Iisus, spre gloată, a privit
Și-apoi, lui Filip, i-a vorbit:
„De unde, oare, cumpărăm,
Pâine, mulțimii, să o dăm?”
Domnul așa a întrebat,
Fiindcă doar l-a încercat,
Pe Filip, pentru că știa,
Ce fel de gânduri, el avea.
Filip a zis, privind la ei:
„Pâine, de două sute lei,
De vom lua, la aste guri,
N-ajunge – chiar de, firmituri,
O să le dăm, la fiecare –
Căci gloata este foarte mare.”
Alt ucenic, Andrei numit –
Frate cu Petru – a vorbit:
„Este, aici, un băiețel.
Are cinci pâini, de orz – la el –
Și doi pești; însă, ce sunt toate
Aceste lucruri, pentru gloate?”
Atunci, a zis Domnul Hristos:
„Puneți, pe oameni, să stea jos!”
O iarbă, deasă, învelea,
Acel tăpșan. Gloata ședea,
Pe jos, precum i se spusese.
Mulțimea care se strânsese
Și-nfometată-atunci era,
Cinci mii de inși – cam – număra.
Iisus, pâinile, le-a luat,
Ochii – spre cer – Și-a ridicat,
Iar după ce a mulțumit
Lui Dumnezeu, le-a împărțit
La ucenici, ca să le dea,
Mulțimii care, jos, ședea.
La fel, cu peștii, a făcut,
Dând fiecărui, cât a vrut.
După ce toți s-au săturat,
Pe ucenici, i-a îndemnat:
„Strângeți fărâmele rămase.”
Douăsprezece coșuri – rase –
Cu firmituri, au ridicat,
Când sfârși gloata, de mâncat.
Oameni-acei, când au văzut,
Minunea care s-a făcut
Atunci – sub ochii lor – au spus,
În acest fel, despre Iisus:
„Este proroc, cu-adevărat!
E Cel ce-n lume-i așteptat!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
