Marcu 6:1-32
Marcu 6:1-32 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Şi a ieşit de acolo şi s-a dus în patria Sa, iar ucenicii Lui L-au urmat. Când a venit sâmbăta, a început să înveţe în sinagogă. Mulţi din cei ce ascultau erau uimiţi şi ziceau: „De unde îi vin toate acestea? De unde îi este dată această înţelepciune şi aceste puteri care se arată prin mâinile lui? Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov, al lui Iose, Iuda şi Simon? Şi nu sunt surorile Lui, aici la noi?” Şi se poticneau în acest lucru. Iar Iisus le zicea: „Un profet nu e dispreţuit decât în patria sa, între rudele sale şi în casa sa!” Şi acolo n-a putut face nici o minune, afară de faptul că, punându-şi mâinile peste câţiva bolnavi, i-a vindecat. Şi se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele din jur învăţând. Atunci i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să îi trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate şi poruncindu-le să nu ia nimic cu ei la drum, în afară de toiag. Nici pâine, nici traistă, nici punga cu bani la brâu, ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. Şi le zicea: „Oriunde, dacă veţi intra într-o casă, să rămâneţi acolo până ce veţi pleca din acel loc. Iar dacă nu vă vor primi în vreun loc şi nici nu vă vor asculta, plecaţi de acolo şi scuturaţi praful de pe talpa încălţărilor voastre, ca să le slujească drept mărturie.” Iar ei, când au plecat, au început să vestească oamenilor să se pocăiască, scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau. A auzit dar şi regele Irod, căci numele lui devenise vestit, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a ridicat din morţi şi de aceea lucrează puterile acestea în El. Alţii spuneau însă că El este Ilie, iar alţii ziceau că este un profet, ca unul dintre profeţi. Dar Irod, când a auzit, zicea: „Ba nu, este Ioan, căruia eu i-am tăiat capul şi care a înviat.” Şi asta, fiindcă Irod trimisese oameni să-l prindă pe Ioan şi l-a pus în temniţă în lanţuri din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său, pentru că o luase de soţie. Iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit s-o iei de soţie pe femeia fratelui tău.” Aşa că Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi îl ocrotea, iar când îl asculta îl întreba multe lucruri şi chiar îi era drag să-l audă. A găsit însă un prilej într-o bună zi, când Irod a făcut un ospăţ de ziua sa de naştere împreună cu mai marii săi, cu căpeteniile oştirii şi cu fruntaşii Galileii. Atunci, după ce fiica Irodiadei a intrat şi a dansat, i-a plăcut lui Irod cât şi celor ce şedeau la masă împreună cu el, iar regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vei vrea şi-ţi voi da.” Şi s-a şi jurat înaintea ei: „Îţi voi da orice îmi vei cere, chiar şi jumătate din regatul meu.” Ea a ieşit şi i-a spus mamei sale: „Ce să cer?” Iar Irodiada i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul.” Ea a intrat imediat la rege şi cu mare grabă a cerut, zicând: „Vreau să-mi dai, acum, pe o tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.” Atunci regele s-a mâhnit adânc, dar din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă n-a vrut să o respingă. Şi îndată regele a trimis un paznic, poruncindu-i să îi aducă pe tipsie capul lui Ioan. Paznicul i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe o tipsie şi i l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Iar când ucenicii Lui au auzit, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt. Când apostolii s-au adunat iarăşi în jurul lui Iisus, I-au spus toate câte au făcut şi au învăţat. Iar El le-a zis: „Veniţi numai voi, într-un loc ferit, în loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi cei care veneau la ei şi care apoi plecau, aşa încât nici nu mai aveau vreme să mănânce. Apoi au plecat într-o corabie către un loc pustiu, mai ferit.
