Luca 22:54-71
Luca 22:54-71 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
După ce L-au prins, L-au luat şi L-au dus la casa marelui preot. Petru Îl urma de la distanţă. Pentru că unii făcuseră un foc în mijlocul curţii şi stăteau în jurul lui, s-a aşezat şi Petru în mijlocul lor. Când l-a văzut cum stătea la foc, o slujnică l-a privit ţintă şi a spus: „Şi acesta era cu El.” Dar el a tăgăduit: „Nu-L cunosc, femeie!” După puţin timp l-a văzut şi altul şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ai Lui.” Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!” Peste vreun ceas, altul stăruia: „Sigur era cu El, fiindcă e galileean.” Dar Petru i-a răspuns: „Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!” Îndată, pe când vorbea încă, a cântat cocoşul. Atunci, întorcându-se, Domnul l-a privit pe Petru. Iar Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, cum îi spusese: „Astăzi, înainte de a cânta cocoşul, Mă vei tăgădui de trei ori.” Şi, ieşind, a plâns amar. Oamenii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau şi-L băteau. Apoi l-au legat la ochi şi Îl întrebau: „Profeţeşte! Cine Te-a lovit?” Şi ziceau multe altele împotriva lui, hulind. Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, marii preoţi şi cărturarii, L-au dus înaintea sinedriului lor şi spuneau: „Dacă Tu eşti Hristos, spune-ne!” Dar El le-a răspuns: „Dacă vă spun, nu Mă veţi crede nicidecum. Dacă vă întreb, nu-Mi veţi da nici un răspuns. De acum însă Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.” Atunci ei I-au zis: „Eşti Tu, aşadar, Fiul lui Dumnezeu?” El le-a răspuns: „Voi înşivă spuneţi că Eu sunt.” Ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Chiar noi am auzit-o din gura Lui.”
Luca 22:54-71 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci l-au luat și l-au condus și l-au adus în casa marelui preot. Și Petru urmărea de departe. Și după ce aprinseseră un foc în mijlocul curții și erau așezați împreună, Petru a șezut în mijlocul lor. Iar o anumită servitoare l-a văzut pe când ședea lângă foc și, privindu-l cu atenție, a spus: Și acesta era cu el. Dar el s-a dezis de el, spunând: Femeie, nu îl cunosc. Și peste puțin, un altul l-a văzut și a spus: Și tu ești dintre ei. Iar Petru a spus: Omule, nu sunt. Și cam după o oră, altcineva confirma cu tărie, spunând: În adevăr și acesta era cu el; fiindcă și el este galileean. Iar Petru a spus: Omule, nu știu ce spui. Și imediat, pe când el încă vorbea, a cântat cocoșul. Și Domnul s-a întors și s-a uitat la Petru. Și Petru și-a amintit cuvântul Domnului, cum îi spusese: Înainte să cânte cocoșul mă vei nega de trei ori. Și Petru a ieșit afară și a plâns cu amar. Și bărbații, care îl țineau pe Isus, îl batjocoreau și îl băteau. Și, legându-l la ochi, îl loveau peste față și îl întrebau, spunând: Profețește, cine este cel ce te-a lovit? Și multe alte lucruri vorbeau blasfemator împotriva lui. Și imediat ce s-a făcut ziuă, bătrânii poporului și preoții de seamă și scribii s-au adunat și l-au adus în consiliul lor, spunând: Ești tu Cristosul? Spune-ne. Iar el le-a spus: Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede; Și dacă vă voi întreba și eu, nicidecum nu îmi veți răspunde, nici nu îmi veți da drumul. De acum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu. Atunci toți au spus: Ești tu atunci Fiul lui Dumnezeu? Iar el le-a spus: Voi spuneți că eu sunt. Și au spus: Ce nevoie mai avem de mărturie? Fiindcă noi înșine am auzit din gura lui.
Luca 22:54-71 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
După ce L‑au prins, L‑au luat și L‑au dus în casa marelui‑preot. Petru Îl urma de departe. Slujitorii au aprins un foc în mijlocul curții și stăteau jos, iar Petru s‑a așezat printre ei. O slujnică l‑a văzut stând lângă foc, l‑a privit țintă și a zis: „Și acesta era cu el.” Dar Petru a tăgăduit, zicând: „Femeie, nu‑L cunosc!” Puțin mai târziu, l‑a văzut altul și a zis: „Și tu ești dintre ei.” Dar Petru a răspuns: „Omule, nu sunt!” Un ceas mai târziu, altul a întărit acest lucru, zicând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este galileean.” Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce spui!” Îndată, pe când el încă vorbea, a cântat cocoșul. Domnul S‑a întors și l‑a privit țintă pe Petru. Atunci, Petru și‑a amintit de cuvântul pe care i‑l spusese Domnul: „Înainte să cânte cocoșul astăzi, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Așa că a ieșit afară și a plâns cu amar. Oamenii care‑L păzeau [pe Isus] Îl batjocoreau și‑L băteau. L‑au legat la ochi, [Îl loveau peste față] și‑L întrebau: „Profețește, cine te‑a lovit?” Și rosteau împotriva Lui multe alte blasfemii. Când s‑a făcut ziuă, bătrânii poporului, preoții de seamă și cărturarii s‑au adunat și L‑au adus pe Isus la Sinedriul lor. Ei I‑au zis: „Dacă ești tu Hristosul, spune‑ne!” Isus le‑a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede. Dacă vă voi întreba, nu‑Mi veți răspunde, [nici nu‑Mi veți da drumul]. De acum, Fiul Omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu.” Atunci toți au zis: „Așadar, ești tu Fiul lui Dumnezeu?” Și El le‑a răspuns: „Voi înșivă spuneți că sunt.” Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit‑o din gura lui.”
