Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. (Maria era aceea care L‑a uns pe Domnul cu mir și I‑a șters picioarele cu părul ei; Lazăr, fratele ei, era bolnav.) Surorile au trimis la Isus să‑I spună: „Doamne, iată că cel pe care‑l iubești este bolnav.” Dar Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” Și Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. Totuși, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; apoi, le‑a zis ucenicilor: „Să ne întoarcem în Iudeea!” „ Rabbí ”, I‑au zis ucenicii, „nu demult căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo?” Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia. Dar, dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că lumina nu este în el.” După aceste vorbe, le‑a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să‑l trezesc.” Ucenicii I‑au zis: „Doamne, dacă doarme, se va face bine!” (Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit.) Atunci, Isus le‑a spus lămurit: „Lazăr a murit! Și Mă bucur că n‑am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haideți să mergem la el!” Atunci, Toma, zis Geamănul, le‑a spus celorlalți ucenici: „Să mergem și noi să murim cu El!”
Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt. Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, I‑a ieșit înainte, iar Maria stătea în casă. Marta I‑a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n‑ar fi murit! Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da.” Isus i‑a zis: „Fratele tău va învia.” „Știu”, I‑a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” Isus i‑a zis: „Eu sunt Învierea și Viața! Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi să moară, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi aceasta?” „Da, Doamne”, I‑a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
După ce a spus aceste cuvinte, s‑a dus și a chemat‑o în taină pe sora sa, Maria, și i‑a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” Maria, cum a auzit, s‑a sculat degrabă și s‑a dus la El. Căci Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut‑o sculându‑se repede și ieșind, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” Maria, când a ajuns unde era Isus și L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui și I‑a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n‑ar fi murit!” Isus, când i‑a văzut plângând pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S‑a înfiorat în duhul Său și S‑a tulburat. Și a zis: „Unde l‑ați pus?” „Doamne”, I‑au răspuns ei, „vino și vezi!” Isus plângea. Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
