Geneza 24:1-60

Partajează

Geneza 24:1-60 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Avraam îmbătrânise și era avansat în vârstă; iar Iahve îl binecuvântase în toate lucrurile. Atunci el a vorbit celui mai bătrân sclav care administra tot ce avea familia lui, zicându-i: „Pune-ți mâna sub șoldul meu! Acum îți cer să îmi juri pe Iahve care este Dumnezeul cerului și al pământului, că nu vei lua ca soție pentru fiul meu pe niciuna dintre fiicele canaaniților în mijlocul cărora locuim; ci că te vei duce în țara de unde provin eu, la rudele mele și că de acolo vei lua o soție pentru acest fiu numit Isaac!” Sclavul a răspuns: „Poate femeia nu va accepta să vină cu mine în această «țară». Atunci va trebui să îl duc pe fiul tău în zona din care ai venit?” Avraam i-a răspuns: „În niciun caz să nu îl duci pe fiul meu acolo! Iahve, Cel care este Dumnezeul cerului, m-a scos din familia tatălui meu și din locul natal. El mi-a vorbit și a jurat, spunând: «Voi da această țară urmașului tău!». Te asigur că acest Dumnezeu îl va trimite pe Îngerul Lui înaintea ta; și astfel tu vei avea posibilitatea să iei de acolo o soție pentru fiul meu. Totuși, dacă femeia nu va accepta să vină aici împreună cu tine, nu vei mai avea obligația să îți respecți jurământul făcut mie; dar în niciun caz să nu îl duci pe fiul meu acolo!” Sclavul și-a pus mâna sub șoldul stăpânului lui care se numea Avraam. Apoi i-a jurat că îi va respecta dorința. El plecat imediat la Aram-Naharaim, mergând în direcția orașului lui Nahor împreună cu zece dintre cămilele stăpânului lui care cărau tot felul de daruri speciale. A lăsat cămilele să se așeze lângă un izvor în afara orașului. Se înserase; și era timpul când femeile veneau să scoată apă. Atunci sclavul (lui Avraam) s-a rugat astfel: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog să ai milă de el, asigurându-mi succesul (acestei călătorii). Acum stau lângă acest izvor tocmai când fiicele oamenilor din oraș vor veni să scoată apă. Să faci Tu ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau din vasul tău!» și care îmi va răspunde: «Poftim: bea! Și îți voi adăpa și cămilele», să fie aceea pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău numit Isaac. Aceasta va fi pentru mine dovada că îți pasă de stăpânul meu (Avraam).” Înainte să termine această rugăciune, deja venise Rebeca purtând vasul pe umăr. Ea era fiica lui Betuel – fiul Milcăi – soția lui Nahor, frate cu Avraam. Fata era foarte frumoasă. Ea era fecioară și niciun bărbat nu o cunoscuse intim. Ea a coborât spre locul de unde izvora apa, și-a umplut vasul și apoi s-a întors (spre casă). Sclavul a alergat spre ea; și a întâmpinat-o zicând: „Te rog, dă-mi puțină apă din vasul tău!” Ea a răspuns: „Poftim, bea, domnule!” Și apoi a coborât repede vasul pe mână, lăsându-l să bea. După ce a băut el, ea i-a spus: „Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până se vor sătura toate.” A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor, a scos și a adus apă – până s-au adăpat toate cămilele lui. Bărbatul o privea fără să spună nimic, urmărind să verifice dacă Iahve confirma astfel atingerea scopului călătoriei lui. După ce au băut cămilele până s-au săturat, bărbatul i-a oferit fetei un inel de aur care cântărea o jumătate de șechel și două brățări de aur care aveau greutatea de zece șecheli. Apoi a întrebat-o: „A cui fiică ești? Te rog să îmi spui dacă este loc de găzduit pentru noi în locuința tatălui tău, ca să rămânem acolo în timpul nopții.” Ea a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel. El a fost născut de Milca, al cărui soț s-a numit Nahor.” Ea a continuat, zicând: „Avem paie (pentru animale) și hrană din abundență (pentru oameni). Există și loc în care să rămâneți cât timp este noapte!” Atunci bărbatul s-a aplecat și s-a închinat lui Iahve. Apoi a zis: „Să fie binecuvântat Iahve care este Dumnezeul stăpânului meu numit Avraam! El este Cel care nu a încetat să manifeste milă și să Își respecte promisiunea față de stăpânul meu. Iar în ce mă privește, constat că Iahve m-a condus pe drum până am ajuns la locuința rudelor stăpânului meu!” Fata a alergat (acasă) și a relatat celor din familia mamei ei despre ce se întâmplase. Rebeca avea un frate care se numea Laban. Acesta s-a dus alergând la acel bărbat, (care stătea tot) la izvor. El a avut această reacție imediat după ce a văzut inelul și brățările de la mâinile surorii lui care (le) spunea: „Așa mi-a vorbit acel bărbat: […].” S-a dus la el și l-a găsit stând lângă cămile în apropierea izvorului. Atunci i-a zis: „Vino, binecuvântatul lui Iahve! De ce stai afară? Eu deja am pregătit locuința (pentru tine) și un loc pentru cămile!” Bărbatul a intrat în casă și a descărcat lucrurile de pe cămile. Laban le-a dat cămilelor paie și nutreț. Apoi el a oferit apă ca să își spele picioarele – atât lui, cât și bărbaților care erau împreună cu el. Le-a dat să mănânce; dar sclavul (lui Avraam) a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus!” Laban i-a zis: „Să auzim ce dorești să (ne) spui!” Atunci el a zis: „Eu sunt sclavul lui Avraam. Iahve l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu; și astfel a ajuns un om bogat. El i-a dat oi și vite, aur și argint, sclavi și sclave, cămile și măgari. Sara, soția stăpânului meu, i-a născut un fiu la bătrânețe; și el i-a dat acestui fiu (ca moștenire) tot ce are în proprietatea lui. Stăpânul meu m-a pus să jur, zicându-mi: «Să nu iei ca soție pentru fiul meu pe niciuna dintre fiicele canaaniților în a căror țară locuiesc; ci să te duci la familia lărgită a tatălui meu și de acolo să iei o (fată ca) soție pentru el!» Eu i-am răspuns stăpânului meu: «Este posibil ca femeia să nu accepte să mă urmeze.» Dar el mi-a spus: «Iahve, sub privirea Căruia am umblat (până acum), Își va trimite Îngerul cu tine și va face să ai o călătorie reușită. Și astfel vei putea să iei o soție pentru fiul meu din tribul care s-a dezvoltat în familia tatălui meu. Dar dacă vei merge la familia lărgită a tatălui meu și ei nu ți-o vor da, nu vei mai fi obligat să îți respecți jurământul pe care mi l-ai făcut.» Când am ajuns astăzi la izvor, m-am rugat: «Doamne, Dumnezeul stăpânului meu numit Avraam, doresc să verific dacă îmi oferi ajutorul Tău în călătoria pe care am făcut-o. Voi sta aici lângă acest izvor de apă. Vreau să faci Tu ca fata care va veni să scoată apă și căreia îi voi spune: ‘Te rog, dă-mi să beau puțină apă din vasul tău’, să îmi răspundă: ‘Poftim: bea! Și voi scoate apă chiar și pentru cămilele tale!’. Atunci voi ști că ea este soția pe care Iahve a ales-o pentru fiul stăpânului meu.» Înainte de terminarea acestei rugăciuni pe care o făceam în inima mea, a venit Rebeca ținând vasul ei pe umăr. Ea s-a dus la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: «Te rog, dă-mi să beau!» Ea a coborât repede vasul de pe umăr și mi-a răspuns: «Poftim: bea! Și îți voi adăpa și cămilele!» Eu am băut; iar ea (ne-)a adăpat cămilele. Apoi am întrebat-o: «A cui fiică ești?» Ea mi-a răspuns: «Sunt fiica lui Betuel pe care Milca l-a născut lui Nahor.» Eu i-am pus inelul în nas și brățările pe mâini. Apoi m-am aplecat și m-am închinat lui Iahve, binecuvântându-L pe Cel care este Dumnezeul stăpânului meu numit Avraam. El m-a condus ca să îmi ating scopul (călătoriei); și astfel am ocazia să o iau ca soție pe nepoata fratelui stăpânului meu, pentru fiul lui. Acum, dacă acceptați să fiți amabili și consecvenți față de stăpânul meu, spuneți-mi! Dacă nu, vorbiți și comunicați-mi decizia voastră; ca să mă pot reorienta spre dreapta sau spre stânga.” Atunci Laban și Betuel au răspuns: „Acest lucru vine de la Iahve; iar noi nu ne permitem să zicem nici că este bine, nici că ar fi rău. Dar Rebeca este în fața ta! Ia-o și du-te cu ea, ca să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus Iahve!” Când a auzit aceste cuvinte, sclavul lui Avraam s-a aplecat până la pământ (închinându-se) înaintea lui Iahve. Apoi a scos bijuterii de argint și de aur pe care le-a dat Rebecăi. I-a mai oferit și îmbrăcăminte. El a dat daruri atât fratelui acesteia, cât și mamei ei. A mâncat și a băut împreună cu bărbații care erau cu el. Apoi au rămas acolo în acea noapte. Când s-au trezit dimineața, el le-a spus celor din casă: „Permiteți-mi să mă întorc la stăpânul meu.” Fratele și mama fetei i-au răspuns: „Fata să mai rămână cu noi măcar vreo zece zile; apoi va putea pleca și ea.” Dar el le-a zis: „Nu mă opriți tocmai acum când este evident că Iahve m-a ajutat să am o călătorie reușită; lăsați-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu!” Atunci ei au zis: „Să chemăm fata și să o întrebăm.” Au chemat-o pe Rebeca și au întrebat-o: „Vrei să mergi cu acest bărbat?” Ea a răspuns: „Da!”. Astfel ei au lăsat-o să plece pe sora lor numită Rebeca. Împreună cu ea a mers femeia care urma să o ajute la îngrijirea și creșterea copiilor ei. Au plecat conduși de sclavul lui Avraam împreună cu oamenii lui. Cei rămași acolo au binecuvântat-o zicându-i: „Tu care ești sora noastră, să devii o mamă din care să se dezvolte un popor format din mii de mii; și descendenții tăi să guverneze orașele dușmanilor lor!”

