Oamenii i‑au văzut plecând și i‑au recunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au ajuns înaintea lor acolo. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mulțime mare de oameni și I s‑a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care nu au păstor , și a început să‑i învețe multe. Fiindcă se făcuse târziu, ucenicii s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Locul acesta este pustiu și ora este înaintată. Dă‑le drumul să se ducă în cătunele și satele din împrejurimi, ca să‑și cumpere ceva de mâncare!” „Dați‑le voi să mănânce!”, le‑a răspuns Isus. Dar ei I‑au zis: „Să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?” Și El i‑a întrebat: „Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!” După ce au aflat, au răspuns: „Cinci pâini și doi pești.” Atunci a poruncit să se așeze toți, grupuri‑grupuri, pe iarba verde. Și au stat jos în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și‑a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile și le‑a dat ucenicilor, ca ei să le împartă mulțimii. Și cei doi pești i‑a împărțit tuturor. Au mâncat toți și s‑au săturat, și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase din pâine și din pești. Cei care mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.
Îndată, Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El dă drumul mulțimii. După ce și‑a luat rămas‑bun de la ei, S‑a dus pe munte ca să Se roage. Când s‑a înserat, barca era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. I‑a văzut pe ucenici necăjindu‑se cu vâslitul, căci vântul le era împotrivă, și într‑a patra strajă din noapte, a venit la ei umblând pe mare; și voia să treacă pe lângă ei. Când L‑au văzut ei umblând pe mare, au crezut că este o nălucă și au țipat, pentru că toți L‑au văzut și s‑au înspăimântat. Isus le‑a vorbit îndată și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” Apoi S‑a suit la ei în barcă, iar vântul s‑a oprit. Ei au rămas nespus de uimiți, căci nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. Când au coborât din barcă, oamenii L‑au recunoscut îndată pe Isus, au alergat prin tot ținutul și au început să aducă bolnavi în paturi pretutindeni unde se auzea că era El. Oriunde intra, în sate, cetăți sau cătune, îi puneau pe bolnavi în piețe și‑L rugau să le dea voie măcar de poala hainei Lui să se atingă. Și toți câți se atingeau de El erau vindecați.
Bible App
Bible App for Kids
