Ioan 11:1-37

Partajează

Ioan 11:1-37 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al surorii ei, Marta. (Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir și i-a șters picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.) De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată, acela pe care îl iubești, este bolnav. Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea. Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Când a auzit așadar că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era; Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din nou în Iudeea. Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre și din nou te duci acolo? Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia. Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că nu este lumină în el. Acestea a spus Isus; și după aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn. Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se va face bine. Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că vorbește despre odihna somnului. De aceea Isus le-a spus atunci pe față: Lazăr este mort. Și mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeți; totuși, să mergem la el. Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreună discipoli cu el: Să mergem și noi, ca să murim cu el. Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt. Și Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie din cauza morții fratelui lor. Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieșit și l-a întâlnit. Dar Maria ședea în casă. Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; Dar știu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da. Isus i-a spus: Fratele tău va învia. Marta i-a spus: Știu că va învia în înviere, în ziua de apoi. Isus i-a spus: Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuși va trăi; Și oricine trăiește și crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta? Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume. Și, spunând acestea, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învățătorul a venit și te cheamă. Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede și a venit la el. Și Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo. Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut și a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. De aceea Isus, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui și s-a tulburat. Și a spus: Unde l-ați pus? I-au spus: Doamne, vino și vezi. Isus plângea. Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea! Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit?

Ioan 11:1-37 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Exista un om bolnav, numit Lazăr din Betania – satul Mariei și al surorii ei, numită Marta. Maria era aceea care L-a uns pe Isus cu ulei parfumat și care I-a șters picioarele cu părul ei. Iar bolnavul Lazăr era fratele ei. Aceste surori au trimis pe cineva la Isus, să Îi spună: „Doamne, să știi că acela pe care Îl iubești, este bolnav.” Dar când a auzit vestea, Isus a zis: „Această boală nu este destinată să ducă (doar) la moarte, ci să demonstreze gloria lui Dumnezeu; pentru ca Fiul Omului să fie glorificat prin (ce se va întâmpla cu) ea.” Isus iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai întârziat două zile în locul în care era. Apoi le-a zis discipolilor: „Să ne întoarcem în Iudeea!” Discipolii I-au zis: „Învățătorule, cu puțin timp în urmă, iudeii intenționau să Te omoare cu pietre! În aceste condiții, Te (mai) întorci în Iudeea?” Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore ale zilei? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că lumina acestei lumi îl face să vadă pe unde merge. Dar dacă umblă noaptea, se împiedică, pentru că nu are lumina în el.” După aceste cuvinte, le-a zis: „Prietenul nostru, Lazăr, doarme; dar Mă duc să îl trezesc din somn.” Discipolii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, va deveni sănătos!” Isus îi anunțase astfel despre moartea lui; dar ei credeau că atunci când vorbise despre somn, Se referise la odihna organismului. Atunci le-a spus direct: „Lazăr a murit! Și Mă bucur că nu am fost acolo. S-a întâmplat așa pentru voi, ca să credeți. Dar acum trebuie să mergem la el.” Atunci Toma, numit și „Geamănul”, a zis: „Să mergem și noi să murim cu el!” Când a venit Isus, a fost informat că Lazăr fusese deja înmormântat de patru zile. Pentru că Betania era doar la aproximativ cincisprezece stadii distanță de Ierusalim, mulți iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, a plecat să îl întâmpine; iar Maria stătea în casă. Marta I-a zis: „Doamne, dacă erai aici, nu murea fratele meu! Dar știu că și acum, Dumnezeu Îți va da orice Îi vei cere.” Isus i-a zis: „Fratele tău va învia!” Marta I-a răspuns: „Desigur, știu că va învia în final, când va fi Învierea!” Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi acest lucru?” Ea I-a zis: „Da, Doamne, cred că Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină în lume!” După ce a spus aceste cuvinte, s-a dus și a chemat-o în secret pe sora ei care se numea Maria; și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” Cum a auzit această veste, Maria s-a ridicat repede și s-a dus la El. Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Când au văzut-o ridicându-se repede și plecând din casă, iudeii care veniseră la Maria să o consoleze, au mers după ea. Ei ziceau: „Se duce să plângă la mormânt.” Când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, Maria s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele meu.” Văzând-o cum plângea împreună cu iudeii care veniseră cu ea, Isus a fost impresionat și foarte afectat în spiritul Lui. Apoi a zis: „Unde l-ați pus?” Ei I-au răspuns: „Doamne, vino să vezi!” Isus plângea. Atunci iudeii au zis: „Acum se poate vedea cât de mult îl iubea!” Iar unii dintre ei au zis: „El care a dat orbului vederea, nu putea să salveze pe acest om de la moarte?”

