Isus a plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe norodul în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Și găseau o pricină de poticnire în El. Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.” N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. Și se mira de necredința lor.
Isus străbătea satele de primprejur și învăța norodul. Atunci i-a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag, să nu aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu, să se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. Apoi le-a zis: „În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. Și dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și al Gomorei decât pentru cetatea aceea.” Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. Scoteau mulți draci și ungeau cu untdelemn mulți bolnavi și-i vindecau.
Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.” Alții ziceau: „Este Ilie.” Iar alții ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.” Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morți.” Căci Irod însuși trimisese să-l prindă pe Ioan și-l legase în temniță, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. Și Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit să o ții pe nevasta fratelui tău.” Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă; și-l asculta cu plăcere. Totuși a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziua nașterii și le-a dat un ospăț boierilor săi, mai-marilor oștii și fruntașilor Galileei. Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și le-a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da!” Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-mi vei cere îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea!” Fata a ieșit afară și i-a zis mamei sale: „Ce să cer?” Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.” Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.” Împăratul s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu. A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și i-a tăiat capul lui Ioan în temniță, l-a adus pe o farfurie, i l-a dat fetei, și fata i l-a dat mamei sale. Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.
Apostolii s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni. Isus le-a zis: „Veniți singuri laoparte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin!” Căci erau mulți care veneau și se duceau, și ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, laoparte.
Bible App
Bible App for Kids