Geneza 24:1-60 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, și Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea și te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în țara și la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! Domnul Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat zicând: ‘Seminței tale voi da țara aceasta’, va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, și de acolo vei lua o nevastă fiului meu. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi și îndură-Te de stăpânul meu Avraam. Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau’ și care va răspunde: ‘Bea și am să dau de băut și cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” Nu sfârșise el încă de vorbit și a ieșit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte frumoasă, era fecioară și niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși. Robul a alergat înaintea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.” „Bea, domnul meu”, a răspuns ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână și i-a dat să bea. După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.” A vărsat în grabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui. Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări grele de zece sicli de aur. Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” Ea a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.” Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug și este și loc de găzduit peste noapte.” Atunci, omul a plecat capul și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, zicând: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraților stăpânului meu.” Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. Văzuse veriga și brățările în mâinile surorii sale și auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, și a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa și am pregătit un loc pentru cămile.” Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbește!” a zis Laban. Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari. Sara, nevasta stăpânului meu, a născut la bătrânețe un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are. Stăpânul meu m-a pus să jur și a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților, în țara cărora locuiesc, ci să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’ Eu am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’ Și el mi-a răspuns: ‘Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine și-ți va da izbândă în călătorie și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu. Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele și, dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’ Eu am ajuns azi la izvor și am zis: ‘Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta» și care îmi va răspunde: «Bea tu însuți și voi da de băut și cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’ Înainte de a sfârși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: ‘Dă-mi să beau, te rog.’ Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului și a zis: ‘Bea și voi da de băut și cămilelor tale.’ Am băut și a dat de băut și cămilelor mele. Eu am întrebat-o și am zis: ‘A cui fată ești?’ Ea a răspuns: ‘Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.’ I-am pus veriga în nas și brățările la mâini. Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.” Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului. Și robul a scos scule de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său și mamei sale. După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el, și s-au culcat. Dimineața când s-au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu.” Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.” El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec și să mă duc la stăpânul meu.” Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată și s-o întrebăm.” Au chemat dar pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui. Au binecuvântat pe Rebeca și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii și sămânța ta să stăpânească cetățile vrăjmașilor săi!”

Geneza 24:1-60 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și Avraam era bătrân și mult înaintat în vârstă și DOMNUL a binecuvântat pe Avraam în toate lucrurile. Și Avraam a spus celui mai bătrân servitor al casei sale, care conducea peste tot ceea ce el avea: Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea, Și te voi face să juri pe DOMNUL, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaniților, printre care locuiesc eu; Ci te vei duce în țara mea și la rudele mele și vei lua o soție fiului meu, Isaac. Și servitorul i-a spus: Poate că femeia nu va voi să mă urmeze în această țară; ar trebui să duc pe fiul tău înapoi în țara de unde ai venit? Și Avraam i-a spus: Ia seama, să nu duci pe fiul meu înapoi acolo. DOMNUL Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu și din țara rudelor mele și care mi-a vorbit și care mi-a jurat, spunând: Seminței tale voi da această țară; el va trimite pe îngerul său înaintea ta și vei lua de acolo o soție fiului meu. Și dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi eliberat de acest jurământ al meu, numai nu duce pe fiul meu înapoi acolo. Și servitorul și-a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, și i-a jurat referitor la acel lucru. Și servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, pentru că toate bunurile stăpânului său erau în mâna sa; și el s-a ridicat și a mers în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. Și a pus cămilele sale să îngenuncheze în afara cetății, lângă o fântână de apă, la timpul înserării, la timpul când femeile ies să scoată apă. Și a spus: DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, te rog, dă-mi reușită în această zi și arată bunătate stăpânului meu, Avraam. Iată, stau aici lângă fântâna de apă; și fiicele bărbaților cetății ies să scoată apă, Și să se întâmple că tânăra căreia îi voi spune: Pleacă-ți ulciorul, te rog, ca să beau; iar ea va spune: Bea și voi da și cămilelor tale să bea; aceea să fie cea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău Isaac; și din aceasta voi cunoaște că ai arătat bunătate stăpânului meu. Și s-a întâmplat, înainte de a termina el de vorbit, că, iată, Rebeca, cea născută lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam, a ieșit cu ulciorul pe umărul ei. Și tânăra era foarte plăcută la vedere, o fecioară, și niciun bărbat nu o cunoscuse; și ea a coborât la fântână și și-a umplut ulciorul și a urcat. Și servitorul a alergat să o întâlnească și a spus: Lasă-mă, te rog, să beau puțină apă din ulciorul tău. Iar ea a spus: Bea, domnul meu; și ea s-a grăbit și și-a lăsat jos ulciorul peste mâna ei și i-a dat să bea. Și după ce a terminat să îi dea de băut, a spus: Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până o să termine de băut. Și s-a grăbit și și-a golit ulciorul în adăpătoare și a alergat din nou la fântână să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui. Și bărbatul, mirându-se de ea, tăcea, voind să cunoască dacă DOMNUL făcuse călătoria lui prosperă sau nu. Și s-a întâmplat, pe când cămilele terminaseră de băut, că bărbatul a luat un cercel de aur de o jumătate de șekel în greutate și două brățări pentru mâinile ei, în greutate de zece șekeli de aur; Și a spus: A cui fiică ești tu? Spune-mi, te rog, este loc în casa tatălui tău pentru noi să găzduim? Iar ea i-a spus: Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care ea l-a născut lui Nahor. Și i-a mai spus: Avem deopotrivă paie și nutreț îndeajuns și loc să găzduiți. Și bărbatul și-a plecat capul și s-a închinat DOMNULUI. Și a spus: Binecuvântat fie DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care nu a lăsat pe stăpânul meu lipsit de mila sa și de adevărul său; eu, fiind pe cale, DOMNUL m-a condus la casa fraților stăpânului meu. Și fata a alergat și a spus aceste lucruri tuturor celor din casa mamei ei. Și Rebeca avea un frate și numele lui era Laban; și Laban a alergat afară la bărbat, la fântână. Și s-a întâmplat, când a văzut cercelul și brățările pe mâinile surorii sale și când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, spunând: Astfel mi-a vorbit acel bărbat; că el a venit la acel bărbat; și, iată, el stătea în picioare lângă cămile, la fântână. Și a spus: Intră, tu, binecuvântatul DOMNULUI; pentru ce stai afară? Căci am pregătit casa și loc pentru cămile. Și bărbatul a intrat în casă și a deșeuat cămilele sale și a dat paie și nutreț pentru cămile și a luat apă să își spele picioarele și picioarele bărbaților care erau cu el. Și s-a pus mâncare înaintea lui ca să mănânce; dar a spus: Nu voi mânca, până ce nu voi fi spus vorba mea. Iar Laban a spus: Vorbește. Iar el a spus: Eu sunt servitorul lui Avraam. Și DOMNUL a binecuvântat pe stăpânul meu foarte mult; și a devenit mare și i-a dat turme și cirezi și argint și aur și servitori și servitoare și cămile și măgari. Și Sara, soția stăpânului meu, a născut un fiu stăpânului meu când era bătrână; și el i-a dat tot ce avea. Și stăpânul meu m-a făcut să jur, spunând: Nu lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaniților, în a căror țară locuiesc eu; Ci te vei duce la casa tatălui meu și la rudele mele și vei lua fiului meu o soție. Și am spus stăpânului meu: Poate că femeia nu mă va urma. Iar el mi-a spus: DOMNUL, înaintea căruia umblu, va trimite îngerul său cu tine și va face să prospere calea ta; și vei lua pentru fiul meu o soție dintre rudele mele și din casa tatălui meu; Atunci vei fi eliberat de acest jurământ al meu, când ajungi la rudele mele; și dacă ei nu îți vor da, vei fi eliberat de jurământul meu. Și am venit în această zi la fântână și am spus: DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă voiești acum să prospere calea mea pe care merg, Iată, stau lângă fântâna de apă; și se va întâmpla, că atunci când fecioara iese afară să scoată apă și îi spun: Dă-mi, te rog, puțină apă din ulciorul tău să beau; Iar ea îmi spune: Bea, deopotrivă tu și voi scoate și pentru cămilele tale, că aceasta să fie femeia pe care DOMNUL a rânduit-o pentru fiul stăpânului meu. Și înainte să termin de vorbit în inima mea, iată, Rebeca a ieșit afară cu ulciorul ei pe umăr; și a coborât la fântână și a scos apă, iar eu i-am spus: Lasă-mă să beau, te rog. Iar ea s-a grăbit și și-a coborât ulciorul de pe umăr și a spus: Bea și voi da și cămilelor tale să bea. Așadar am băut și a dat și cămilelor să bea. Și am întrebat-o și am spus: A cui fiică ești tu? Și ea a spus: Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut; și i-am pus cercelul în nas și brățări pe mâinile ei. Și am plecat capul meu și m-am închinat DOMNULUI și am binecuvântat pe DOMNUL Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care m-a condus pe calea dreaptă, să iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul său. Și acum dacă voiți să lucrați cu bunătate și adevăr cu stăpânul meu, spuneți-mi; și dacă nu, spuneți-mi; ca să mă întorc la dreapta sau la stânga. Atunci Laban și Betuel au răspuns și au zis: Acest lucru iese de la DOMNUL, nu îți putem vorbi rău sau bine. Iată, Rebeca este în fața ta, ia-o și mergi și ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum DOMNUL a vorbit. Și s-a întâmplat că, pe când servitorul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a închinat DOMNULUI, prosternându-se la pământ. Și servitorul a adus bijuterii de argint și bijuterii de aur și haine și le-a dat Rebecăi; el a dat lucruri prețioase de asemenea fratelui ei și mamei ei. Și au mâncat și au băut, el și bărbații care erau cu el și au rămas toată noaptea; și s-au sculat dimineața și a spus: Trimite-mă la stăpânul meu. Și fratele ei și mama ei au spus: Lasă fata să rămână cu noi câteva zile, cel puțin zece; după aceea ea va merge. Și le-a spus: Nu mă împiedicați, văzând că DOMNUL a făcut să prospere calea mea; trimiteți-mă ca să merg la stăpânul meu. Iar ei au spus: Vom chema fata și vom afla din gura ei. Și au chemat pe Rebeca și i-au spus: Voiești să mergi cu acest bărbat? Și ea a spus: Voi merge. Și au trimis pe Rebeca, sora lor, și pe dădaca ei și pe servitorul lui Avraam și pe bărbații lui. Și au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au spus: Tu ești sora noastră, fii mama a mii de milioane și sămânța ta să stăpânească poarta celor care îi urăsc.