Marcu 6:1-32 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și a plecat de acolo și a venit în patria sa; și discipolii săi îl urmează. Și când a venit sabatul, a început să îi învețe în sinagogă; și mulți, auzindu-l, erau înmărmuriți, spunând: De unde are el acestea? Și ce înțelepciune îi este dată, încât și fapte puternice ca acestea sunt făcute prin mâinile lui? Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov și al lui Iose și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile lui aici cu noi? Și se poticneau de el. Dar Isus le-a spus: Un profet nu este fără onoare decât în patria sa și printre rudele sale și în casa lui. Și nu a putut face acolo nicio lucrare puternică, decât că și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. Și s-a minunat de necredința lor. Și străbătea satele din jur, învățându-i. Și a chemat pe cei doisprezece și a început să îi trimită înainte, doi câte doi; și le-a dat putere peste duhurile necurate; Și le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât doar un toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani în brâu; Ci încălțați cu sandale; și să nu îmbrace două haine. Și le-a spus: În orice loc ar fi să intrați într-o casă, acolo să rămâneți până plecați din acel loc. Și oricine nu vă va primi, nici nu vă va asculta, când plecați de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun: Va fi mai ușor de suportat pentru Sodoma și Gomora în ziua judecății decât pentru acea cetate. Și au plecat și au predicat ca oamenii să se pocăiască. Și au scos mulți draci și au uns cu untdelemn pe mulți bolnavi și i-au vindecat. Și împăratul Irod a auzit despre el, (pentru că numele lui se răspândise) și a spus: Ioan Baptist a înviat dintre morți și din această cauză se arată fapte puternice în el. Alții au spus: Este Ilie. Și alții au spus: Este un profet, sau ca unul dintre profeți. Dar când Irod a auzit, a spus: El este Ioan, pe care eu l-am decapitat. El a înviat dintre morți. Fiindcă Irod însuși a trimis și a prins pe Ioan și l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea. Fiindcă Ioan îi spusese lui Irod: Nu îți este legiuit să o ai pe soția fratelui tău. De aceea Irodiada îi purta pică și voia să îl ucidă, dar nu a putut; Fiindcă Irod se temea de Ioan, știind că el era un bărbat drept și un sfânt și îl ocrotea; și când îl auzea, făcea multe și îl asculta cu plăcere. Și când a venit o zi potrivită, Irod, de ziua lui de naștere, a făcut o masă mai marilor săi și marilor căpetenii și celor dintâi ai Galileii; Și când fiica acelei Irodiade a intrat și a dansat și a plăcut lui Irod și celor ce ședeau la masă cu el, împăratul i-a spus fetei: Cere-mi orice voiești și îți voi da. Și i-a jurat: Orice îmi vei cere, îți voi da, până la jumătate din împărăția mea. Iar ea a ieșit și i-a spus mamei ei: Ce să cer? Iar ea a spus: Capul lui Ioan Baptist. Și îndată a intrat cu grabă la împărat și i-a cerut, spunând: Voiesc să îmi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist. Și împăratul a fost foarte întristat; totuși, din cauza jurământului și a celor care ședeau la masă cu el, nu a voit să o respingă. Și îndată împăratul a trimis un călău și a poruncit să îi fie adus capul; și s-a dus și l-a decapitat în închisoare, Și i-a adus capul pe o tavă și l-a dat fetei; și fata l-a dat mamei ei. Și când au auzit discipolii lui, au venit și i-au luat trupul mort și l-au pus într-un mormânt. Și apostolii s-au adunat la Isus și i-au spus toate lucrurile, deopotrivă cele făcute și cele ce i-au învățat pe oameni. Iar el le-a spus: Veniți voi înșivă la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă un timp. Fiindcă erau mulți venind și plecând și nu aveau timp nici să mănânce. Și au plecat cu corabia într-un loc pustiu, deoparte.