Ioan 11:1-37 Noua Traducere Românească (NTR)

Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora acesteia, era bolnav. Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum și I-a șters picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubești este bolnav!“. Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea“. Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. Prin urmare, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în locul unde era. După aceea, Isus le-a zis ucenicilor: ‒ Să ne ducem din nou în Iudeea! Ucenicii I-au răspuns: ‒ Rabbi , iudeii tocmai căutau să Te omoare cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo? Isus a răspuns: ‒ Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el. După ce a spus acestea, le-a zis: ‒ Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc. Ucenicii I-au zis: ‒ Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine. Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit. Atunci Isus le-a spus deschis: ‒ Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el! Atunci Toma, căruia i se zicea „Didymos“, le-a zis celorlalți ucenici: ‒ Să mergem și noi să murim împreună cu El! Când a sosit, Isus a aflat că Lazăr era deja în mormânt de patru zile. Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie sufletește pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă ședea în casă. Marta I-a zis lui Isus: ‒ Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar chiar și acum știu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da. Isus i-a zis: ‒ Fratele tău va învia. Marta I-a răspuns: ‒ Știu că va învia la învierea din ziua de pe urmă. Isus i-a zis: ‒ Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi, chiar dacă moare. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta? Ea I-a răspuns: ‒ Da, Doamne, cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume. Și, zicând aceasta, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în șoaptă: „A sosit Învățătorul și te cheamă!“. Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede și s-a dus la El. Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta. Atunci iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau sufletește, când au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: ‒ Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu. Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duh și S-a tulburat. El a întrebat: ‒ Unde l-ați pus? Ei I-au răspuns: ‒ Doamne, vino și vezi! Isus plângea. Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“. Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici acesta să nu moară?“.

Ioan 11:1-37 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei și Lazăr cel bolnav era fratele ei. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav.” Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era și în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.” „Învățătorule”, I-au zis ucenicii, „acum, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?” Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia, dar, dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el.” După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. Atunci, Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit. Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el.” Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!” Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, mulți din iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria ședea în casă. Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu.” Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” „Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat în taină pe soră-sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi.” Isus plângea. Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”

Ioan 11:1-37 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

Era un bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. Maria era cea care Îl unsese cu mir pe Domnul şi Îi ştersese picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. De aceea surorile au trimis la El, spunând: „Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.” Când a auzit, Iisus a spus: „Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea să fie preamărit Fiul lui Dumnezeu.” Iisus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, Iisus a mai rămas două zile în locul unde era. Abia apoi le-a zis ucenicilor: „Să mergem din nou în Iudeea.” Ucenicii I-au spus: „Rabbi, adineauri Te căutau iudeii ca să Te ucidă cu pietre şi Te duci iar acolo?” Iisus le-a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, fiindcă lumina nu este în el.” A spus acestea şi apoi le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc.” Ucenicii I-au spus: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine.” Iisus vorbise despre moartea Lui, dar ei au crezut că vorbeşte despre somn. Atunci Iisus le-a spus limpede: „Lazăr a murit şi Mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!” Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu el!” Venind, Iisus l-a găsit pe Lazăr pus deja de patru zile în mormânt. Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. Mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le aducă mângâiere pentru fratele lor. Când Marta a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare, iar Maria stătea în casă. Atunci Marta I-a zis lui Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; dar şi acum, ştiu că orice ai cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” Iisus i-a spus: „Fratele tău va învia.” Marta I-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua din urmă.” Iisus i-a spus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa: cel care crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veci. Crezi aceasta?” I-a spus: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume.” După ce a zis aceasta, s-a dus să o cheme pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă.” Ea, auzind, s-a sculat în grabă şi s-a dus la El. Iisus nu intrase în sat, ci se afla tot în locul unde Îi ieşise Marta în întâmpinare. Iar iudeii care erau cu Maria în casă şi o alinau, văzând că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, crezând că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. Când Maria a ajuns acolo unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” Atunci Iisus, văzând-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul, s-a tulburat şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei I-au zis: „Doamne, vino şi vezi!” Şi Iisus a plâns. Aşadar iudeii spuneau: „Iată cât de mult îl iubea!” Iar unii dintre ei au zis: „Oare acesta, care a deschis ochii orbului, nu putea să facă ceva să nu moară Lazăr?”