Geneza 24:1-60 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și Avraam era bătrân și mult înaintat în vârstă și DOMNUL a binecuvântat pe Avraam în toate lucrurile. Și Avraam a spus celui mai bătrân servitor al casei sale, care conducea peste tot ceea ce el avea: Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea, Și te voi face să juri pe DOMNUL, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaniților, printre care locuiesc eu; Ci te vei duce în țara mea și la rudele mele și vei lua o soție fiului meu, Isaac. Și servitorul i-a spus: Poate că femeia nu va voi să mă urmeze în această țară; ar trebui să duc pe fiul tău înapoi în țara de unde ai venit? Și Avraam i-a spus: Ia seama, să nu duci pe fiul meu înapoi acolo. DOMNUL Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu și din țara rudelor mele și care mi-a vorbit și care mi-a jurat, spunând: Seminței tale voi da această țară; el va trimite pe îngerul său înaintea ta și vei lua de acolo o soție fiului meu. Și dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi eliberat de acest jurământ al meu, numai nu duce pe fiul meu înapoi acolo. Și servitorul și-a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, și i-a jurat referitor la acel lucru. Și servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, pentru că toate bunurile stăpânului său erau în mâna sa; și el s-a ridicat și a mers în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. Și a pus cămilele sale să îngenuncheze în afara cetății, lângă o fântână de apă, la timpul înserării, la timpul când femeile ies să scoată apă. Și a spus: DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, te rog, dă-mi reușită în această zi și arată bunătate stăpânului meu, Avraam. Iată, stau aici lângă fântâna de apă; și fiicele bărbaților cetății ies să scoată apă, Și să se întâmple că tânăra căreia îi voi spune: Pleacă-ți ulciorul, te rog, ca să beau; iar ea va spune: Bea și voi da și cămilelor tale să bea; aceea să fie cea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău Isaac; și din aceasta voi cunoaște că ai arătat bunătate stăpânului meu. Și s-a întâmplat, înainte de a termina el de vorbit, că, iată, Rebeca, cea născută lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam, a ieșit cu ulciorul pe umărul ei. Și tânăra era foarte plăcută la vedere, o fecioară, și niciun bărbat nu o cunoscuse; și ea a coborât la fântână și și-a umplut ulciorul și a urcat. Și servitorul a alergat să o întâlnească și a spus: Lasă-mă, te rog, să beau puțină apă din ulciorul tău. Iar ea a spus: Bea, domnul meu; și ea s-a grăbit și și-a lăsat jos ulciorul peste mâna ei și i-a dat să bea. Și după ce a terminat să îi dea de băut, a spus: Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până o să termine de băut. Și s-a grăbit și și-a golit ulciorul în adăpătoare și a alergat din nou la fântână să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui. Și bărbatul, mirându-se de ea, tăcea, voind să cunoască dacă DOMNUL făcuse călătoria lui prosperă sau nu. Și s-a întâmplat, pe când cămilele terminaseră de băut, că bărbatul a luat un cercel de aur de o jumătate de șekel în greutate și două brățări pentru mâinile ei, în greutate de zece șekeli de aur; Și a spus: A cui fiică ești tu? Spune-mi, te rog, este loc în casa tatălui tău pentru noi să găzduim? Iar ea i-a spus: Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care ea l-a născut lui Nahor. Și i-a mai spus: Avem deopotrivă paie și nutreț îndeajuns și loc să găzduiți. Și bărbatul și-a plecat capul și s-a închinat DOMNULUI. Și a spus: Binecuvântat fie DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care nu a lăsat pe stăpânul meu lipsit de mila sa și de adevărul său; eu, fiind pe cale, DOMNUL m-a condus la casa fraților stăpânului meu. Și fata a alergat și a spus aceste lucruri tuturor celor din casa mamei ei. Și Rebeca avea un frate și numele lui era Laban; și Laban a alergat afară la bărbat, la fântână. Și s-a întâmplat, când a văzut cercelul și brățările pe mâinile surorii sale și când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, spunând: Astfel mi-a vorbit acel bărbat; că el a venit la acel bărbat; și, iată, el stătea în picioare lângă cămile, la fântână. Și a spus: Intră, tu, binecuvântatul DOMNULUI; pentru ce stai afară? Căci am pregătit casa și loc pentru cămile. Și bărbatul a intrat în casă și a deșeuat cămilele sale și a dat paie și nutreț pentru cămile și a luat apă să își spele picioarele și picioarele bărbaților care erau cu el. Și s-a pus mâncare înaintea lui ca să mănânce; dar a spus: Nu voi mânca, până ce nu voi fi spus vorba mea. Iar Laban a spus: Vorbește. Iar el a spus: Eu sunt servitorul lui Avraam. Și DOMNUL a binecuvântat pe stăpânul meu foarte mult; și a devenit mare și i-a dat turme și cirezi și argint și aur și servitori și servitoare și cămile și măgari. Și Sara, soția stăpânului meu, a născut un fiu stăpânului meu când era bătrână; și el i-a dat tot ce avea. Și stăpânul meu m-a făcut să jur, spunând: Nu lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaniților, în a căror țară locuiesc eu; Ci te vei duce la casa tatălui meu și la rudele mele și vei lua fiului meu o soție. Și am spus stăpânului meu: Poate că femeia nu mă va urma. Iar el mi-a spus: DOMNUL, înaintea căruia umblu, va trimite îngerul său cu tine și va face să prospere calea ta; și vei lua pentru fiul meu o soție dintre rudele mele și din casa tatălui meu; Atunci vei fi eliberat de acest jurământ al meu, când ajungi la rudele mele; și dacă ei nu îți vor da, vei fi eliberat de jurământul meu. Și am venit în această zi la fântână și am spus: DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă voiești acum să prospere calea mea pe care merg, Iată, stau lângă fântâna de apă; și se va întâmpla, că atunci când fecioara iese afară să scoată apă și îi spun: Dă-mi, te rog, puțină apă din ulciorul tău să beau; Iar ea îmi spune: Bea, deopotrivă tu și voi scoate și pentru cămilele tale, că aceasta să fie femeia pe care DOMNUL a rânduit-o pentru fiul stăpânului meu. Și înainte să termin de vorbit în inima mea, iată, Rebeca a ieșit afară cu ulciorul ei pe umăr; și a coborât la fântână și a scos apă, iar eu i-am spus: Lasă-mă să beau, te rog. Iar ea s-a grăbit și și-a coborât ulciorul de pe umăr și a spus: Bea și voi da și cămilelor tale să bea. Așadar am băut și a dat și cămilelor să bea. Și am întrebat-o și am spus: A cui fiică ești tu? Și ea a spus: Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut; și i-am pus cercelul în nas și brățări pe mâinile ei. Și am plecat capul meu și m-am închinat DOMNULUI și am binecuvântat pe DOMNUL Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care m-a condus pe calea dreaptă, să iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul său. Și acum dacă voiți să lucrați cu bunătate și adevăr cu stăpânul meu, spuneți-mi; și dacă nu, spuneți-mi; ca să mă întorc la dreapta sau la stânga. Atunci Laban și Betuel au răspuns și au zis: Acest lucru iese de la DOMNUL, nu îți putem vorbi rău sau bine. Iată, Rebeca este în fața ta, ia-o și mergi și ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum DOMNUL a vorbit. Și s-a întâmplat că, pe când servitorul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a închinat DOMNULUI, prosternându-se la pământ. Și servitorul a adus bijuterii de argint și bijuterii de aur și haine și le-a dat Rebecăi; el a dat lucruri prețioase de asemenea fratelui ei și mamei ei. Și au mâncat și au băut, el și bărbații care erau cu el și au rămas toată noaptea; și s-au sculat dimineața și a spus: Trimite-mă la stăpânul meu. Și fratele ei și mama ei au spus: Lasă fata să rămână cu noi câteva zile, cel puțin zece; după aceea ea va merge. Și le-a spus: Nu mă împiedicați, văzând că DOMNUL a făcut să prospere calea mea; trimiteți-mă ca să merg la stăpânul meu. Iar ei au spus: Vom chema fata și vom afla din gura ei. Și au chemat pe Rebeca și i-au spus: Voiești să mergi cu acest bărbat? Și ea a spus: Voi merge. Și au trimis pe Rebeca, sora lor, și pe dădaca ei și pe servitorul lui Avraam și pe bărbații lui. Și au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au spus: Tu ești sora noastră, fii mama a mii de milioane și sămânța ta să stăpânească poarta celor care îi urăsc.