Marcu 6:1-32 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Isus a plecat de acolo și a venit în patria Lui, iar ucenicii Lui L‑au urmat. Când a venit ziua sabatului, a început să îi învețe pe oameni în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are el aceste lucruri? Cine i‑a dat înțelepciunea aceasta și cum se fac astfel de minuni prin mâinile lui? Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, Iose, Iuda și Simon? Și nu sunt surorile lui aici, printre noi?” Și găseau o pricină de poticnire în El. Dar Isus le‑a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui.” N‑a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și‑a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i‑a vindecat. Și Se mira de necredința lor. Isus străbătea satele din împrejurimi învățându‑i pe oameni. Atunci i‑a chemat pe cei doisprezece și a început să‑i trimită doi câte doi, dându‑le autoritate asupra duhurilor necurate. Le‑a poruncit să nu ia cu ei pe drum nimic altceva decât un toiag: nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu, să se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. Apoi le‑a zis: „În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. Și dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. [Adevărat vă spun că în ziua judecății va fi mai ușor pentru Sodoma și Gomora decât pentru cetatea aceea.]” Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. Scoteau mulți demoni și ungeau cu untdelemn mulți bolnavi, vindecându‑i. Regele Irod a auzit de Isus, fiindcă Numele Lui ajunsese cunoscut, și zicea: „Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!” Alții ziceau că este Ilie, iar alții, că este un profet ca cei din vechime. Dar Irod, auzind toate acestea, zicea: „Ioan, căruia i‑am tăiat capul, a înviat!” Căci Irod însuși trimisese soldați să‑l prindă pe Ioan și‑l legase în temniță din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pe care o luase în căsătorie. Ioan îi zicea lui Irod: „Nu‑ți este îngăduit să trăiești cu soția fratelui tău!” Irodiada îl ura pe Ioan și voia să‑l omoare, dar nu putea, fiindcă Irod se temea de el, știindu‑l om drept și sfânt. Îl ocrotea și, când îl auzea, era în mare cumpănă, dar îl asculta cu plăcere. Totuși, a venit o zi cu bun prilej, atunci când, sărbătorindu‑și ziua de naștere, Irod a dat un ospăț celor cu vază, căpeteniilor oștirii și fruntașilor Galileei. Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a dansat și le‑a fost pe plac lui Irod și celor care ședeau la masă cu el. Regele i‑a zis fetei: „Cere‑mi orice vrei și‑ți voi da!” Apoi a jurat cu tărie: „Orice îmi vei cere îți voi da, chiar și jumătate din regatul meu!” Fata a ieșit și i‑a zis mamei sale: „Ce să cer?” Aceasta i‑a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul!” Ea a intrat în grabă la rege și i‑a cerut, zicând: „Vreau să‑mi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul.” Regele s‑a întristat foarte mult, dar din pricina jurămintelor sale și a oaspeților, n‑a vrut să‑și încalce cuvântul. Regele l‑a trimis îndată pe călău, cu porunca de a aduce capul lui Ioan. Acela s‑a dus, i‑a tăiat capul lui Ioan în temniță, l‑a adus pe o tavă, i l‑a dat fetei, iar fata i l‑a dat mamei sale. Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit, i‑au luat trupul și l‑au pus într‑un mormânt. Apostolii s‑au adunat la Isus și I‑au spus tot ce făcuseră și îi învățaseră pe oameni. Isus le‑a zis: „Veniți doar voi, într‑un loc pustiu, și odihniți‑vă puțin!” Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n‑aveau timp nici să mănânce. Au plecat cu barca spre un loc pustiu.
