacă pe lângă ei. Când L‑au văzut ei umblând pe mare, au crezut că este o nălucă și au țipat, pentru că toți L‑au văzut și s‑au înspăimântat. Isus le‑a vorbit îndată și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” Apoi S‑a suit la ei în barcă, iar vântul s‑a oprit. Ei au rămas nespus de uimiți, căci nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. Când au coborât din barcă, oamenii L‑au recunoscut îndată pe Isus, au alergat prin tot ținutul și au început să aducă bolnavi în paturi pretutindeni unde se auzea că era El. Oriunde intra, în sate, cetăți sau cătune, îi puneau pe bolnavi în piețe și‑L rugau să le dea voie măcar de poala hainei Lui să se atingă. Și toți câți se atingeau de El erau vindecați.
Marcu 6:33-56 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Oamenii i-au văzut plecând și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. Când a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod; și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor; și a început să-i învețe multe lucruri. Fiindcă ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite. Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca!” „Dați-le voi să mănânce!”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?” Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Duceți-vă de vedeți!” S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „Cinci și doi pești.” Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți cete-cete pe iarba verde. Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci. El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea, și cei doi pești i-a împărțit la toți. Au mâncat toți și s-au săturat; și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești. Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați. Îndată Isus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta El avea să dea drumul norodului. După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. I-a văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și într-a patra strajă din noapte a mers la ei umblând pe mare; și voia să treacă pe lângă ei. Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au țipat, pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, căci nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. Când au ieșit din corabie, oamenii L-au cunoscut îndată pe Isus, au alergat prin toate împrejurimile și au început să-i aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți.
Marcu 6:33-56 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dar oamenii i-au observat plecând; și pentru că i-au cunoscut, au alergat pe jos din toate orașele și au venit înaintea lor în locul unde intenționau ei să ajungă. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni. I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi fără păstor; și a început să îi învețe multe lucruri. Ziua aproape trecuse. Atunci discipolii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Această zonă este nepopulată, iar ziua aproape a trecut. Oferă oamenilor ocazia să plece în localitățile din jur, ca să își cumpere pâine; pentru că nu au ce să mănânce.” Isus le-a răspuns: „Dați-le voi să mănânce!” Dar ei I-au zis: „Vrei să spui că îi vom putea hrăni cu pâinea pe care o vom cumpăra cu cei două sute de dinari?” Isus le-a zis: „Mergeți printre oamenii adunați și vedeți câte pâini există aici, în zonă!” Ei s-au dus să constate câte pâini au oamenii; și au venit cu următorul răspuns: „Avem cinci pâini și doi pești!”. Atunci Isus a spus discipolilor Lui să ceară oamenilor să stea jos pe iarbă în grupuri. Astfel s-au format grupuri de câte o sută și de câte cincizeci de persoane. El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Cu ochii îndreptați spre cer, a rostit benedicțiunea; și apoi, rupând pâinile, le-a dat discipolilor, pentru ca ei să le împartă mulțimii de oameni. A procedat la fel și cu peștii, împărțindu-i tuturor. Toți au mâncat și s-au săturat. În final, resturile din pâini și din pești au fost adunate în douăsprezece coșuri. Între cei care mâncaseră, au fost cinci mii de bărbați. Isus i-a determinat pe discipolii Săi să urce în barcă și să traverseze imediat, înaintea Lui, pe celălalt mal, în zona Betsaida. În acest timp, El intenționa să ofere oamenilor posibilitatea să plece acasă. După ce Și-a luat rămas bun de la mulțimile de oameni, Isus S-a dus pe munte ca să Se roage. Când s-a înserat, barca era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe mal. A văzut că discipolii Lui vâsleau cu mare dificultate, pentru că vântul bătea din față. Chiar în timpul când își efectua serviciul nocturn de pază a patra gardă, Isus a mers spre ei, călcând peste apă. Intenționa să treacă pe lângă ei; dar discipolii, având impresia că văd o fantomă care umblă pe mare, au țipat. Gestul lor a fost cauzat de faptul că s-au speriat. Dar Isus le-a vorbit imediat, zicându-le: „Curaj! Sunt Eu; nu vă temeți!” Apoi a urcat la ei în barcă, iar vântul nu a mai bătut. Ei au rămas foarte surprinși de cele întâmplate, pentru că fiind insensibili și nereceptivi, nu înțeleseseră mesajul care le fusese transmis odată cu înmulțirea (recentă a) pâinilor și a peștilor. După ce au traversat marea, au ajuns cu barca pe malul localității Ghenezaret. Când au coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut imediat pe Isus. Alergând prin localitățile învecinate și pe tot traseul pe care auzeau că trecea Isus, aduceau bolnavii la El. Aceștia, fiind puși în drumul Lui, Îl rugau să le permită doar să se atingă de marginea de jos a hainelor Sale. Și toți câți procedau astfel, erau vindecați.