Geneza 24:1-60 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Avraam era bătrân, înaintat în zile, dar DOMNUL îl binecuvântase în toate. Avraam a zis celui mai bătrân slujitor din casa lui, celui care îi chivernisea toate averile: „Te rog, pune‑ți mâna sub coapsa mea, ca să te pun să juri pe DOMNUL, Dumnezeul cerului și al pământului, că nu‑i vei lua fiului meu nevastă dintre fiicele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în țara mea, la rudele mele, ca să iei o nevastă fiului meu Isaac!” Slujitorul i‑a răspuns: „Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui oare să‑l duc numaidecât pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” Avraam i‑a zis: „Să nu care cumva să‑l duci pe fiul meu acolo! DOMNUL, Dumnezeul cerului, care m‑a scos din casa tatălui meu și din ținutul meu de baștină, care mi‑a vorbit și mi‑a jurat zicând: «Seminței tale îi voi da țara aceasta», El îl va trimite pe îngerul Său înaintea ta și îi vei lua de acolo o nevastă fiului meu. Iar dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta față de mine. Dar pe fiul meu cu niciun chip să nu‑l duci acolo!” Slujitorul și‑a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i‑a jurat că va face după cuvântul lui. Slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el tot felul de daruri de la stăpânul său. S‑a sculat și a plecat către Aram‑Naharaim, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, în afara cetății, lângă fântână. Era pe înserate, la ceasul când ies femeile să scoată apă. El a zis: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, călăuzește‑mă Tu astăzi și arată bunăvoință față de stăpânul meu, Avraam! Iată, eu stau lângă izvorul acesta de apă, și fiicele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă Tu ca fata căreia îi voi zice: «Apleacă‑ți, te rog, vadra, ca să beau» și care va răspunde: «Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale» să fie aceea pe care ai hărăzit‑o robului Tău Isaac! Și prin aceasta voi ști că ai arătat bunăvoință față de stăpânul meu.” Nici nu sfârșise el de vorbit și iată, a ieșit cu vadra pe umăr Rebeca, fiica lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte frumoasă la chip; era fecioară și nu se apropiase de ea niciun bărbat. Ea a coborât la izvor, și‑a umplut vadra și a urcat înapoi. Slujitorul a alergat înaintea ei și i‑a zis: „Te rog, dă‑mi să beau puțină apă din vadra ta!” „Bea, domnul meu!”, a răspuns ea. Și îndată a plecat vadra pe mână și i‑a dat să bea. Și după ce i‑a dat să bea pe săturate, a zis: „Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.” A vărsat degrabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui. Omul o privea cu luare‑aminte, în tăcere, ca să afle dacă DOMNUL i‑a dat sau nu izbândă în călătorie. Când s‑au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă pentru nas, de aur, de o jumătate de siclu în greutate, și două brățări de zece sicli de aur și a zis: „Spune‑mi, te rog: a cui fată ești? Oare este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” Ea a răspuns: „Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care i l‑a născut lui Nahor.” Și a adăugat: „Avem paie și nutreț din belșug, precum și loc de găzduit peste noapte!” Atunci, omul s‑a plecat și s‑a închinat DOMNULUI, zicând: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, care nu și‑a îndepărtat harul și credincioșia de la stăpânul meu! DOMNUL m‑a condus la casa fraților stăpânului meu!” Tânăra a alergat și le‑a istorisit celor din casa mamei sale cele întâmplate. Rebeca avea un frate, pe nume Laban, și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. (Văzuse veriga pentru nas și brățările de pe mâinile surorii sale și o auzise pe sora sa, Rebeca, spunând: „Așa mi‑a vorbit omul acela.”) A venit deci la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, și i‑a zis: „Vino, binecuvântatul DOMNULUI! De ce stai afară, când eu am pregătit casa și loc pentru cămile?” Omul a intrat în casă și a dat jos încărcătura de pe cămile, iar Laban a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălarea picioarelor omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. Apoi i s‑a pus dinainte mâncare, dar el a zis: „Nu mănânc până nu spun ce am de spus!” „Spune!”, a zis Laban. Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. DOMNUL l‑a binecuvântat mult pe stăpânul meu, care a ajuns mare. I‑a dat oi și boi, argint și aur, robi și slujnice, cămile și măgari. Sara, nevasta stăpânului meu, i‑a născut un fiu la bătrânețe, și lui i‑a dat el tot ce are. Stăpânul meu m‑a pus să jur, zicând: «Să nu iei fiului meu nevastă dintre fiicele canaaniților, în țara cărora locuiesc, ci să te duci în casa tatălui meu și la familia mea, ca să îi iei nevastă fiului meu!» Eu i‑am zis stăpânului meu: «Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze.» Și el mi‑a răspuns: «DOMNUL, înaintea căruia umblu, îl va trimite pe îngerul Său cu tine, îți va da izbândă în călătorie și îi vei lua fiului meu o nevastă din familia mea, din casa tatălui meu. Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi‑l faci numai dacă te vei duce la familia mea și nu ți‑o vor da; numai atunci vei fi dezlegat de jurământul pe care mi‑l faci!» Eu am ajuns astăzi la izvor și am zis: «DOAMNE Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, dacă binevoiești să‑mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, iată, eu stau la izvorul de apă. Fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: ‘Dă‑mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta’ și care îmi va răspunde: ‘Bea tu însuți și voi adăpa și cămilele tale’, fata aceea să fie nevasta pe care a hărăzit‑o DOMNUL pentru fiul stăpânului meu!» Nici nu sfârșisem de vorbit în inima mea și iată, Rebeca a ieșit cu vadra pe umăr, s‑a coborât la izvor și a scos apă. Eu i‑am zis: «Te rog, dă‑mi să beau!» Ea și‑a plecat îndată vadra de pe umăr și a zis: «Bea, și voi da de băut și cămilelor tale!» Am băut, și ea a dat de băut și cămilelor mele. Eu am întrebat‑o și am zis: «A cui fiică ești?» Ea a răspuns: «Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l‑a născut Milca.» I‑am pus inelul în nas și brățările la mâini. Apoi m‑am plecat și m‑am închinat DOMNULUI și L‑am binecuvântat pe DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, care m‑a condus pe calea cea bună, ca să o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. Acum, dacă vreți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți‑mi; dacă nu, spuneți‑mi iarăși, ca s‑o iau la dreapta sau la stânga!” Laban și Betuel au răspuns: „De la DOMNUL vine lucrul acesta; noi nu‑ți mai putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia‑o și du‑te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus DOMNUL!” Când a auzit slujitorul lui Avraam cuvintele lor, s‑a închinat DOMNULUI până la pământ. Slujitorul a scos giuvaiere de argint și de aur și veșminte, pe care le‑a dat Rebecăi. Le‑a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui ei și mamei ei. Apoi el și oamenii care erau împreună cu el au mâncat și au băut; și au rămas peste noapte. Dimineața, când s‑au sculat, slujitorul a zis: „Îngăduiți‑mi să mă întorc la stăpânul meu!” Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.” El le‑a răspuns: „Nu mă țineți în loc, acum când DOMNUL mi‑a dat izbândă în călătoria mea; îngăduiți‑mi să plec și să mă duc la stăpânul meu!” Atunci, ei au răspuns: „S‑o chemăm pe tânără și să aflăm din gura ei!” Au chemat‑o deci pe Rebeca și i‑au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Mă duc”, a răspuns ea. Și i‑au lăsat să plece pe Rebeca, sora lor, pe doica ei, pe slujitorul lui Avraam și pe oamenii lui. Au binecuvântat‑o pe Rebeca și i‑au zis: „Sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, și seminția ta să stăpânească cetatea vrăjmașilor ei!”

Geneza 24:1-60 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; și Domnul îl binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Avraam i-a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea și te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, că nu îi vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în țara și la rudele mele să îi iei nevastă fiului meu Isaac!” Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui să-l duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să-l duci pe fiul meu acolo! Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: «Seminței tale îi voi da țara aceasta», îl va trimite pe îngerul Său înaintea ta și de acolo îi vei lua o nevastă fiului meu. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu-l duci însă acolo pe fiul meu!” Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, dă-mi izbândă astăzi și îndură-Te de stăpânul meu, Avraam! Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: «Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau» și care va răspunde: «Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale» să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” Nu sfârșise el încă de vorbit și a ieșit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte frumoasă; era fecioară și niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși. Robul a alergat înaintea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta!” „Bea, domnul meu”, a răspuns ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână și i-a dat să bea. După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.” A vărsat în grabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui. Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări grele de zece sicli de aur și i-a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” Ea a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.” Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug și este și loc de găzduit peste noapte.” Atunci omul a plecat capul și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, care n-a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraților stăpânului meu.” Fata a alergat și i-a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. Văzuse veriga și brățările în mâinile surorii sale și o auzise pe sora sa, Rebeca, spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, și i-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa și am pregătit un loc pentru cămile.” Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, le-a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. Apoi i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbește”, i-a zis Laban. Atunci el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. Domnul l-a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari. Sara, nevasta stăpânului meu, i-a născut la bătrânețe un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are. Stăpânul meu m-a pus să jur și a zis: «Să nu-i iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților, în țara cărora locuiesc, ci să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca de acolo să îi iei nevastă fiului meu!» Eu i-am zis stăpânului meu: «Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.» Și el mi-a răspuns: «Domnul, înaintea căruia umblu, îl va trimite pe îngerul Său cu tine și-ți va da izbândă în călătorie; și îi vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu. Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele și dacă nu ți-o vor da – atunci vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.» Eu am ajuns azi la izvor și am zis: «Doamne Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: ‘Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta’ și care îmi va răspunde: ‘Bea tu însuți și voi da de băut și cămilelor tale’, fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!» Înainte de a sfârși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: «Dă-mi să beau, te rog!» Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra de deasupra umărului și a zis: «Bea și le voi da de băut și cămilelor tale!» Am băut și le-a dat de băut și cămilelor mele. Eu am întrebat-o și i-am zis: «A cui fată ești?» Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.» I-am pus veriga în nas și brățările la mâini. Apoi mi-am plecat capul, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului și L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să o iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga!” Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!” Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului. Și robul a scos scule de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care i le-a dat Rebecăi; le-a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său și mamei sale. După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el, și s-au culcat. Dimineața, când s-au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu!” Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile; pe urmă, poate să plece.” El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec și să mă duc la stăpânul meu!” Atunci ei au răspuns: „S-o chemăm pe fată și s-o întrebăm!” Au chemat-o dar pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. Și au lăsat-o pe sora lor, Rebeca, să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui. Au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mamă a mii de zeci de mii, și sămânța ta să stăpânească cetățile vrăjmașilor săi!”