Marcu 6:1-32 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Isus a plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe norodul în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Și găseau o pricină de poticnire în El. Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.” N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. Și se mira de necredința lor. Isus străbătea satele de primprejur și învăța norodul. Atunci i-a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag, să nu aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu, să se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. Apoi le-a zis: „În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. Și dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și al Gomorei decât pentru cetatea aceea.” Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. Scoteau mulți draci și ungeau cu untdelemn mulți bolnavi și-i vindecau. Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.” Alții ziceau: „Este Ilie.” Iar alții ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.” Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morți.” Căci Irod însuși trimisese să-l prindă pe Ioan și-l legase în temniță, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. Și Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit să o ții pe nevasta fratelui tău.” Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă; și-l asculta cu plăcere. Totuși a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziua nașterii și le-a dat un ospăț boierilor săi, mai-marilor oștii și fruntașilor Galileei. Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și le-a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da!” Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-mi vei cere îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea!” Fata a ieșit afară și i-a zis mamei sale: „Ce să cer?” Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.” Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.” Împăratul s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu. A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și i-a tăiat capul lui Ioan în temniță, l-a adus pe o farfurie, i l-a dat fetei, și fata i l-a dat mamei sale. Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt. Apostolii s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni. Isus le-a zis: „Veniți singuri laoparte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin!” Căci erau mulți care veneau și se duceau, și ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, laoparte.
Marcu 6:1-32 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Isus a plecat de-acolo și a ajuns în zona Sa natală. Discipolii Lui au mers după El. În ziua de Sabat, a început să învețe oamenii care veniseră în sinagogă. Mulți se mirau auzindu-L; și ziceau: „Care este sursa acestei înțelepciuni pe care o posedă El? Sau cum se explică minunile pe care le face? Oare nu este El fiul tâmplarului și al Mariei? Nu are ca frați pe Iacov, pe Iose, pe Iuda și pe Simon? Și nu locuiesc aici, în zonă, surorile Lui?” Toate aceste lucruri Îl făcuseră pe Isus să fie un caz dificil pentru ei. Dar El le-a zis: „Un profet este subapreciat doar în patria lui, între rudele lui și între membrii familiei din care provine el.” Nu a putut să facă nicio minune acolo. Doar a vindecat câțiva bolnavi punându-Și mâinile peste ei. Și era foarte surprins de necredința locuitorilor acelei zone. Isus parcurgea satele din jur și învăța pe foarte mulți oameni. În acea perioadă, i-a chemat la Sine pe cei doisprezece discipoli ai Săi și i-a trimis câte doi (în misiune). Le-a conferit autoritate pe care să o exercite împotriva demonilor și le-a ordonat să nu aibă la ei niciun toiag, nici pâine, nici sac pentru alimente și nici bani de aramă; să se încalțe cu sandale și să nu aibă două feluri de haine cu ei. Apoi le-a mai zis: „Să nu vă schimbați gazda; ci să rămâneți acolo unde veți fi primiți, până veți pleca din acea zonă. Iar dacă în vreun loc nu veți fi bine primiți și nici