Marcu 6:33-56 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Mulțimea i-a văzut plecând, Și-a mers, în urma lor, iar când, Din luntre, ei au debarcat, Norodul i-a întâmpinat. Ca niște oi – fără păstor – Văzându-i, pe Învățător L-a-nvins mila: a vindecat Bolnavi, și-nvățături, a dat. Discipolii, într-un târziu, I-au spus: „Acest loc e pustiu Și iată că s-a înserat. Norodul trebuie lăsat Să plece. Lasă-i, nu-i mai ține, Să meargă-n satele vecine, Pâine să-și ia, căci nimeni n-are, Nici o fărâmă, de mâncare.” Iisus le-a zis: „Dați-le voi Ca să mănânce!” „Vrei, ca noi Să luăm pâine, pentru ei? Dar n-avem bani! Vreo câțiva lei – Cam două sute – de-ncercăm, Abia putem să adunăm!” – Răspuns I-a dat, pe loc, în cor, Tot grupul ucenicilor. El zise: „Câte pâini aveți? Mergeți, degrabă, și vedeți!” „Vom face cum ne poruncești! Avem cinci pâini doar, și doi pești. Atâta tot avem, cu noi” – Răspuns-au ucenici-apoi. „Grupați în cete, tot poporul!”– Le-a poruncit Învățătorul. Când ucenicii au sfârșit, Întreg norodul, de-mpărțit – Căci câte cincizeci, ei au pus, Și câte-o sută, cum le-a spus – Iisus luă cele cinci pâini Și pești-n ale Sale mâini, Spre cer, ochii, și-a ridicat, Hrana, a binecuvântat, A frânt-o în bucăți mai mici, Dându-le-apoi, la ucenici, Să le împartă tuturor. Astfel, acel întreg popor Aflat acolo, a mâncat Până când toți s-au săturat. Coșuri, în urmă-au fost aduse, Și-n ele, resturi fost-au puse, Iar când, apoi, s-au numărat, Văzură că s-au ridicat Douăsprezece coșuri, rase, Cu firmiturile rămase. Au fost, atuncea, săturați, Un număr de cinci mii bărbați. Pe ucenicii Săi, Iisus, În acea seară chiar, i-a pus Să ia corabia-napoi, Către Betsaida. El, apoi, A dat drumul poporului Și-a mers pe vârful muntelui, În liniște, de s-a rugat. Când înserarea s-a lăsat, Luntrea trecu linia zării Și-ajunse în mijlocul mării. Abia atunci, din munți, de sus, Spre țărm, a coborât Iisus. Pe-al mării mal, când a sosit, Pe ucenici, El i-a zărit, De vânturi, cum izbiți erau, Cum cu furtuna se luptau, Prinși de vârtejuri, ca de-o vrajă. Astfel, pe la a patra strajă, Iisus plecă spre locu-n care Ei se aflau, pășind pe mare, Cu gândul ca, pe lângă ei, Să treacă. Oamenii acei, Când, de departe, L-au zărit, Că-i o nălucă, au gândit, Și-nvinși de spaimă, au țipat, Atunci când S-a apropiat. Iisus, văzându-i îngroziți, Le spuse: „Eu sunt! Îndrăzniți! Fiți fără teamă! Vin la voi!” Și, în corabie, apoi, Din valul mării, a pășit. Vântul, îndată, s-a oprit, Iar ucenicii au rămas Înmărmuriți și fără glas, Pentru că ei n-au priceput Minunea care s-a făcut, Cu pâinea ce-a fost înmulțită, Căci aveau inima-mpietrită. Trecură marea. S-au oprit Într-un ținut, ce s-a numit Drept al Ghenezaretului. Cei de prin partea locului, Îl cunoscură pe Iisus. Pe toți bolnavii i-au adus Și-n fața Lui, i-au așezat. Prin orice loc El a umblat, Cei sănătoși, bolnavi scoteau, Pe pat, afară, și-L rugau Să-i lase, haina să-I atingă Și astfel, boala să-și învingă. Toți care s-au apropiat De haina Lui, s-au vindecat.