Geneza 24:1-60 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Avraam îmbătrânise și era avansat în vârstă; iar Iahve îl binecuvântase în toate lucrurile. Atunci el a vorbit celui mai bătrân sclav care administra tot ce avea familia lui, zicându-i: „Pune-ți mâna sub șoldul meu! Acum îți cer să îmi juri pe Iahve care este Dumnezeul cerului și al pământului, că nu vei lua ca soție pentru fiul meu pe niciuna dintre fiicele canaaniților în mijlocul cărora locuim; ci că te vei duce în țara de unde provin eu, la rudele mele și că de acolo vei lua o soție pentru acest fiu numit Isaac!” Sclavul a răspuns: „Poate femeia nu va accepta să vină cu mine în această «țară». Atunci va trebui să îl duc pe fiul tău în zona din care ai venit?” Avraam i-a răspuns: „În niciun caz să nu îl duci pe fiul meu acolo! Iahve, Cel care este Dumnezeul cerului, m-a scos din familia tatălui meu și din locul natal. El mi-a vorbit și a jurat, spunând: «Voi da această țară urmașului tău!». Te asigur că acest Dumnezeu îl va trimite pe Îngerul Lui înaintea ta; și astfel tu vei avea posibilitatea să iei de acolo o soție pentru fiul meu. Totuși, dacă femeia nu va accepta să vină aici împreună cu tine, nu vei mai avea obligația să îți respecți jurământul făcut mie; dar în niciun caz să nu îl duci pe fiul meu acolo!” Sclavul și-a pus mâna sub șoldul stăpânului lui care se numea Avraam. Apoi i-a jurat că îi va respecta dorința. El plecat imediat la Aram-Naharaim, mergând în direcția orașului lui Nahor împreună cu zece dintre cămilele stăpânului lui care cărau tot felul de daruri speciale. A lăsat cămilele să se așeze lângă un izvor în afara orașului. Se înserase; și era timpul când femeile veneau să scoată apă. Atunci sclavul (lui Avraam) s-a rugat astfel: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog să ai milă de el, asigurându-mi succesul (acestei călătorii). Acum stau lângă acest izvor tocmai când fiicele oamenilor din oraș vor veni să scoată apă. Să faci Tu ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau din vasul tău!» și care îmi va răspunde: «Poftim: bea! Și îți voi adăpa și cămilele», să fie aceea pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău numit Isaac. Aceasta va fi pentru mine dovada că îți pasă de stăpânul meu (Avraam).” Înainte să termine această rugăciune, deja venise Rebeca purtând vasul pe umăr. Ea era fiica lui Betuel – fiul Milcăi – soția lui Nahor, frate cu Avraam. Fata era foarte frumoasă. Ea era fecioară și niciun bărbat nu o cunoscuse intim. Ea a coborât spre locul de unde izvora apa, și-a umplut vasul și apoi s-a întors (spre casă). Sclavul a alergat spre ea; și a întâmpinat-o zicând: „Te rog, dă-mi puțină apă din vasul tău!” Ea a răspuns: „Poftim, bea, domnule!” Și apoi a coborât repede vasul pe mână, lăsându-l să bea. După ce a băut el, ea i-a spus: „Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până se vor sătura toate.” A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor, a scos și a adus apă – până s-au adăpat toate cămilele lui. Bărbatul o privea fără să spună nimic, urmărind să verifice dacă Iahve confirma astfel atingerea scopului călătoriei lui. După ce au băut cămilele până s-au săturat, bărbatul i-a oferit fetei un inel de aur care cântărea o jumătate de șechel și două brățări de aur care aveau greutatea de zece șecheli. Apoi a întrebat-o: „A cui fiică ești? Te rog să îmi spui dacă este loc de găzduit pentru noi în locuința tatălui tău, ca să rămânem acolo în timpul nopții.” Ea a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel. El a fost născut de Milca, al cărui soț s-a numit Nahor.” Ea a continuat, zicând: „Avem paie (pentru animale) și hrană din abundență (pentru oameni). Există și loc în care să rămâneți cât timp este noapte!” Atunci bărbatul s-a aplecat și s-a închinat lui Iahve. Apoi a zis: „Să fie binecuvântat Iahve care este Dumnezeul stăpânului meu numit Avraam! El este Cel care nu a încetat să manifeste milă și să Își respecte promisiunea față de stăpânul meu. Iar în ce mă privește, constat că Iahve m-a condus pe drum până am ajuns la locuința rudelor stăpânului meu!” Fata a alergat (acasă) și a relatat celor din familia mamei ei despre ce se întâmplase. Rebeca avea un frate care se numea Laban. Acesta s-a dus alergând la acel bărbat, (care stătea tot) la izvor. El a avut această reacție imediat după ce a văzut inelul și brățările de la mâinile surorii lui care (le) spunea: „Așa mi-a vorbit acel bărbat: […].” S-a dus la el și l-a găsit stând lângă cămile în apropierea izvorului. Atunci i-a zis: „Vino, binecuvântatul lui Iahve! De ce stai afară? Eu deja am pregătit locuința (pentru tine) și un loc pentru cămile!” Bărbatul a intrat în casă și a descărcat lucrurile de pe cămile. Laban le-a dat cămilelor paie și nutreț. Apoi el a oferit apă ca să își spele picioarele – atât lui, cât și bărbaților care erau împreună cu el. Le-a dat să mănânce; dar sclavul (lui Avraam) a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus!” Laban i-a zis: „Să auzim ce dorești să (ne) spui!” Atunci el a zis: „Eu sunt sclavul lui Avraam. Iahve l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu; și astfel a ajuns un om bogat. El i-a dat oi și vite, aur și argint, sclavi și sclave, cămile și măgari. Sara, soția stăpânului meu, i-a născut un fiu la bătrânețe; și el i-a dat acestui fiu (ca moștenire) tot ce are în proprietatea lui. Stăpânul meu m-a pus să jur, zicându-mi: «Să nu iei ca soție pentru fiul meu pe niciuna dintre fiicele canaaniților în a căror țară locuiesc; ci să te duci la familia lărgită a tatălui meu și de acolo să iei o (fată ca) soție pentru el!» Eu i-am răspuns stăpânului meu: «Este posibil ca femeia să nu accepte să mă urmeze.» Dar el mi-a spus: «Iahve, sub privirea Căruia am umblat (până acum), Își va trimite Îngerul cu tine și va face să ai o călătorie reușită. Și astfel vei putea să iei o soție pentru fiul meu din tribul care s-a dezvoltat în familia tatălui meu. Dar dacă vei merge la familia lărgită a tatălui meu și ei nu ți-o vor da, nu vei mai fi obligat să îți respecți jurământul pe care mi l-ai făcut.» Când am ajuns astăzi la izvor, m-am rugat: «Doamne, Dumnezeul stăpânului meu numit Avraam, doresc să verific dacă îmi oferi ajutorul Tău în călătoria pe care am făcut-o. Voi sta aici lângă acest izvor de apă. Vreau să faci Tu ca fata care va veni să scoată apă și căreia îi voi spune: ‘Te rog, dă-mi să beau puțină apă din vasul tău’, să îmi răspundă: ‘Poftim: bea! Și voi scoate apă chiar și pentru cămilele tale!’. Atunci voi ști că ea este soția pe care Iahve a ales-o pentru fiul stăpânului meu.» Înainte de terminarea acestei rugăciuni pe care o făceam în inima mea, a venit Rebeca ținând vasul ei pe umăr. Ea s-a dus la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: «Te rog, dă-mi să beau!» Ea a coborât repede vasul de pe umăr și mi-a răspuns: «Poftim: bea! Și îți voi adăpa și cămilele!» Eu am băut; iar ea (ne-)a adăpat cămilele. Apoi am întrebat-o: «A cui fiică ești?» Ea mi-a răspuns: «Sunt fiica lui Betuel pe care Milca l-a născut lui Nahor.» Eu i-am pus inelul în nas și brățările pe mâini. Apoi m-am aplecat și m-am închinat lui Iahve, binecuvântându-L pe Cel care este Dumnezeul stăpânului meu numit Avraam. El m-a condus ca să îmi ating scopul (călătoriei); și astfel am ocazia să o iau ca soție pe nepoata fratelui stăpânului meu, pentru fiul lui. Acum, dacă acceptați să fiți amabili și consecvenți față de stăpânul meu, spuneți-mi! Dacă nu, vorbiți și comunicați-mi decizia voastră; ca să mă pot reorienta spre dreapta sau spre stânga.” Atunci Laban și Betuel au răspuns: „Acest lucru vine de la Iahve; iar noi nu ne permitem să zicem nici că este bine, nici că ar fi rău. Dar Rebeca este în fața ta! Ia-o și du-te cu ea, ca să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus Iahve!” Când a auzit aceste cuvinte, sclavul lui Avraam s-a aplecat până la pământ (închinându-se) înaintea lui Iahve. Apoi a scos bijuterii de argint și de aur pe care le-a dat Rebecăi. I-a mai oferit și îmbrăcăminte. El a dat daruri atât fratelui acesteia, cât și mamei ei. A mâncat și a băut împreună cu bărbații care erau cu el. Apoi au rămas acolo în acea noapte. Când s-au trezit dimineața, el le-a spus celor din casă: „Permiteți-mi să mă întorc la stăpânul meu.” Fratele și mama fetei i-au răspuns: „Fata să mai rămână cu noi măcar vreo zece zile; apoi va putea pleca și ea.” Dar el le-a zis: „Nu mă opriți tocmai acum când este evident că Iahve m-a ajutat să am o călătorie reușită; lăsați-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu!” Atunci ei au zis: „Să chemăm fata și să o întrebăm.” Au chemat-o pe Rebeca și au întrebat-o: „Vrei să mergi cu acest bărbat?” Ea a răspuns: „Da!”. Astfel ei au lăsat-o să plece pe sora lor numită Rebeca. Împreună cu ea a mers femeia care urma să o ajute la îngrijirea și creșterea copiilor ei. Au plecat conduși de sclavul lui Avraam împreună cu oamenii lui. Cei rămași acolo au binecuvântat-o zicându-i: „Tu care ești sora noastră, să devii o mamă din care să se dezvolte un popor format din mii de mii; și descendenții tăi să guverneze orașele dușmanilor lor!”