luați în considerare, să plecați de acolo scuturând praful de pe sandalele voastre. Acesta va fi ca o probă împotriva lor în momentul când va avea loc Judecata. Să știți că atunci, la Judecată, chiar și pedeapsa Sodomei și a Gomorei va fi mai mică decât cea care le va fi administrată lor.” Discipolii au plecat și au predicat pocăința. Făceau multe exorcizări și vindecau mulți bolnavi pe care îi ungeau cu ulei. Tetrarhul Irod, auzind vorbindu-se despre Isus care era un nume foarte cunoscut printre evrei, a zis: „Singura mea explicație cu privire la acest om este aceea că Ioan Botezătorul a înviat. Altfel nu pot înțelege sursa puterilor Lui miraculoase!” Alții ziceau: „Este Ilie.” Iar alții susțineau că, de fapt, este unul dintre profeți. Totuși, Irod repeta: „Eu i-am tăiat capul lui Ioan Botezătorul; și acum a înviat!” Era obsedat de această ipoteză pentru că își tot amintea cum procedase cu Ioan. Îl arestase și îl băgase în închisoare din cauza Irodiadei care era, de fapt, soția fratelui lui, numit Filip. Ioan îi spusese lui Irod: „Nu îți este permis să te comporți ca soț față de aceea care, de fapt, este soția fratelui tău!” Irodiada era foarte indignată și l-ar fi omorât pe Ioan; dar încă nu putea să își vadă planul pus în aplicare atât timp cât Irod se temea de Ioan, fiind convins că acesta este un om corect și sfânt. Îi acorda protecția lui, iar când îi asculta mesajele, era provocat de el pentru unele decizii; dar evita luarea lor de mai mult timp. În ciuda faptului că Irod îl agrea pe Ioan, planul Irodiadei a găsit un moment favorabil pentru punerea lui în aplicare, chiar când tetrarhul își sărbătorea ziua de naștere. Atunci el organizase o petrecere la care își invitase subalternii din armată și prietenii-colegi cu care guverna provincia Galileea. La petrecere a participat și fata Irodiadei. Ea a dansat astfel încât a primit multe aplauze și aprecieri pozitive atât din partea lui Irod, cât și din partea oaspeților lui. Tetrarhul a zis fetei: „Îți voi oferi orice îmi vei cere!” Apoi a adăugat jurându-i: „Sunt dispus să îți dau chiar și jumătate din administrația mea!” Ieșind, fata s-a consultat cu mama ei, pe care a întrebat-o: „Ce să îi cer?” Iar Irodiada i-a răspuns: „Cere-i capul lui Ioan Botezătorul!” Fata s-a grăbit să vină la tetrarh, prezentându-i următoarea cerere: „Vreau să îmi dai imediat capul lui Ioan Botezătorul pe o farfurie!” Irod a fost foarte dezamăgit; dar din cauza jurământului și pentru a arăta oaspeților că își respectă promisiunile, nu a putut să o refuze. A trimis la închisoare un soldat dintre cei care făceau serviciul de pază, cu ordinul de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Soldatul s-a dus și i-a tăiat capul lui Ioan în închisoare. Apoi l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei; iar fata l-a dat mamei ei… Auzind ce s-a întâmplat, discipolii lui Ioan au venit, i-au luat corpul și i l-au pus într-un mormânt. Apostolii s-au adunat la Isus și I-au relatat tot ce făcuseră și tot ce îi învățaseră pe oameni. Isus le-a zis: „Veniți singuri separat, într-un loc liniștit și odihniți-vă puțin.” A spus acest lucru pentru că din cauza suprasolicitării lor, nu aveau timp nici să mănânce. Au plecat cu barca, intenționând să se retragă într-un loc mai nepopulat, unde să fie numai ei singuri.
Marcu 6:1-32 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iisus S-a-ntors, cu-ai Săi, acasă, Căci, de Sabat, a vrut să iasă, Să-mpartă-nvățătura Lui, În sinagogi, norodului. Acei care Îl ascultau, Uimiți, mereu, se-ntrebau: „De unde-i astă-nțelepciune, În toate câte ni le spune?! Și-apoi, minunile aceste… În ce fel, El le săvârșește?! Oare, nu-i Iosif, tatăl Lui? Nu-i El, fiul tâmplarului? Maria nu-I e mamă? Da… Iacov, Iose, Simon, Iuda, Oare nu-s frații Lui? Și-apoi, Surorile-I, nu-s printre noi?” Gândind dar, după a lor fire, O pricină de poticnire, Găseau în El. Când le-a vorbit, „Nu este mai disprețuit” – Iisus le spuse – „un proroc Ca-n țara lui, ca-n al său loc.” Minuni, la ei, n-a mai făcut, Căci