După ce L-au prins, L-au luat şi L-au dus la casa marelui preot. Petru Îl urma de la distanţă. Pentru că unii făcuseră un foc în mijlocul curţii şi stăteau în jurul lui, s-a aşezat şi Petru în mijlocul lor. Când l-a văzut cum stătea la foc, o slujnică l-a privit ţintă şi a spus: „Şi acesta era cu El.” Dar el a tăgăduit: „Nu-L cunosc, femeie!” După puţin timp l-a văzut şi altul şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ai Lui.” Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!” Peste vreun ceas, altul stăruia: „Sigur era cu El, fiindcă e galileean.” Dar Petru i-a răspuns: „Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!” Îndată, pe când vorbea încă, a cântat cocoşul. Atunci, întorcându-se, Domnul l-a privit pe Petru. Iar Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, cum îi spusese: „Astăzi, înainte de a cânta cocoşul, Mă vei tăgădui de trei ori.” Şi, ieşind, a plâns amar.
Oamenii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau şi-L băteau. Apoi l-au legat la ochi şi Îl întrebau: „Profeţeşte! Cine Te-a lovit?” Şi ziceau multe altele împotriva lui, hulind.
Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, marii preoţi şi cărturarii, L-au dus înaintea sinedriului lor şi spuneau: „Dacă Tu eşti Hristos, spune-ne!” Dar El le-a răspuns: „Dacă vă spun, nu Mă veţi crede nicidecum. Dacă vă întreb, nu-Mi veţi da nici un răspuns. De acum însă Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.” Atunci ei I-au zis: „Eşti Tu, aşadar, Fiul lui Dumnezeu?” El le-a răspuns: „Voi înşivă spuneţi că Eu sunt.” Ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Chiar noi am auzit-o din gura Lui.”