Geneza 24:1-60 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Avram era bătrân de-acum; El a primit, pe-al vieții drum – De la Cel Sfânt, pentru purtări – Noian de binecuvântări. Celui mai vechi al său argat – Rob, mai bătrân, la el aflat, Peste avere-i păzitor, Fiind de ea răspunzător – Avram i-a spus, când l-a chemat: „Timpul mi s-a apropiat, Și voi muri curând. Aș vrea, Mâna să-ți pui, sub coapsa mea, Să-mi juri, pe Domnul cerului Precum și al pământului, Că lui Isac, nu o să-i iei Soață de-aici, ci la ai mei Ai să te duci, în țara mea, La neamul meu. Să-mi juri, aș vrea!” Robul i-a zis: „Dacă femeia Nu va pleca din țara ‘ceea, Spune-mi, atuncea ce să fac? Să-l duc acolo pe Isac?” Avram răspunse: „Nu cumva Să îmi faci mie-așa ceva! Căci scos am fost, de Dumnezeu, Din casele tatălui meu Și-apoi, din țara mea, la fel. „Ție îți dau” – îmi spuse El – „Și-urmașilor ce-ți vor veni, Țara, spre a o stăpâni”. El va trimite-n fața ta, Un înger, spre-a te ajuta. Femeia, de nu va să vină – Din cine știe ce pricină – Tu ai să fii eliberat De jurământ. Dar ne-apărat, Te rog ca să iei seama bine: Să nu-l duci, pe Isac, cu tine!” Robul acela a jurat; Zece cămile a-ncărcat, Cu toate lucrurile care Aveau valoarea cea mai mare. Când totul fost-a pregătit, A-ncălecat și a pornit Înspre Mesopotamia – Spre locul unde se găsea, Cetatea lui Nahor, durată. Târziu, robul și a lui ceată, Lângă cetate, s-au oprit. Acolo, a îngăduit Cămilelor, apă, să bea Și la odihnă ca să stea. El se opri lângă fântână, Și tolănit, comod, pe-o rână, Privea-n amurgul înroșit, Femeile care-au venit Să scoată apă. Dintr-odat’, De-un gând a fost străfulgerat. Ochii, spre cer, și-a ațintit, Și-n felu-acesta a vorbit: „O, Dumnezeu al lui Avram! Te rog, ca astăzi, eu să am Izbândă și să reușesc, Pe-al meu stăpân, să-l mulțumesc. Aici voi sta. Fetele toate, Să ducă apă în cetate, Curând trebuie să sosească Și, negreșit, au să-mi vorbească. Doamne, să faci precum doresc: Fata cu care-am să vorbesc, Să-și plece vadra ca să beau Și îmi va spune „Am să dau Cămilelor, apă să bea”, Aleasa, fă să fie ea! Atuncea, eu voi fi aflat Că de Avram, Te-ai îndurat. Abia sfârșise de vorbit Robul, și-ndată s-a ivit Rebeca, a lui Betuel – Feciorul Milcăi a fost el, Iar Milca, după cum se știe, Era a lui Nahor soție. Nahor e din același neam, Căci îi e frate lui Avram. Fata era de măritat – Frumoasă foc. Nici un bărbat Nu s-a atins de ea, vreodată, Fiind fecioară ne-ntinată. Rebeca merse la fântână Și-apoi, cu vadra într-o mână, Porni agale spre cetate. Robul îi spuse: „De se poate, Te rog să-mi dai apă, să beau.” „Bea domnul meu, căci am să dau, Cămilelor domniei tale, Apă să bea. De-atâta cale, Și ele fi-vor însetate.” Cu toate au fost adăpate: Rebeca, apă, a adus Și în adăpători a pus. A stat apoi, și s-a uitat La ele, pân’ s-au săturat. Omul, mirat, privea la ea, Însă nimica nu zicea, Să vadă, dacă Dumnezeu I-a dat izbândă-n ăst drum greu. Cămilele s-au adăpat, Iar robul, iute, a luat Un cerc de aur, pregătit – Jumate siclu prețuit – Două brățări a mai luat, De aur – care-au valorat Cât zece sicli, cântărit – Și-apoi, Rebecăi, i-a vorbit: „A cui ești tu? Oare, găsim, La voi, un loc, să poposim? Căci iată, vrem să înnoptăm, Și-apoi, în zori, la drum, plecăm. „Al meu părinte-i Betuel – Fecior al Milcăi este el, Și-al lui Nahor. Nutreț avem; Paie de-asemenea putem Ca să vă dăm. Dacă voiți, La noi, puteți să poposiți.” Atuncea, robul s-a plecat Și pe pământ a-ngenunchiat, În fața Domnului și-a spus: „Slăvit să fie Cel de Sus – De-a pururi, binecuvântat! – Căci pe Avram, l-a ascultat. Iată că Domnul Dumnezeu, De-Avram, s-a îndurat, mereu, Și-acum, credincioșia Lui, M-a dus în casa fratelui Ce îl avea, de-am reușit Să fac ce am făgăduit.” Fata, vorba, i-a ascultat Și-apoi, să-i spună-a alergat – Măicuței ei – cele-ntâmplate. Laban – al lui Rebeca frate – Fugi, în grabă, la izvor, Să-l vadă pe-acel călător. Văzând brățările primite, Auzind cele povestite De sora lui, el, gânditor, I-a spus acelui călător: „De Domnul, binecuvântat Tu ești, așa cum am aflat. Hai, vin-o, căci am pregătit, În casă, loc pentru dormit. Loc vor avea de-a înnopta Cămilele – au unde sta.” Omul, în casă, a intrat. Laban, apoi, a descărcat Cămilele și le-a adus Nutreț. Zorit, apă a pus Acelui om și celor care Cu el erau. În graba mare, Masă bogată-a așezat. Robul, atunci, a cuvântat: „N-am să cinez – să mă iertați – Până când voi n-o să aflați Cuvintele ce le-am adus.” „Vorbește dar!” – Laban a spus. „Eu sunt un rob, precum am zis, Și-Avram, la tine, m-a trimis. Să știți că Dumnezeu i-a dat, Pe-al vieții drum, neîncetat, Belșug de binecuvântări, Pentru-ale lui bune purtări. I-a dat oi, boi – bogății mari – Robi și cămile și măgari; Aur și-argint i-a dăruit, Iar ca să fie mulțumit Și pe deplin satisfăcut, Aflați că Sara i-a născut, La bătrânețe, un băiat; Iar tot ce Dumnezeu i-a dat, El, fiului, i-a dăruit. Mie, așa mi-a poruncit: „Să nu iei, pentru fiul meu, Nevastă, din Canaan, ci vreau Să mergi la neamurile mele, În casa tatălui meu. Ele Acolo locuiesc. Te duci Și de acolo să aduci, Nevastă, pentru fiul meu. Jură-mi să faci cum îți cer eu!” Eu i-am răspuns: „Dar dacă ea – Adică fata – nu va vrea Să vină ca să mă urmeze?” „Fii liniștit! O să lucreze, La inima ei, Dumnezeu, În fața cărui umblu eu. Va spune îngerului Său, Să te-nsoțească-n drumul tău. Izbândă, astfel, o să-ți deie Și vei aduce o femeie, Pentru Isac, precum vreau eu – Din casele tatălui meu. De cumva, nu va vrea femeia, De a pleca din casa ‘ceea Și n-ascultă al tău cuvânt, Ești dezlegat de jurământ!” Azi, la izvor, am poposit Și astfel, eu am glăsuit: „O, Dumnezeu al lui Avram! Izbândă, dacă vrei să am, Te rog, ascultă cum gândesc: Fata cu care-o să vorbesc Și am să-i cer, apă să-mi dea – Iar ea-mi va da și-asemenea, Cămilelor o să le deie, Pe săturate, ca să beie – Te rog să faci ca ea să fie Aceea ce-i va fi soție, Feciorului stăpânului!” Asta-am cerut eu, Domnului. Nici bine vorba n-am sfârșit Și-n fața mea s-a și ivit Rebeca, cu cofița-n mână, Să scoată apă din fântână. Eu i-am cerut să-mi dea să beau; Ea a răspuns: „Bea, și-am să dau Cămilelor, să bea și ele.” După ce-a spus vorbele-acele, Precum a zis, a și făcut. Acestea dacă le-am văzut, Am întrebat-o: „A cui ești?” Ea mi-a răspuns: „Dacă dorești Să știi, sunt a lui Betuel – E-al Milcăi și-al lui Nahor, el.” Eu am făcut spre ea un pas, I-am pus dar, o verigă-n nas, Apoi brățările, pe mână Și m-am întors iar, la fântână. Cu fața la pământ am stat, Pe Domnu-am binecuvântat – Pe Dumnezeul lui Avram – Căci iată că izbândă am. Acuma – de binevoiți, Credință ca să dovediți, Și lui Avram, bunăvoință – Răspundeți la a lui cerință. De nu voiți, spuneți-mi iar – Să știu ce cale, așadar, S-apuc: spre stânga sau spre dreapta; Căci vreau, cu gândul și cu fapta, Pe-al meu stăpân, să îl slujesc Și vrerea să i-o împlinesc.” Laban și Betuel au zis: „Lucru acesta e trimis Și, de la Dumnezeu, el vine. Nu-ți spunem dar, nici rău, nici bine. Rebeca, iată că va sta, Acuma, înaintea ta. S-o duci dar la stăpânul tău, Ca soață pentru fiul său, Așa cum Domnu-a poruncit.” Acestea când le-a auzit, Robul, îndată, s-a plecat, Pe Domnu-a binecuvântat, Apoi a scos ce a adus Și-n a Rebecăi față-a pus Podoabe multe și bogate – Din aur și argint lucrate – Îmbrăcăminte – toate noi – Și n-a uitat ca mai apoi, Și lui Laban – și-asemenea Și mamei lui – daruri să dea. După ce tot a terminat, La masă, ei s-au așezat Și au mâncat și au băut, S-au veselit și-au petrecut. Apoi, cu toții s-au culcat. În zori, când iar s-au deșteptat, Robul a zis: „Eu mă gândesc Să mă lăsați ca să pornesc Spre casă, la stăpânul meu.” „De vrei, te du cu Dumnezeu” – Și fratele și mama-au spus – „Însă fiind vorba de dus, Vrem, fata, să mai stea cu noi, Vreo zece zile, iar apoi, Fii sigur că are să vină.” „De ce-o opriți, fără pricină?” – Robul a zis – „Căci Dumnezeu, Mi-a dat izbândă-n drumul meu! Să mergem dar, pentru că am – Până la casa lui Avram – Drum lung, și nu putem să stăm!” Ei i-au răspuns: „Să o chemăm Pe fată – să știm voia sa.” Ea a venit, iar mama sa Și cu Laban au întrebat: „Vrei ca să pleci?” „Vreau!”, a strigat Rebeca. Ei s-au învoit, Iar când tot fost-a pregătit, Rebeca și cu doica ei, S-au dus cu robul și cu cei De care el era-nsoțit. Atunci, Laban a glăsuit: „O, sora mea, doresc să fii O mamă, pentru zeci de mii! Și-ți mai doresc a se sălta, Nespus de mult, sămânța ta! Să stăpânească peste-acei Care vor fi dușmanii ei!”