necredința le-a văzut; Doar mâinile Și-a așezat, Și-n acest fel, a vindecat Câțiva bolnavi, fiind uimit De necredința ce-a găsit. Cetăți și sate străbătea Iisus. Pe unde El trecea, Împărtășea norodului, Din plin, învățătura Lui. Iisus, la Sine, a chemat Pe cei doișpe. Puteri le-a dat, De-a scoate duhuri necurate, Și boli de a fi vindecate. Le-a poruncit, ca nu cumva, Să ia cu ei, la drum, ceva: Să nu ia pâine, bani, desag, Haine de schimb – doar un toiag; Drept încălțări, în a lor cale, Să folosească doar sandale. „În casa-n care-o să intrați” – Le-a mai spus El – „voiesc să stați, Până porniți, din nou, la drum, Spre alt ținut. Vă spun acum, Că dacă s-a-ntâmplat, cumva, Și nu v-a primit cineva – Nici vorba nu v-a ascultat – Veți părăsi, ne-ntârziat, Și casa și cetatea ‘ceea! Veți scutura, după aceea, Și praful de pe-ncălțăminte, Căci Eu vă spun – luați aminte – Când fi-va ziua judecății, Cu mult mai greu va fi cetății Aceleia – când va fi ora – Decât Sodomei și Gomora.” Discipolii s-au răspândit Și-apoi, au propovăduit, Mulțimii, despre pocăință. Pe cei aflați în suferință, De-ale lor boli, îi vindecau; Din îndrăciți, duhuri scoteau. Irod era, în vremea ‘ceea, Stăpânitor, peste Iudeea. Despre Iisus, a auzit, Căci multe i s-au povestit. „Este Ioan Botezătorul” – Își zise-n gând, stăpânitorul. „Din morți, pare că a-nviat; Așa poate fi explicat Felul în care-a săvârșit, Tot ceea ce am auzit.” Unii ziceau: „Este Ilie, Cel care-i așteptat să vie.” Dar alții nu credeau deloc, Spunând: „E numai un proroc!” Irod, însă, era convins Că e Ioan. „Doar eu l-am prins” – Își zise – „capul, i-am tăiat, Iar el, din morți, a înviat.” Însuși Irod, gărzi, a trimis Și-a poruncit a fi ucis Ioan. Prin ascuțișul spadei, Din ordinul Irodiadei – Soața lui Filip, frate’ său – Pieri Ioan. „E mare rău, E lucru neîngăduit” – Spunea Ioan, necontenit – „Nevastă – ea – ca să îți fie, Lui Filip, când, îi e soție!” Irodiada – pe Ioan – Avea necaz. Făcu un plan Să-l piardă, însă nu putea, Căci împăratul se temea, De el, fiindcă l-a găsit A fi un om neprihănit Și sfânt. Când vorba-i asculta, În cumpănă, pe gânduri, sta, Și încerca să-l ocrotească, Neștiind ce să hotărască. Însă, o zi tot a venit, Care, prilej, i-a oferit, De-a-și pune planu-n aplicare. Era o zi de sărbătoare, Căci împăratu-și celebra Aniversarea. El era Bine dispus, în ziua ‘ceea. Fruntașilor, din Galileea, Boierilor și celor cari Erau, ai oastei lui, mai mari, Un prânz le dete, fastuos. La acest prânz, dansă, frumos, Fata Irodiadei, iar Irod s-a oferit, drept dar – Cu jurământ a întărit – Să-i satisfacă, negreșit, Orice dorință va avea. Fata a alergat să-i dea, Vestea aceasta, mamei sale: „Ce-i cer?” – i-a zis. Atunci, cu cale, Irodiada a găsit, Că este timpul potrivit, De-a-și pune planu-n aplicare; Ea-i spuse fetei: „Știu că are Să-ți dea orice, stăpânitorul. Acum, Ioan Botezătorul, Cere a fi decapitat!” Fata, în grabă, a plecat Și-a spus: „Doresc, pe-o farfurie, Al lui Ioan cap, să îmi fie, Din temniță, acum, adus!” Irod, la vorba-i, s-a supus, Deși, amarnic, s-a-ntristat. Din pricină că a jurat, Iar cei ce la ospăț erau, Cu nerăbdare așteptau S-audă hotărârea lui, El n-a zis nu. Ostașului, Din garda sa, i-a ordonat Să împlinească, de îndat’, Dorința fetei. El s-a dus Și-al lui Ioan cap, l-a adus, Cum s-a cerut – pe-o farfurie. Fata-l luă, cu bucurie, Și capul cel însângerat, Irodiadei i-a fost dat. Când, ucenicii lui Ioan Aflară cum mârșavul plan S-a-nfăptuit, au alergat, În graba mare, la palat, Au cerut trupul, de l-au dus Și-apoi, într-un mormânt, l-au pus. Apostolii au revenit, Toți, la Iisus, și-au povestit Ceea ce li s-a întâmplat, Pe drum, și cum i-au învățat Pe oameni, precum El le-a spus. Atuncea, i-a chemat Iisus, Mai la o parte, și-a zis: „Știu. Să mergem, într-un loc pustiu, Ca să vă odihniți acum, Căci ați bătut atâta drum.” Iisus știa că-s obosiți, Că tot mereu sunt hărțuiți, Încât n-au timp nici să prânzească Și nicidecum să se-odihnească. Ei, o corabie-au luat Și-un loc pustiu au căutat.
