YouVersion
Pictograma căutare

Ioan 6:5-14

Ioan 6:5-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Iisus, spre gloată, a privit Și-apoi, lui Filip, i-a vorbit: „De unde, oare, cumpărăm, Pâine, mulțimii, să o dăm?” Domnul așa a întrebat, Fiindcă doar l-a încercat, Pe Filip, pentru că știa, Ce fel de gânduri, el avea. Filip a zis, privind la ei: „Pâine, de două sute lei, De vom lua, la aste guri, N-ajunge – chiar de, firmituri, O să le dăm, la fiecare – Căci gloata este foarte mare.” Alt ucenic, Andrei numit – Frate cu Petru – a vorbit: „Este, aici, un băiețel. Are cinci pâini, de orz – la el – Și doi pești; însă, ce sunt toate Aceste lucruri, pentru gloate?” Atunci, a zis Domnul Hristos: „Puneți, pe oameni, să stea jos!” O iarbă, deasă, învelea, Acel tăpșan. Gloata ședea, Pe jos, precum i se spusese. Mulțimea care se strânsese Și-nfometată-atunci era, Cinci mii de inși – cam – număra. Iisus, pâinile, le-a luat, Ochii – spre cer – Și-a ridicat, Iar după ce a mulțumit Lui Dumnezeu, le-a împărțit La ucenici, ca să le dea, Mulțimii care, jos, ședea. La fel, cu peștii, a făcut, Dând fiecărui, cât a vrut. După ce toți s-au săturat, Pe ucenici, i-a îndemnat: „Strângeți fărâmele rămase.” Douăsprezece coșuri – rase – Cu firmituri, au ridicat, Când sfârși gloata, de mâncat. Oameni-acei, când au văzut, Minunea care s-a făcut Atunci – sub ochii lor – au spus, În acest fel, despre Iisus: „Este proroc, cu-adevărat! E Cel ce-n lume-i așteptat!”

Partajează
Citește Ioan 6