Ioan 11:1-37 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. (Maria era aceea care L‑a uns pe Domnul cu mir și I‑a șters picioarele cu părul ei; Lazăr, fratele ei, era bolnav.) Surorile au trimis la Isus să‑I spună: „Doamne, iată că cel pe care‑l iubești este bolnav.” Dar Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” Și Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. Totuși, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; apoi, le‑a zis ucenicilor: „Să ne întoarcem în Iudeea!” „ Rabbí ”, I‑au zis ucenicii, „nu demult căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo?” Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia. Dar, dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că lumina nu este în el.” După aceste vorbe, le‑a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să‑l trezesc.” Ucenicii I‑au zis: „Doamne, dacă doarme, se va face bine!” (Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit.) Atunci, Isus le‑a spus lămurit: „Lazăr a murit! Și Mă bucur că n‑am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haideți să mergem la el!” Atunci, Toma, zis Geamănul, le‑a spus celorlalți ucenici: „Să mergem și noi să murim cu El!” Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt. Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, I‑a ieșit înainte, iar Maria stătea în casă. Marta I‑a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n‑ar fi murit! Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da.” Isus i‑a zis: „Fratele tău va învia.” „Știu”, I‑a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” Isus i‑a zis: „Eu sunt Învierea și Viața! Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi să moară, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi aceasta?” „Da, Doamne”, I‑a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” După ce a spus aceste cuvinte, s‑a dus și a chemat‑o în taină pe sora sa, Maria, și i‑a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” Maria, cum a auzit, s‑a sculat degrabă și s‑a dus la El. Căci Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut‑o sculându‑se repede și ieșind, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” Maria, când a ajuns unde era Isus și L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui și I‑a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n‑ar fi murit!” Isus, când i‑a văzut plângând pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S‑a înfiorat în duhul Său și S‑a tulburat. Și a zis: „Unde l‑ați pus?” „Doamne”, I‑au răspuns ei, „vino și vezi!” Isus plângea. Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”

Ioan 11:1-37 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. – Maria era aceea care L-a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei, și Lazăr cel bolnav era fratele ei. – Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav.” Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” Și Isus îi iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; și în urmă le-a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea!” „Învățătorule”, I-au zis ucenicii, „acum, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?” Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia, dar dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el.” După aceste vorbe le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” – Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. – Atunci Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit. Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum haidem să mergem la el!” Atunci Toma, zis Geamănul, le-a zis celorlalți ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!” Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. Și fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria ședea în casă. Marta I-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu Îți va da Dumnezeu.” Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” „Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” Isus i-a zis: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat-o în taină pe sora sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!” Isus, când i-a văzut plângând pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi!” Isus plângea. Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”