Luca 22:54-71 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui-preot. Petru mergea după El de departe. Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.” Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc!” Peste puțin l-a văzut un altul și i-a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.” Iar Petru i-a zis: „Omule, nu sunt dintre ei!” Cam după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean.” Petru i-a răspuns: „Omule, nu știu ce zici!” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar. Oamenii care Îl păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau. L-au legat la ochi, Îl loveau peste față și-L întrebau, zicând: „Prorocește – cine Te-a lovit?” Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au adunat împreună și L-au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: „Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede; și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul. De acum încolo Fiul Omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” Toți I-au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneți: da, sunt.” Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.”
Luca 22:54-71 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
După ce L-au prins pe Isus, L-au dus în casa marelui preot. Petru mergea după El, urmându-L de la distanță. Apoi a stat jos împreună cu cei care se încălzeau la un foc făcut în mijlocul curții. Una dintre femeile care slujeau acolo, a privit fix spre el și a zis: „Și acest om era cu El!” Dar Petru s-a dezis și a spus: „Femeie, nu Îl cunosc!” După puțin timp, L-a văzut altcineva și a zis: „Și tu ești unul dintre acei oameni!” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei!” După aproximativ o oră, altcineva susținea același lucru, zicând: „Nu mai avem niciun dubiu că și acest om era cu El, pentru că este galileean!” Petru a răspuns: „Omule, nu știu despre ce vorbești!” Și, în timp ce spunea aceste cuvinte, a cântat cocoșul. Isus S-a întors și a privit spre Petru, care și-a amintit că (El) îi spusese: „Înainte să cânte cocoșul, te vei dezice de Mine de trei ori!” Apoi a ieșit (de-acolo) și a început să plângă cu mare regret. Oamenii care Îl păzeau pe Isus, Îl ridiculizau și Îl băteau. După ce L-au legat la ochi, L-au lovit peste față și L-au întrebat (ironic): „Profețește: cine Te-a lovit?” Apoi pronunțau multe alte insulte la adresa Lui. Când s-a făcut ziuă, conducătorii poporului, liderii preoților și învățătorii legii (mozaice) au convocat Sinedriul și L-au adus pe Isus acolo, în mijlocul lor. Ei I-au zis: „Spune-ne: Tu ești Cristos?” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede; iar dacă vă voi întreba, nu Îmi veți răspunde și nici nu Mă veți elibera! De acum încolo, Fiul Omului va sta în poziția de autoritate de la dreapta lui Dumnezeu!” Ei I-au zis toți: „Deci ești Fiul lui Dumnezeu?” Iar El le-a răspuns: „Da, exact așa cum spuneți!” Ei au răspuns: „De ce mai căutăm alte declarații ca bază pentru acuzarea Lui? Noi personal deja am auzit ce a afirmat cu propria Lui gură!”
Luca 22:54-71 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Cei ce-au pus mâna pe Iisus, Grăbiți, plecară de L-au dus În casa marelui preot. Fiind mulțime peste tot, Petru – ușor, neobservat – De la distanță, L-a urmat. La preot, după ce-au ajuns, Iar gloata-n curte a pătruns, Mai mulți se strânseră-ntr-un loc Și au aprins, de-ndat’, un foc. Petru, și el, s-a strecurat, Între cei cari, la foc, au stat. De-o slujnică, a fost văzut; Aceasta l-a recunoscut Și, intrigată, a venit, La el, de țintă, l-a privit. Apoi, celor prezenți, le-a spus: „Și-acest om fost-a cu Iisus!” Petru, însă, s-a lepădat, Zicând: „Nu este-adevărat! Nu Îl cunosc, pe omu-Acel!” Când, mai târziu, veni la el Un altul, cari și el i-a spus „Tu ești din ceata lui Iisus”, Petru a zis: „Nu știu ce vrei! Nu-s dintre oamenii acei!” La foc, Petru a mai rămas, În liniște, încă vreun ceas. Apoi, altcineva s-a dus, La el, și-aceleași vorbe-a spus: „Și acest om a fost cu El, Căci e Galileean și el!” „Nu știu ce zici!”, Petru a spus, „Am zis că n-am fost, cu Iisus!” Dar, chiar atuncea, a cântat Cocoșul. Domnul S-a uitat, La Petru, iar el și-a adus Aminte, de tot ce i s-a spus: „Petre, îți spun adevărat: Cocoșul nu va fi cântat, Iar tu – de Mine – de trei ori, Ai să te lepezi, până-n zori.” Atunci, el a ieșit afar’ Și a-nceput a plânge-amar. Iisus era batjocorit, De a Lui paznici, și lovit. La ochi, c-o pânză, L-au legat, L-au pălmuit și-au întrebat: „Acum, ne spune, negreșit, Cine e cel ce Te-a lovit?” Multe-mpotriva Lui rosteau – Multe batjocuri I-aruncau. De ziuă, când s-a luminat, S-au adunat să țină sfat, În grabă, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari. Ei porunciră, ca Iisus, Să fie, în Sobor, adus. „Dacă, Hristos, susții că ești, Acum să ne mărturisești!” – Au zis, către Iisus, apoi. „De spun, tot nu Mă credeți voi. Dacă întreb, răspuns, nu-mi dați, Nici liber n-o să Mă lăsați. De-acuma, Fiul omului Va sta la dreapta Domnului, Căci braț Îi este El, mereu, Puterilor lui Dumnezeu” – Zise Iisus. Toți au strigat, Furioși, atunci, și-au întrebat: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu?!” „Da!”, le-a răspuns Iisus, „Sunt Eu!” „Ce mărturie mai voim?!” – Strigară ei – „O auzim Cu toții, chiar din gura Lui! De alta, trebuință, nu-i!”
Luca 22:54-71 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
După ce l-au prins, l-au luat și l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe. Și aprinzându-se un foc în mijlocul curții, s-au așezat împreună. Petru s-a așezat printre ei. O servitoare, văzându-l așezat lângă foc, l-a fixat cu privirea și a spus: „Și acesta era cu el!”. Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”. După puțin timp, un altul l-a văzut și i-a zis: „Și tu ești dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”. După vreo oră, un altul insista, spunând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este Galilèean”. Însă Petru i-a zis: „Omule, nu știu ce spui”. Și îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoșul. Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru și-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi cocoșul, mă vei renega de trei ori”. Și ieșind, a plâns amar. Iar oamenii care-l păzeau îl batjocorau și-l loveau și acoperindu-i ochii, îl întrebau, spunând: „Profețește-ne! Cine este cel care te-a lovit?”. Și ziceau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui. Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii și cărturarii și l-au adus la Sinédriul lor. Și au zis: „Dacă tu ești Cristos, spune-ne!”. El le-a spus: „Chiar dacă v-aș spune, nu m-ați crede, iar dacă v-aș întreba, nu mi-ați răspunde. De acum însă, «Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu»”. Atunci toți au spus: „Tu ești deci Fiul lui Dumnezeu?”. El le-a răspuns: „Voi spuneți că eu sunt!”. Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit-o din gura lui”.
Luca 22:54-71 Noua Traducere Românească (NTR)
După ce L-au arestat, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru Îl urma de departe. După ce au aprins un foc în mijlocul curții și au stat jos, Petru s-a așezat în mijlocul lor. O slujnică, văzându-l șezând lângă foc, s-a uitat atent la el și a zis: ‒ Și acesta era cu El! Dar el a negat, zicând: ‒ Nu-L cunosc, femeie! După puțin timp, l-a văzut altcineva, care a zis: ‒ Și tu ești unul dintre ei! Dar Petru a zis: ‒ Nu sunt, omule! Cam o oră mai târziu, un altul a insistat, zicând: ‒ Cu siguranță și acesta era cu El, căci este galileean. Dar Petru a zis: ‒ Omule, nu știu despre ce vorbești! Și deodată, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoșul. Domnul S-a întors și S-a uitat la Petru. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Domnul: „Astăzi, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, ieșind afară, a plâns mult. Oamenii, cei care-L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și-L băteau. Și legându-L la ochi, Îl întrebau, zicând: „Profețește, cine este cel ce Te-a lovit?“. Și rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui. Când s-a făcut ziuă, Sfatul bătrânilor poporului, conducătorii preoților și cărturarii s-au întrunit și L-au adus pe Isus în sinedriul lor. Ei au zis: ‒ Dacă Tu ești Cristosul, spune-ne! Isus le-a răspuns: ‒ Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede, iar dacă vă voi întreba, nicidecum nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul. Dar, de acum încolo, Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu. Toți au întrebat: ‒ Ești Tu deci Fiul lui Dumnezeu? El le-a răspuns: ‒ Chiar voi înșivă spuneți că Eu sunt. Atunci ei au zis: ‒ Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit-o din gura Lui!
Luca 22:54-71 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe. Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.” Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc.” Peste puțin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.” Cam după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean.” Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar. Oamenii care păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau. L-au legat la ochi, Îl loveau peste față și-L întrebau, zicând: „Prorocește, cine Te-a lovit?” Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au adunat împreună și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: „Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul. De acum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” Toți au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneți; da, sunt.” Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.”