Marcu 6:1-32 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Apoi a ieșit de acolo și a venit în locul lui natal, iar discipolii îl urmau. Fiind [zi de] sâmbătă, [Isus] a început să învețe în sinagogă și mulți dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: „De unde toate acestea? Și ce este această înțelepciune care i s-a dat și aceste minuni care se fac prin mâinile lui? Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacób, al lui Ióses, al lui Iúda și Símon? Și surorile lui nu sunt oare aici, la noi?”. Și se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui, printre rudele sale și în casa lui”. Și nu a putut face acolo nicio minune, decât doar și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. Și se mira de necredința lor. Apoi, cutreiera satele din jur învățând. I-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, dar încălțați cu sandale și: „Să nu purtați două tunici!”. Apoi le-a spus: „Dacă intrați într-o casă, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela, iar dacă nu veți fi primiți în vreun loc și nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturați praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor!”. Ei au ieșit și au predicat ca [oamenii] să se convertească. Și scoteau mulți diavoli, ungeau cu untdelemn mulți bolnavi și-i vindecau. Regele Iród a auzit de el, căci numele lui devenise cunoscut și se spunea: „Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea puterea minunilor lucrează în el”. Alții, însă, spuneau: „Este Ilíe”, iar alții spuneau: „Este un profet ca unul dintre profeți”. Auzind, Iród a zis: „Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat”. Căci însuși Iród trimisese ca să-l prindă pe Ioan și să-l lege în închisoare din cauza Irodiádei, soția fratelui său, Fílip, pe care o luase în căsătorie. Pentru că Ioan îi spusese lui Iród: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău”. Iar Irodiáda îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, pentru că Iród se temea de Ioan, știindu-l om drept și sfânt, și îl ocrotea. Când îl asculta era foarte stingherit, dar îl asculta cu plăcere. A venit însă o zi prielnică atunci când Iród, cu ocazia aniversării zilei sale de naștere, a făcut un ospăț pentru demnitarii săi, pentru ofițeri și cei mai de vază din Galiléea. Intrând, fiica Irodiádei a dansat și i-a plăcut lui Iród și comesenilor lui. Atunci, regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei și îți voi da!”. Și i-a jurat: „Ceea ce îmi vei cere, îți voi da, până la jumătate din regatul meu”. Atunci ea, ieșind, i-a spus mamei sale: „Ce să cer?”. [Aceasta] i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul”. Și, îndată, intrând în mare grabă la rege, i-a cerut: „Vreau să-mi dai imediat pe tavă capul lui Ioan Botezătorul”. Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurământului și a comesenilor, nu a voit s-o refuze. Regele a trimis un executor și i-a poruncit să-i aducă îndată capul lui Ioan. Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare și a adus capul pe tavă, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Când au auzit discipolii lui, au venit, i-au luat trupul și l-au pus în mormânt. Apostolii s-au adunat la Isus și i-au povestit toate câte au făcut și au învățat. Atunci el le-a spus: „Veniți deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin!”; pentru că mulți veneau și plecau și nu aveau timp nici măcar să mănânce. Au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, ei singuri.