Ioan 11:1-37 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Un om, cari Lazăr s-a numit Și în Betania-a locuit – Era din satul Mariei Precum și-al Martei, sora ei – Fost-a bolnav, în vremea ‘ceea. Maria fusese femeia Care, cu mir, la Domnul merse, Îi unse, iar apoi Îi șterse Picioarele, cu al ei păr. Omul bolnav – acel Lazăr – Fusese chiar fratele ei. Grabnic, cele două femei Trimiseră după Iisus Și-aceste vorbe I le-au spus: „Doamne, iată-Ți trimitem vești: Acel pe care îl iubești Este bolnav.” Însă, Iisus, Ascultând știrile, a spus: „Spre moarte, nu-i boala, zic Eu; Spre slavă-I e, lui Dumnezeu, Ca astfel, Fiul Său iubit – Prin ea – să fie proslăvit.” Iisus, pe Marta, o iubea – Pe sora ei, de-asemenea; La fel, pe Lazăr, pe-al lor frate. Când a aflat aceste toate, El, două zile, a mai stat, În locu-n care S-a aflat. La ucenici, după aceea, Le zise: „Mergem în Iudeea”. Dar, ucenici-au cuvântat: „Învățătorule-ai uitat, Cum că Iudeii au voit Să Te omoare, negreșit, Cu pietre, iar acuma, vrei Să Te întorci, din nou, la ei?” Iisus le-a zis, gata să plece: „Oare, nu sunt douăsprezece Ceasuri, în zi? Astfel, oricine, De umblă ziua, vede bine Și n-are să se poticnească; Noaptea, de-o să călătorească, Se va împiedica oricare, Pentru că-n el, lumină, n-are. Lazăr al nostru doarme doar: Din somn, am să-l trezesc Eu, iar.” „Somnul acesta dovedește Că el se însănătoșește” – Au zis discipolii. Iisus, Despre al morții somn le-a spus, Dar ei credeau că le vorbește De-odihna ce se dobândește Prin somn. Însă, când a văzut Că ei tot nu au priceput, Atuncea, le-a vorbit pe față, Că Lazăr a trecut din viață: „Lazăr e mort. Cu-adevărat, Mă bucur că nu M-am aflat Acolo – sincer, pentru voi – Ca să puteți crede, apoi. Acuma dar, cu toți, haidem, La el acasă, să mergem!” Atunci, Toma – cel poreclit Și Geamănul – a glăsuit: „Să mergem toți, în locu-acel, Și să murim și noi cu El!” Iisus, că patru zile sânt – De când e Lazăr în mormânt – Află, când a ajuns în sat. Satul acela-i așezat Aproape de Ierusalim – Cam cincisprezece stadii știm Că sunt, până-n Betania. Pentru că satul se găsea Atât de-aproape, mulți Iudei, Au coborât, pân’ la femei – La Marta și Maria – vrând, Cu toți să le mângâie. Când Marta află cum că Iisus Vine în satul lor, s-a dus, Grabnic, în față, să Îi iasă, Lăsând-o pe Maria-acasă. Iisus, cu ai Săi ucenici, Sosi în sat. „Doamne, aici” – Marta I-a zis, când L-a-ntâlnit – „Dacă erai, n-ar fi murit Al nostru frate. Dar știu eu, Că orice-I ceri lui Dumnezeu, Îndată, El are să-ți dea.” „Fratele tău va învia” – Spuse Iisus. „Știu că învie, Când învierea va să vie. Când vine ziua de apoi, Lazăr va fi, iarăș’, cu noi” – Răspunse Marta, dar Iisus, „Eu, învierea, sunt!” – i-a spus. „De-aceea-ți zic, că orișicine, De va avea credință-n Mine, Trăi-va – chiar de a murit. De-asemeni, cel ce n-a pierit – Cel ce trăiește, bunăoară – De crede-n Mine, n-o să moară! Tu crezi lucrul acesta, oare?” „Cred Doamne, cu credință tare”, Marta, către Iisus, a zis, „Că ești Hristosul, Cel trimis, În lume! Iată ce cred eu: Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” Apoi, în taină, a plecat Și, pe Maria, a chemat, Spunându-i: „Vino, fără teamă! Al nost’ Învățător te cheamă.” Maria, cum a auzit, La Domnu-ndată, a venit, Căci El, unde L-a-ntâmpinat Marta, rămase; n-a intrat, Cu-ai Săi, încă, în satul ei. Când plecă Marta, mulți Iudei – Care, în casă, se aflau, Și, mângâiere, încercau Să îi aducă – au ieșit, În urma ei, căci s-au gândit: „Precis că vrea să meargă lângă Mormânt, acolo, ca să plângă.” Maria merse, la Iisus, Se închină și-apoi a spus: „Doamne, aici, dacă erai, Pe al meu frate, îl vedeai În viață, printre noi, trăind.” Când a văzut-o-apoi plângând – Pe ea și pe Iudeii care O însoțeau – o-nfiorare Simți, în Duhul Său, Iisus. S-a tulburat adânc și-a spus: „Unde e Lazăr, îngropat?” „Vino să vezi” – ei L-au chemat. În acest timp, Iisus plângea. „Iată ce mult, El îl iubea! – Au observat mai mulți Iudei. Au zis, atunci, unii din ei: „El care, ochii orbului, Deschisu-i-a, cu mâna Lui, Nu putea face, bunăoară, Ceva, ca ăst om să nu moară?

Ioan 11:1-37 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Era bolnav un oarecare Lazăr din Betánia, din satul Mariei și al Mártei, sora ei. Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă și îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. Așadar, surorile au trimis să i se spună: „Doamne, iată, cel care-ți e prieten este bolnav!”. Auzind, Isus a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”. Deși Isus îi iubea pe Márta, pe sora ei și pe Lazăr, când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. Abia după aceea le-a spus discipolilor: „Să mergem din nou în Iudéea!”. Discipolii i-au spus: „Rabbí, acum căutau iudeii să te bată cu pietre și tu mergi iarăși acolo?”. Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticnește, pentru că vede lumina acestei lumi. Însă dacă cineva umblă în timpul nopții, se poticnește, pentru că lumina nu este în el”. După ce a spus acestea, a adăugat: „Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc”. Atunci discipolii i-au zis: „Doamne, dacă doarme, va fi salvat!”. De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit. Așadar, Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit și mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeți. Dar să mergem la el!”. Atunci Tóma, cel numit Geamănul, a spus celorlalți discipoli: „Să mergem și noi ca să murim cu el!”. Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. Betánia era aproape de Ierusalím, cam la cincisprezece stádii. Și mulți iudei veniseră la Márta și Maria să le consoleze pentru fratele lor. Când a auzit că a venit Isus, Márta i-a ieșit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. Așadar, Márta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! Însă și acum știu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da”. Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. Márta i-a zis: „Știu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; și oricine trăiește și crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?”. Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”. După ce a spus ea aceasta, s-a dus și a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: „Învățătorul este aici și te cheamă”. Când a auzit, [Maria] s-a ridicat repede și a venit la el. Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Márta. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. Iar Isus, când a văzut-o că plânge și că plâng și iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit și s-a tulburat. Și a zis: „Unde l-ați pus?”. I-au răspuns: „Doamne, vino și vezi!”. Și Isus a lăcrimat. Atunci iudeii au început să spună: „Iată cât de mult îl iubea!”. Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în așa fel ca acesta să nu moară?”.