Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora acesteia, era bolnav. Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum și I-a șters picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubești este bolnav!“. Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea“.
Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. Prin urmare, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în locul unde era.
După aceea, Isus le-a zis ucenicilor:
‒ Să ne ducem din nou în Iudeea!
Ucenicii I-au răspuns:
‒ Rabbi , iudeii tocmai căutau să Te omoare cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo?
Isus a răspuns:
‒ Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
După ce a spus acestea, le-a zis:
‒ Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.
Ucenicii I-au zis:
‒ Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine.
Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit.
Atunci Isus le-a spus deschis:
‒ Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el!
Atunci Toma, căruia i se zicea „Didymos“, le-a zis celorlalți ucenici:
‒ Să mergem și noi să murim împreună cu El!
Când a sosit, Isus a aflat că Lazăr era deja în mormânt de patru zile. Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie sufletește pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă ședea în casă.
Marta I-a zis lui Isus:
‒ Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar chiar și acum știu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da.
Isus i-a zis:
‒ Fratele tău va învia.
Marta I-a răspuns:
‒ Știu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.
Isus i-a zis:
‒ Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi, chiar dacă moare. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?
Ea I-a răspuns:
‒ Da, Doamne, cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume.
Și, zicând aceasta, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în șoaptă: „A sosit Învățătorul și te cheamă!“. Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede și s-a dus la El. Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta. Atunci iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau sufletește, când au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo.
Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui, zicându-I:
‒ Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.
Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duh și S-a tulburat.
El a întrebat:
‒ Unde l-ați pus?
Ei I-au răspuns:
‒ Doamne, vino și vezi!
Isus plângea. Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“. Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici acesta să nu moară?“.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