Marcu 6:1-32 Noua Traducere Românească (NTR)
Isus a ieșit de acolo și a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat. Când a venit ziua Sabatului, a început să-i învețe pe oameni în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, erau uimiți și ziceau: „De unde Îi vin Acestuia aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată și cum de se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și surorile Lui nu sunt oare aici, printre noi?“. Și, astfel, ei se îndoiau de El. Isus însă le-a zis: „Un profet nu este lipsit de onoare decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui“. Și n-a putut să facă acolo nicio minune, în afară de faptul că Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. Și era uimit de necredința lor. Isus străbătea satele de jur-împrejur, învățându-i pe oameni. El i-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să nu ia nici pâine, nici traistă, nici monede de bronz la brâu, ci să se încalțe cu sandale, dar să nu-și ia două cămăși. El le-a mai zis: „În orice casă intrați, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela. Iar dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, scuturați-vă praful de pe picioare când ieșiți de acolo, ca mărturie împotriva lor“. Ei au plecat și au predicat că toți trebuie să se pocăiască. Alungau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu ulei și îi vindecau. Regele Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin El!“. Alții ziceau: „Este Ilie!“, iar alții ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeți!“. Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, pe care l-am decapitat, a înviat!“. Căci Irod însuși, după ce a trimis să pună mâna pe Ioan, l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău!“. Irodiada îl dușmănea pe Ioan și voia să-l omoare, dar nu putea, pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, stătea mult pe gânduri; totuși, îl asculta cu plăcere. A venit însă o zi potrivită, când Irod, la sărbătorirea zilei sale de naștere, a dat un ospăț nobililor săi, ofițerilor și conducătorilor Galileei. Când fata Irodiadei a intrat și a dansat, lui Irod și celor ce ședeau la masă le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: ‒ Cere-mi orice dorești și-ți voi da! Apoi i-a jurat: ‒ Orice-mi vei cere, îți voi da, până la o jumătate din regatul meu! Ea a ieșit și a întrebat-o pe mama ei: ‒ Ce să cer? Aceasta i-a răspuns: ‒ Capul lui Ioan Botezătorul! Atunci ea a intrat în grabă la rege, adresându-i următoarea cerere: ‒ Doresc să-mi dai chiar acum, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul! Regele s-a întristat foarte tare, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, n-a vrut s-o refuze. Și regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă pe o tavă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, i-a adus capul pe o tavă și i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt. Apostolii s-au adunat la Isus și I-au istorisit tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni. Isus le-a zis: „Veniți cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți-vă puțin!“. Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce. Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu.
Marcu 6:1-32 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Isus a plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe pe norod în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Și găseau o pricină de poticnire în El. Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.” N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. Și se mira de necredința lor. Isus străbătea satele de primprejur și învăța pe norod. Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; să se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. Apoi le-a zis: „În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. Și, dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și Gomorei decât pentru cetatea aceea.” Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. Scoteau mulți draci și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau. Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.” Alții ziceau: „Este Ilie.” Iar alții ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.” Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morți.” Căci Irod însuși trimisese să prindă pe Ioan și-l legase în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. Și Ioan zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit să ții pe nevasta fratelui tău!” Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă, și-l asculta cu plăcere. Totuși a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziua nașterii și a dat un ospăț boierilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor Galileii. Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da.” Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea.” Fata a ieșit afară și a zis mamei sale: „Ce să cer?” Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.” Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.” Împăratul s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu. A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță, l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale. Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt. Apostolii s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce învățaseră pe oameni. Isus le-a zis: „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.” Căci erau mulți care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.