Geneza 24:1-60 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Abrahám era bătrân și înaintat în zile. Domnul îl binecuvântase pe Abrahám în toate. Abrahám i-a zis celui mai bătrân servitor din casa lui, cel care guverna tot ce avea el: „Pune-ți mâna sub coapsa mea! Te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că nu-i vei lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaneénilor în mijlocul cărora locuiesc eu, ci vei merge în țara mea, la rudele mele și vei lua o soție pentru fiul meu Isáac!”. Servitorul i-a zis: „Și dacă femeia nu va fi de acord să vină cu mine în această țară, atunci să-l duc pe fiul tău în țara din care ai ieșit?”. Abrahám i-a răspuns: „Ai grijă ca nu cumva să-l faci pe fiul să se întoarcă acolo! Domnul Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu și din casa rudelor mele, care mi-a spus și mi-a jurat, zicând: «Descendenței tale le voi da această țară», el îl va trimite pe îngerul său înaintea ta și tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu. Dacă femeia nu va fi de acord să vină cu tine, vei fi eliberat de acest jurământ. Numai să nu-l faci pe fiul meu să se întoarcă acolo!”. Servitorul și-a pus mâna sub coapsa lui Abrahám, stăpânul său, și i-a jurat cu privire la acest lucru. Servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat având cu el [lucruri] din toate bunurile stăpânului său. S-a ridicat și a plecat în Arám-Naharáim, în cetatea lui Nahór. Și a făcut cămilele să îngenuncheze în afara cetății, lângă o fântână cu apă, la vremea când ies femeile [să scoată apă]. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Abrahám, te rog, fă să se întâmple [să am noroc] astăzi și arată îndurare față de stăpânul meu, Abrahám! Iată, eu stau lângă izvorul de apă și fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă! Fata căreia îi voi zice: «Înclină-ți, te rog, urciorul ca să beau!» și care va răspunde: «Bea și voi adăpa și cămilele tale», ea să fie aceea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău Isáac! Și prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu”. Înainte de a termina el de vorbit, iată, Rebéca, născută din Betuél, fiul Mílcăi, soția lui Nahór, fratele lui Abrahám, a ieșit cu urciorul pe umărul ei. Fata era foarte frumoasă la chip; era fecioară și nu o cunoscuse încă [nicun] bărbat. Ea a coborât la izvor, și-a umplut urciorul și urca [înapoi]. Servitorul a alergat în întâmpinarea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din urciorul tău!”. Și ea a zis: „Bea, domnul meu”. Și s-a grăbit și a coborât urciorul pe brațul ei și i-a dat să bea. Când a terminat să-i dea să bea, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale până vor termina de băut”. S-a grăbit și a golit urciorul în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă. Și a scos pentru toate cămilele lui. Omul o măsura din priviri în tăcere ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i reușească sau nu călătoria. Când cămilele au terminat de băut, omul a luat un inel din aur, de greutatea unei jumătăți de [síclu], și două brățări pentru mâinile ei în greutate de zece [sícli] din aur. Și a zis: „A cui fată ești tu? Fă-mi cunoscut, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să poposim [peste noapte]!”. Ea i-a răspuns: „Eu sunt fiica lui Betuél, fiul pe care Mílca i l-a născut lui Nahór”. I-a zis: „Paie și nutreț sunt din belșug la noi și este și loc să poposiți [peste noapte]”. Atunci omul s-a plecat și l-a adorat pe Domnul și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, care nu a abandonat bunăvoința și adevărul față de stăpânul meu! În drumul meu, Domnul m-a condus la casa fraților stăpânului meu”. Fata a alergat și a făcut cunoscute în casa mamei sale toate acestea. Rebéca avea un frate numit Lában; Lában a alergat afară la omul acela, la izvor, când a văzut inelul și brățările pe mâinile surorii sale și când a auzit cuvintele Rebécăi, sora sa, spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela”. A venit, deci, la omul acela care stătea cu cămilele lângă izvor și a zis: «Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară? Eu am pregătit casa și loc pentru cămile»”. Omul a intrat în casă și a despovărat cămilele. [Lában] a dat paie și nutreț cămilelor și apă de spălat pentru picioarele lui și pentru picioarele oamenilor care erau cu el. I s-a pus înainte să mănânce, dar el a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus”. Și [Lában] a zis: „Spune!”. [Slujitorul] a zis: „Eu sunt servitorul lui Abrahám. Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu și el a devenit mare. I-a dat turme și cirezi, argint și aur, servitori și servitoare, cămile și măgari. Sára, soția stăpânului meu, i-a născut la bătrânețea ei un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are. Stăpânul meu m-a pus să jur și a zis: «Să nu iei fiului meu o soție dintre fiicele canaaneénilor, în țara cărora locuiesc, ci să te duci la casa tatălui meu și la familia mea ca să iei o soție pentru fiul meu!». Eu am zis stăpânului meu: «Poate că femeia nu va veni cu mine». El mi-a zis: «Domnul, în fața căruia umblu, va trimite pe îngerul său cu tine și va face să reușești în drumul tău și vei lua fiului meu o soție din familia mea și din casa tatălui meu. Atunci vei fi eliberat de blestemul meu, când te vei duce la familia mea; și dacă nu ți-o vor da, vei fi eliberat de blestemul meu». Am ajuns azi la izvor și am zis: «Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, dacă vei face să reușesc în drumul pe care merg astăzi, iată, eu stau lângă izvorul de apă și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: ‹Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din urciorul tău!› și care îmi va răspunde: ‹Bea tu însuți și voi scoate apă și pentru cămilele tale!›, aceea este femeia pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!». Eu încă nu terminasem de vorbit în inima mea și, iată, Rebéca a ieșit cu urciorul ei pe umărul ei, s-a coborât la izvor și a scos apă. Și eu i-am zis: «Dă-mi să beau, te rog!». Ea s-a grăbit, și-a plecat urciorul ei de pe umărul ei și a zis: «Bea și voi scoate apă și pentru cămilele tale!». Am băut și ea a dat de băut și cămilelor. Și am întrebat-o și am zis: «A cui fiică ești?». Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuél, fiul lui Nahór pe care i l-a născut Mílca». I-am pus inelul în nas și brățările la mâini. Apoi m-am plecat și l-am adorat pe Domnul. Și l-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, care m-a călăuzit pe drumul sigur ca s-o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. Și acum, dacă voiți să faceți bunăvoință și adevăr față de stăpânul meu, faceți-mi cunoscut; dacă nu, faceți-mi cunoscut iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga!”. Lában și Betuél au răspuns și au zis: „De la Domnul a ieșit lucrul acesta; noi nu-ți putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebéca este înaintea ta; ia-o și du-te; și să fie soția fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!”. Când a auzit servitorul lui Abrahám cuvintele lor, s-a aruncat la pământ înaintea Domnului. Servitorul a scos obiectele din argint și obiecte din aur și îmbrăcăminte pe care le-a dat Rebécăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său și mamei sale. Au mâncat și au băut el și oamenii care erau cu el și au poposit acolo. Dimineața, când s-au sculat, el a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu!”. Fratele ei și mama ei au zis: „Fata să mai stea cu noi măcar vreo zece zile; după aceea va pleca!”. El le-a zis: „Nu mă faceți să întârzii, fiindcă Domnul m-a făcut să reușesc în călătoria mea; lăsați-mă să mă duc la stăpânul meu!”. Atunci ei au zis: „S-o chemăm pe fată și să căutăm [răspuns] din gura ei”. Au chemat-o pe Rebéca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?”. Și ea a răspuns: „Merg!”. Și au lăsat-o pe sora lor Rebéca să plece cu doica ei, cu servitorul lui Abrahám și cu oamenii lui. Au binecuvântat-o pe Rebéca și i-au zis: „O, sora noastră, să devii mii de zeci de mii și descendența ta să stăpânească poarta dușmanilor lor!”.

