Luca 1:18-25
Luca 1:18-25 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Iar Zaharia i-a spus îngerului: „Cum voi şti că va fi aşa? Pentru că eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă.” Dar îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla acestea pentru că n-ai crezut cuvintele Mele, care se vor împlini la vremea lor.” Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie atât în Templu. Dar când a ieşit, nu putea să le vorbească, iar ei şi-au dat seama că avusese o vedenie în Templu. Şi el le făcea semne şi a rămas mut. Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă. După acele zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi timp de cinci luni a stat ascunsă, spunând: „Aşa a făcut Domnul în ziua în care s-a îndurat de mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.”
Luca 1:18-25 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Zaharia i-a spus îngerului: Prin ce voi ști aceasta? Fiindcă eu sunt bătrân și soția mea este mult înaintată în anii ei. Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gabriel, care stau în picioare în prezența lui Dumnezeu; și sunt trimis să vorbesc cu tine și să îți anunț aceste vești îmbucurătoare. Și iată, vei fi mut și nu vei fi în stare să vorbești, până în ziua când se vor face acestea, pentru că nu crezi cuvintele mele, care vor fi împlinite la timpul lor. Și poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că el întârzia atât în templu. Și când a ieșit nu a putut să vorbească cu ei; și au priceput că văzuse o viziune în templu; fiindcă el le făcea semne și a rămas fără cuvinte. Și s-a întâmplat că, imediat ce s-au împlinit zilele serviciului său, s-a dus acasă. Iar după zilele acelea Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s-a ascuns cinci luni, spunând: Astfel s-a purtat cu mine Domnul în zilele în care s-a uitat spre mine, ca să îmi ia ocara dintre oameni.
Luca 1:18-25 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Zaharia i‑a zis îngerului: „După ce voi cunoaște lucrul acesta, căci eu sunt bătrân și soția mea este înaintată în vârstă?” Drept răspuns, îngerul i‑a zis: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să‑ți vorbesc și să‑ți aduc această veste bună. Iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n‑ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.” Poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că el zăbovește în Templu. Când a ieșit, nu putea să le vorbească, iar ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le tot făcea semne căci rămăsese mut. Când i s‑au împlinit zilele de slujbă, a plecat acasă. După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s‑a ascuns vreme de cinci luni, căci zicea: „Aceasta a făcut‑o Domnul pentru mine, în zilele când Și‑a aruncat privirea asupra mea, ca să‑mi șteargă ocara dintre oameni.”
Luca 1:18-25 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Zaharia i-a zis îngerului: „Din ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevasta mea este înaintată în vârstă.” Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună. Iată că vei fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” Norodul însă îl aștepta pe Zaharia și se mira de zăbovirea lui în Templu. Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a rămas mut. După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. Căci zicea ea: „Iată ce mi-a făcut Domnul când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.”
Luca 1:18-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Zaharia i-a zis îngerului: „Eu împreună cu soția mea, suntem deja prea bătrâni! Cum garantezi că se va întâmpla ce mi-ai spus?” Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezența lui Dumnezeu. Am fost trimis la tine ca să îți comunic această veste bună. Pentru că nu ai crezut că lucrurile prezise de mine se vor întâmpla la momentul potrivit, vei deveni mut. Nu vei mai putea vorbi până în ziua când se va întâmpla ce ți-am spus.” Mulțimea de oameni îl aștepta pe Zaharia să iasă și se mira de întârzierea lui în templu. Când a ieșit, nu a (mai) putut să le vorbească. Atunci ei au înțeles că Zaharia avusese o viziune în templu. El a început să comunice cu ei prin semne, pentru că devenise mut. Când și-a terminat slujba, Zaharia s-a dus acasă. După un timp, soția lui care se numea Elisabeta, a rămas însărcinată. În primele cinci luni, ea a păstrat secret acest lucru, zicându-și: „Ce mi se întâmplă, are o singură explicație: Iahve a decis să mă scape de desconsiderarea oamenilor față de mine!”
Luca 1:18-25 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când Zaharia a-ntrebat, „Cum voi fi eu, încredințat, De toate câte mi le-ai spus, Căci tinerețea mea s-a dus – Și-asemenea-i nevasta mea – De-acum, bătrână e și ea?”, Îngeru-a zis: „Gavril sunt eu! În față-I stau, lui Dumnezeu! El m-a trimis să îți vorbesc Și, vestea, să-ți împărtășesc. Ascultă dar, cum ai să știi Că-i drept ce-am zis: mut ai să fii, Până se va fi petrecut Tot ce ți-am spus, căci n-ai crezut Cuvintele ce le vestesc, Care, la vreme, se-mplinesc!” Norodul strâns, afară sta – Pe Zaharia-l aștepta, Nedumerit, fără să știe, De ce, în Templu, întârzie. Însă, atunci când a ieșit, Văzând că graiul i-a pierit, Toți cei prezenți au priceput Că o vedenie-a avut. Făcea doar semne – n-avea glas – Și mut, de-atuncea, a rămas. Când Zaharia și-a-mplinit Slujba, acasă a venit. Mult timp n-a mai trecut și iată Că a rămas însărcinată Elisaveta – se-mplinise Ceea ce îngerul vestise. Cinci luni, ascunsă, s-a ținut, Zicând: „Uite ce mi-a făcut Domnul, atunci când S-a uitat La mine și m-a cercetat, Luând ocara ce-o aveam Și, printre oameni, o purtam!”
Luca 1:18-25 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Dar Zaharía i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaște aceasta? Eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă”. Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriél, care stau înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți dau această veste bună. Iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor!”. Poporul îl aștepta pe Zaharía și se mira în timp ce acesta întârzia în templu. Când a ieșit și nu putea să vorbească, au înțeles că avusese o viziune în templu, iar el le făcea semne. Și a rămas mut. După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă. După aceste zile, Elisabéta, soția lui, a zămislit și, timp de cinci luni, se ascundea spunându-și: „Așa mi-a făcut Domnul în zilele în care și-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze rușinea mea dinaintea oamenilor”.
Luca 1:18-25 Noua Traducere Românească (NTR)
Zaharia l-a întrebat pe înger: ‒ După ce voi cunoaște lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă. Îngerul, răspunzând, i-a zis: ‒ Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să vorbesc cu tine și să-ți aduc aceste vești bune. Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor. Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu. Când a ieșit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a continuat să rămână mut. Când i s-au terminat zilele de slujbă, s-a dus acasă. După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ascuns timp de cinci luni, zicând: „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi disprețul pe care l-am îndurat între oameni!“.
Luca 1:18-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevastă-mea este înaintată în vârstă.” Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc, și să-ți aduc această veste bună. Iată că vei fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” Norodul însă aștepta pe Zaharia și se mira de zăbovirea lui în Templu. Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a rămas mut. După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea, „iată ce mi-a făcut Domnul, când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.”