Mulți i-au văzut plecând și și-au dat seama. Au mers deci pe jos din toate cetățile și, alergând într-acolo, au ajuns înaintea lor. Coborând, [Isus] a văzut o mare mulțime și i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca oile care nu au păstor; și a început să-i învețe multe. Se făcea târziu de acum. Discipolii lui s-au apropiat și i-au spus: „Locul este pustiu și s-a făcut deja târziu; dă-le drumul, ca, mergând prin cătunele și satele din jur, să-și cumpere ceva ca să mănânce!”. Dar el, răspunzând, le-a zis: „Dați-le voi să mănânce!”. Ei i-au zis: „Atunci, să mergem noi să cumpărăm pâine de două sute de dinári și să le dăm să mănânce?”. Iar el le-a zis: „Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!”. După ce au aflat, i-au spus: „Cinci și doi pești”. Atunci le-a poruncit să se așeze toți grupuri-grupuri pe iarba verde. Și s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. Luând cele cinci pâini și cei doi pești, ridicându-și ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor ca să le pună în fața lor; și a împărțit cei doi pești la toți. Au mâncat toți și s-au săturat. Iar ei au adunat douăsprezece coșuri pline de bucăți [de pâine] și [resturi] de pește. Cei care au mâncat erau cinci mii de bărbați.
Îndată i-a zorit pe discipolii săi să urce în barcă și să meargă înaintea lui spre țărmul de lângă Betsáida până ce va fi dat drumul mulțimii. După ce s-a despărțit de ei, a plecat pe munte ca să se roage. Când s-a făcut seară, barca era în mijlocul mării, iar el, singur pe uscat. Văzându-i cum se chinuiau să vâslească, deoarece vântul le era împotrivă, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare. Și voia să treacă pe lângă ei. Iar ei, văzându-l că umbla pe mare, au crezut că este o fantasmă și au început să strige, căci toți l-au văzut și erau îngroziți. El, însă, a vorbit îndată cu ei și le-a spus: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!”. Apoi, s-a urcat la ei în barcă și vântul a încetat, iar iar ei erau peste măsură de uluiți în sine, căci nu înțeleseseră nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietrită.
După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezarét și au tras la țărm. Când au coborât din barcă, recunoscându-l îndată, unii au alergat în toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe tărgi pe cei bolnavi oriunde auzeau că se află el. Și, oriunde intra, în sate, în cetăți sau cătune, îi puneau pe cei suferinzi în piețe și-i cereau voie să-i atingă chiar și numai ciucurii hainei. Și toți cei care se atingeau de el erau salvați.
Bible App
Bible App for Kids