Geneza 24:1-60 Noua Traducere Românească (NTR)

Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar DOMNUL îl binecuvântase în toate lucrurile. El i-a zis celui mai bătrân slujitor din casa sa, cel care stăpânea peste tot ce era al său: ‒ Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea și jură-mi pe DOMNUL, Dumnezeul cerurilor și al pământului, că nu vei lua o soție pentru fiul meu dintre fetele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în țara mea, la rudeniile mele, și de acolo vei lua o soție pentru fiul meu, pentru Isaac. Slujitorul i-a răspuns: ‒ Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în această țară. Trebuie atunci să-l duc înapoi pe fiul tău în țara din care ai ieșit? Avraam i-a zis: ‒ Ai grijă să nu cumva să-l duci înapoi pe fiul meu acolo! DOMNUL, Dumnezeul cerurilor, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu și dintre rudeniile mele, Care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: „Descendentului tău îi voi da această țară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu. Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu. Numai să nu-l duci pe fiul meu acolo! Slujitorul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat în legătură cu acest lucru. Slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având la el tot felul de bunuri ale stăpânului său. El s-a ridicat și a plecat în Aram-Naharaim, în cetatea lui Nahor. În timpul serii, timpul când femeile ieșeau să scoată apă, a pus cămilele să se așeze în genunchi, în afara cetății, lângă fântâna cu apă. Apoi a zis: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlinește-mi astăzi dorința și arată-Ți îndurarea față de stăpânul meu, Avraam. Iată, stau lângă acest izvor, iar fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau din ulciorul tău!» și care îmi va răspunde: «Bea și-ți voi adăpa și cămilele!», să fie cea pe care ai hotărât-o pentru slujitorul Tău, Isaac. Prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu“. Nu terminase el încă de vorbit și iată că a ieșit, cu ulciorul ei pe umăr, Rebeca, fata care i se născuse lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte plăcută la înfățișare. Era fecioară și niciun bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, și-a umplut ulciorul și apoi s-a suit înapoi. Slujitorul a alergat s-o întâlnească și i-a zis: ‒ Te rog, dă-mi să beau puțină apă din ulciorul tău! Ea a răspuns: ‒ Bea, stăpâne. Și-a coborât repede ulciorul pe mână și i-a dat să bea. După ce a terminat să-i dea de băut, ea a zis: ‒ Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor termina de băut. A golit repede ulciorul în adăpătoare, a alergat din nou la fântână ca să scoată apă și a scos apă pentru toate cămilele lui. Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să înțeleagă dacă DOMNUL i-a făcut reușită călătoria sau nu. După ce cămilele au terminat de băut apă, bărbatul a luat un inel de aur, cântărind o jumătate de șechel și două brățări de aur, cântărind zece șecheli, și a zis: ‒ A cui fată ești? Spune-mi, te rog, este loc în casa tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo? Ea i-a răspuns: ‒ Sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor. Apoi ea i-a zis: ‒ Avem paie și nutreț din belșug, precum și loc de înnoptat. Atunci bărbatul s-a aplecat, s-a închinat DOMNULUI și a zis: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Și-a îndepărtat îndurarea și credincioșia de la stăpânul meu. În ce mă privește, DOMNUL m-a condus pe cale până la casa fraților stăpânului meu“. Fata a alergat și a spus aceste lucruri celor din familia mamei ei. Rebeca avea un frate al cărui nume era Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor. Imediat ce a văzut inelul și brățările pe mâinile surorii sale și a auzit-o pe sora sa, Rebeca, zicând: „Așa mi-a vorbit bărbatul acela“, s-a dus la acel bărbat și iată că el stătea lângă cămile, la izvor. El i-a zis: „Vino, binecuvântatul DOMNULUI! De ce stai afară când eu am pregătit casa și un loc pentru cămile?“. Bărbatul a intrat în casă, iar el a descărcat lucrurile de pe cămile. Apoi le-a dat cămilelor paie și nutreț și a adus apă pentru spălarea picioarelor bărbatului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. I s-a dat să mănânce, dar el a zis: ‒ Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus. Laban i-a zis: ‒ Spune! El a zis: ‒ Eu sunt slujitorul lui Avraam. DOMNUL l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat. I-a dat oi și vite, aur și argint, slujitori și slujitoare, cămile și măgari. Sara, soția stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrânețe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are. Stăpânul meu m-a pus să jur, zicând: „Să nu iei pentru fiul meu o soție dintre fetele canaaniților, în a căror țară locuiesc, ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, și de acolo să iei o soție pentru fiul meu!“. Eu i-am zis stăpânului meu: „Poate că femeia nu mă va urma“. Dar el mi-a răspuns: „DOMNUL, înaintea Căruia am umblat, Își va trimite Îngerul cu tine și-ți va face reușită călătoria, iar tu vei lua o soție pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu. Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu“. Când am ajuns astăzi la izvor, am zis: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, dacă mă vei ajuta să reușesc în călătoria pe care o fac, iată, stau lângă acest izvor. Fie ca fecioara care va ieși să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puțină apă din ulciorul tău» și care îmi va răspunde: «Bea și voi scoate apă și pentru cămilele tale», să fie soția pe care DOMNUL a hotărât-o pentru fiul stăpânului meu“. Nu terminasem eu încă de vorbit în inima mea și iată că a ieșit Rebeca cu ulciorul ei pe umăr. Ea a coborât la izvor și a scos apă. Atunci, eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“. Ea și-a coborât repede ulciorul de pe umăr și mi-a răspuns: „Bea și-ți voi adăpa și cămilele“. Eu am băut, iar ea a adăpat și cămilele. După aceea am întrebat-o: „A cui fată ești?“. Ea mi-a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia“. Eu i-am pus inelul în nas și brățările pe mâini. Apoi m-am plecat, m-am închinat DOMNULUI și L-am binecuvântat pe DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul său. Așadar, dacă vreți să arătați îndurare și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi. Dacă nu, spuneți-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga. Atunci Laban și Betuel i-au răspuns, zicând: ‒ Acest lucru vine de la DOMNUL. Nu-ți putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o și du-te! Ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus DOMNUL. Când slujitorul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a plecat până la pământ înaintea DOMNULUI. Apoi a scos bijuterii de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte și i le-a dat Rebecăi. De asemenea, le-a dăruit lucruri prețioase și fratelui, și mamei ei. După aceea, el și bărbații care erau cu el au mâncat, au băut și au înnoptat acolo. Când s-au trezit dimineața, el a zis: ‒ Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu. Fratele și mama fetei i-au răspuns: ‒ Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile. După aceea, va putea pleca. Dar el le-a zis: ‒ Nu mă opriți acum, căci DOMNUL mi-a făcut reușită călătoria. Lăsați-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu. Ei au răspuns: ‒ Să chemăm fata și s-o întrebăm. Au chemat-o pe Rebeca și au întrebat-o: ‒ Vrei să mergi cu acest bărbat? Ea a răspuns: ‒ Da! Voi merge. Și, astfel, au lăsat-o pe sora lor, Rebeca, precum și pe doica ei, să plece împreună cu slujitorul lui Avraam și cu oamenii săi. Ei au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au zis: „Sora noastră, fie ca tu să ajungi mama a mii de zeci de mii și fie ca urmașii tăi să stăpânească poarta dușmanilor lor“.

Geneza 24:1-60 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, și Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea și te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în țara și la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! Domnul Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat zicând: ‘Seminței tale voi da țara aceasta’, va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, și de acolo vei lua o nevastă fiului meu. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi și îndură-Te de stăpânul meu Avraam. Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau’ și care va răspunde: ‘Bea și am să dau de băut și cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” Nu sfârșise el încă de vorbit și a ieșit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte frumoasă, era fecioară și niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși. Robul a alergat înaintea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.” „Bea, domnul meu”, a răspuns ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână și i-a dat să bea. După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.” A vărsat în grabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui. Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări grele de zece sicli de aur. Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” Ea a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.” Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug și este și loc de găzduit peste noapte.” Atunci, omul a plecat capul și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, zicând: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraților stăpânului meu.” Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. Văzuse veriga și brățările în mâinile surorii sale și auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, și a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa și am pregătit un loc pentru cămile.” Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbește!” a zis Laban. Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari. Sara, nevasta stăpânului meu, a născut la bătrânețe un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are. Stăpânul meu m-a pus să jur și a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților, în țara cărora locuiesc, ci să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’ Eu am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’ Și el mi-a răspuns: ‘Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine și-ți va da izbândă în călătorie și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu. Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele și, dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’ Eu am ajuns azi la izvor și am zis: ‘Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta» și care îmi va răspunde: «Bea tu însuți și voi da de băut și cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’ Înainte de a sfârși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: ‘Dă-mi să beau, te rog.’ Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului și a zis: ‘Bea și voi da de băut și cămilelor tale.’ Am băut și a dat de băut și cămilelor mele. Eu am întrebat-o și am zis: ‘A cui fată ești?’ Ea a răspuns: ‘Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.’ I-am pus veriga în nas și brățările la mâini. Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.” Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului. Și robul a scos scule de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său și mamei sale. După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el, și s-au culcat. Dimineața când s-au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu.” Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.” El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec și să mă duc la stăpânul meu.” Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată și s-o întrebăm.” Au chemat dar pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui. Au binecuvântat pe Rebeca și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii și sămânța ta să stăpânească cetățile vrăjmașilor săi!”