Marcu 6:33-56 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Mulți i-au văzut plecând și și-au dat seama. Au mers deci pe jos din toate cetățile și, alergând într-acolo, au ajuns înaintea lor. Coborând, [Isus] a văzut o mare mulțime și i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca oile care nu au păstor; și a început să-i învețe multe. Se făcea târziu de acum. Discipolii lui s-au apropiat și i-au spus: „Locul este pustiu și s-a făcut deja târziu; dă-le drumul, ca, mergând prin cătunele și satele din jur, să-și cumpere ceva ca să mănânce!”. Dar el, răspunzând, le-a zis: „Dați-le voi să mănânce!”. Ei i-au zis: „Atunci, să mergem noi să cumpărăm pâine de două sute de dinári și să le dăm să mănânce?”. Iar el le-a zis: „Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!”. După ce au aflat, i-au spus: „Cinci și doi pești”. Atunci le-a poruncit să se așeze toți grupuri-grupuri pe iarba verde. Și s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. Luând cele cinci pâini și cei doi pești, ridicându-și ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor ca să le pună în fața lor; și a împărțit cei doi pești la toți. Au mâncat toți și s-au săturat. Iar ei au adunat douăsprezece coșuri pline de bucăți [de pâine] și [resturi] de pește. Cei care au mâncat erau cinci mii de bărbați. Îndată i-a zorit pe discipolii săi să urce în barcă și să meargă înaintea lui spre țărmul de lângă Betsáida până ce va fi dat drumul mulțimii. După ce s-a despărțit de ei, a plecat pe munte ca să se roage. Când s-a făcut seară, barca era în mijlocul mării, iar el, singur pe uscat. Văzându-i cum se chinuiau să vâslească, deoarece vântul le era împotrivă, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare. Și voia să treacă pe lângă ei. Iar ei, văzându-l că umbla pe mare, au crezut că este o fantasmă și au început să strige, căci toți l-au văzut și erau îngroziți. El, însă, a vorbit îndată cu ei și le-a spus: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!”. Apoi, s-a urcat la ei în barcă și vântul a încetat, iar iar ei erau peste măsură de uluiți în sine, căci nu înțeleseseră nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietrită. După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezarét și au tras la țărm. Când au coborât din barcă, recunoscându-l îndată, unii au alergat în toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe tărgi pe cei bolnavi oriunde auzeau că se află el. Și, oriunde intra, în sate, în cetăți sau cătune, îi puneau pe cei suferinzi în piețe și-i cereau voie să-i atingă chiar și numai ciucurii hainei. Și toți cei care se atingeau de el erau salvați.
Marcu 6:33-56 Noua Traducere Românească (NTR)
Dar mulți i-au văzut plecând și i-au recunoscut, așa că oameni din toate cetățile au alergat pe jos până acolo și au sosit înaintea lor. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-au păstor. Și a început să-i învețe multe lucruri. Când ora era deja târzie, ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: ‒ Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Lasă mulțimile să se ducă prin cătunele și satele dimprejur, ca să-și cumpere ceva de mâncare. Însă Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Dați-le voi să mănânce! Ei L-au întrebat: ‒ Să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de denari și să le dăm să mănânce? Isus i-a întrebat: ‒ Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți! După ce au aflat, I-au răspuns: ‒ Cinci pâini și doi pești. Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți pe iarba verde, în grupuri. Și ei s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, ca să le așeze înaintea lor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești. Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimituri și cu resturile de la pești. Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați. Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenicii Lui să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui spre Betsaida, în timp ce El va trimite mulțimea acasă. După ce Și-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să Se roage. Când s-a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar El Se afla singur pe țărm. A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. Voia să ajungă alături de ei. Când L-au văzut umblând pe mare, au crezut că este o stafie și au țipat, pentru că toți s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“. După ce S-a urcat la ei în barcă, vântul a încetat. Și tare se mai minunau în ei înșiși, căci nu înțeleseseră ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită. După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret, și au ancorat acolo. Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut. Ei au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe paturi, pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că Se află Isus. Și oriunde mergea El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți cei care se atingeau de El erau vindecați.
Marcu 6:33-56 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Oamenii i-au văzut plecând și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. Când a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor, și a început să-i învețe multe lucruri. Fiindcă ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite. Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.” „Dați-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?” Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Duceți-vă de vedeți.” S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „Cinci și doi pești.” Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți, cete-cete, pe iarba verde. Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci. El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărțit la toți. Au mâncat toți și s-au săturat; și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești. Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați. Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei. Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au țipat, pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, căci nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. Când au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, au alergat prin toate împrejurimile și au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți.