Cei ce-au pus mâna pe Iisus,
Grăbiți, plecară de L-au dus
În casa marelui preot.
Fiind mulțime peste tot,
Petru – ușor, neobservat –
De la distanță, L-a urmat.
La preot, după ce-au ajuns,
Iar gloata-n curte a pătruns,
Mai mulți se strânseră-ntr-un loc
Și au aprins, de-ndat’, un foc.
Petru, și el, s-a strecurat,
Între cei cari, la foc, au stat.
De-o slujnică, a fost văzut;
Aceasta l-a recunoscut
Și, intrigată, a venit,
La el, de țintă, l-a privit.
Apoi, celor prezenți, le-a spus:
„Și-acest om fost-a cu Iisus!”
Petru, însă, s-a lepădat,
Zicând: „Nu este-adevărat!
Nu Îl cunosc, pe omu-Acel!”
Când, mai târziu, veni la el
Un altul, cari și el i-a spus
„Tu ești din ceata lui Iisus”,
Petru a zis: „Nu știu ce vrei!
Nu-s dintre oamenii acei!”
La foc, Petru a mai rămas,
În liniște, încă vreun ceas.
Apoi, altcineva s-a dus,
La el, și-aceleași vorbe-a spus:
„Și acest om a fost cu El,
Căci e Galileean și el!”
„Nu știu ce zici!”, Petru a spus,
„Am zis că n-am fost, cu Iisus!”
Dar, chiar atuncea, a cântat
Cocoșul. Domnul S-a uitat,
La Petru, iar el și-a adus
Aminte, de tot ce i s-a spus:
„Petre, îți spun adevărat:
Cocoșul nu va fi cântat,
Iar tu – de Mine – de trei ori,
Ai să te lepezi, până-n zori.”
Atunci, el a ieșit afar’
Și a-nceput a plânge-amar.
Iisus era batjocorit,
De a Lui paznici, și lovit.
La ochi, c-o pânză, L-au legat,
L-au pălmuit și-au întrebat:
„Acum, ne spune, negreșit,
Cine e cel ce Te-a lovit?”
Multe-mpotriva Lui rosteau –
Multe batjocuri I-aruncau.
De ziuă, când s-a luminat,
S-au adunat să țină sfat,
În grabă, preoții cei mari,
Precum și ai lor cărturari.
Ei porunciră, ca Iisus,
Să fie, în Sobor, adus.
„Dacă, Hristos, susții că ești,
Acum să ne mărturisești!” –
Au zis, către Iisus, apoi.
„De spun, tot nu Mă credeți voi.
Dacă întreb, răspuns, nu-mi dați,
Nici liber n-o să Mă lăsați.
De-acuma, Fiul omului
Va sta la dreapta Domnului,
Căci braț Îi este El, mereu,
Puterilor lui Dumnezeu” –
Zise Iisus. Toți au strigat,
Furioși, atunci, și-au întrebat:
„Tu ești Fiul lui Dumnezeu?!”
„Da!”, le-a răspuns Iisus, „Sunt Eu!”
„Ce mărturie mai voim?!” –
Strigară ei – „O auzim
Cu toții, chiar din gura Lui!
De alta, trebuință, nu-i!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
