Isus a ieșit de acolo și a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat. Când a venit ziua Sabatului, a început să-i învețe pe oameni în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, erau uimiți și ziceau:
„De unde Îi vin Acestuia aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată și cum de se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și surorile Lui nu sunt oare aici, printre noi?“. Și, astfel, ei se îndoiau de El.
Isus însă le-a zis: „Un profet nu este lipsit de onoare decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui“. Și n-a putut să facă acolo nicio minune, în afară de faptul că Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. Și era uimit de necredința lor.
Isus străbătea satele de jur-împrejur, învățându-i pe oameni. El i-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.
Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să nu ia nici pâine, nici traistă, nici monede de bronz la brâu, ci să se încalțe cu sandale, dar să nu-și ia două cămăși. El le-a mai zis: „În orice casă intrați, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela. Iar dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, scuturați-vă praful de pe picioare când ieșiți de acolo, ca mărturie împotriva lor“.
Ei au plecat și au predicat că toți trebuie să se pocăiască. Alungau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu ulei și îi vindecau.
Regele Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin El!“. Alții ziceau: „Este Ilie!“, iar alții ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeți!“.
Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, pe care l-am decapitat, a înviat!“. Căci Irod însuși, după ce a trimis să pună mâna pe Ioan, l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău!“. Irodiada îl dușmănea pe Ioan și voia să-l omoare, dar nu putea, pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, stătea mult pe gânduri; totuși, îl asculta cu plăcere.
A venit însă o zi potrivită, când Irod, la sărbătorirea zilei sale de naștere, a dat un ospăț nobililor săi, ofițerilor și conducătorilor Galileei. Când fata Irodiadei a intrat și a dansat, lui Irod și celor ce ședeau la masă le-a plăcut.
Regele i-a zis atunci fetei:
‒ Cere-mi orice dorești și-ți voi da!
Apoi i-a jurat:
‒ Orice-mi vei cere, îți voi da, până la o jumătate din regatul meu!
Ea a ieșit și a întrebat-o pe mama ei:
‒ Ce să cer?
Aceasta i-a răspuns:
‒ Capul lui Ioan Botezătorul!
Atunci ea a intrat în grabă la rege, adresându-i următoarea cerere:
‒ Doresc să-mi dai chiar acum, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!
Regele s-a întristat foarte tare, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, n-a vrut s-o refuze. Și regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă pe o tavă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, i-a adus capul pe o tavă și i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt.
Apostolii s-au adunat la Isus și I-au istorisit tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni. Isus le-a zis: „Veniți cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți-vă puțin!“. Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.
Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu.
Bible App
Bible App for Kids
