Geneza 24:1-60

Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar DOMNUL îl binecuvântase în toate lucrurile. El i-a zis celui mai bătrân slujitor din casa sa, cel care stăpânea peste tot ce era al său: ‒ Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea și jură-mi pe DOMNUL, Dumnezeul cerurilor și al pământului, că nu vei lua o soție pentru fiul meu dintre fetele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în țara mea, la rudeniile mele, și de acolo vei lua o soție pentru fiul meu, pentru Isaac. Slujitorul i-a răspuns: ‒ Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în această țară. Trebuie atunci să-l duc înapoi pe fiul tău în țara din care ai ieșit? Avraam i-a zis: ‒ Ai grijă să nu cumva să-l duci înapoi pe fiul meu acolo! DOMNUL, Dumnezeul cerurilor, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu și dintre rudeniile mele, Care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: „Descendentului tău îi voi da această țară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu. Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu. Numai să nu-l duci pe fiul meu acolo! Slujitorul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat în legătură cu acest lucru. Slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având la el tot felul de bunuri ale stăpânului său. El s-a ridicat și a plecat în Aram-Naharaim, în cetatea lui Nahor. În timpul serii, timpul când femeile ieșeau să scoată apă, a pus cămilele să se așeze în genunchi, în afara cetății, lângă fântâna cu apă. Apoi a zis: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlinește-mi astăzi dorința și arată-Ți îndurarea față de stăpânul meu, Avraam. Iată, stau lângă acest izvor, iar fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau din ulciorul tău!» și care îmi va răspunde: «Bea și-ți voi adăpa și cămilele!», să fie cea pe care ai hotărât-o pentru slujitorul Tău, Isaac. Prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu“. Nu terminase el încă de vorbit și iată că a ieșit, cu ulciorul ei pe umăr, Rebeca, fata care i se născuse lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte plăcută la înfățișare. Era fecioară și niciun bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, și-a umplut ulciorul și apoi s-a suit înapoi. Slujitorul a alergat s-o întâlnească și i-a zis: ‒ Te rog, dă-mi să beau puțină apă din ulciorul tău! Ea a răspuns: ‒ Bea, stăpâne. Și-a coborât repede ulciorul pe mână și i-a dat să bea. După ce a terminat să-i dea de băut, ea a zis: ‒ Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor termina de băut. A golit repede ulciorul în adăpătoare, a alergat din nou la fântână ca să scoată apă și a scos apă pentru toate cămilele lui. Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să înțeleagă dacă DOMNUL i-a făcut reușită călătoria sau nu. După ce cămilele au terminat de băut apă, bărbatul a luat un inel de aur, cântărind o jumătate de șechel și două brățări de aur, cântărind zece șecheli, și a zis: ‒ A cui fată ești? Spune-mi, te rog, este loc în casa tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo? Ea i-a răspuns: ‒ Sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor. Apoi ea i-a zis: ‒ Avem paie și nutreț din belșug, precum și loc de înnoptat. Atunci bărbatul s-a aplecat, s-a închinat DOMNULUI și a zis: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Și-a îndepărtat îndurarea și credincioșia de la stăpânul meu. În ce mă privește, DOMNUL m-a condus pe cale până la casa fraților stăpânului meu“. Fata a alergat și a spus aceste lucruri celor din familia mamei ei. Rebeca avea un frate al cărui nume era Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor. Imediat ce a văzut inelul și brățările pe mâinile surorii sale și a auzit-o pe sora sa, Rebeca, zicând: „Așa mi-a vorbit bărbatul acela“, s-a dus la acel bărbat și iată că el stătea lângă cămile, la izvor. El i-a zis: „Vino, binecuvântatul DOMNULUI! De ce stai afară când eu am pregătit casa și un loc pentru cămile?“. Bărbatul a intrat în casă, iar el a descărcat lucrurile de pe cămile. Apoi le-a dat cămilelor paie și nutreț și a adus apă pentru spălarea picioarelor bărbatului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. I s-a dat să mănânce, dar el a zis: ‒ Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus. Laban i-a zis: ‒ Spune! El a zis: ‒ Eu sunt slujitorul lui Avraam. DOMNUL l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat. I-a dat oi și vite, aur și argint, slujitori și slujitoare, cămile și măgari. Sara, soția stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrânețe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are. Stăpânul meu m-a pus să jur, zicând: „Să nu iei pentru fiul meu o soție dintre fetele canaaniților, în a căror țară locuiesc, ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, și de acolo să iei o soție pentru fiul meu!“. Eu i-am zis stăpânului meu: „Poate că femeia nu mă va urma“. Dar el mi-a răspuns: „DOMNUL, înaintea Căruia am umblat, Își va trimite Îngerul cu tine și-ți va face reușită călătoria, iar tu vei lua o soție pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu. Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu“. Când am ajuns astăzi la izvor, am zis: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, dacă mă vei ajuta să reușesc în călătoria pe care o fac, iată, stau lângă acest izvor. Fie ca fecioara care va ieși să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puțină apă din ulciorul tău» și care îmi va răspunde: «Bea și voi scoate apă și pentru cămilele tale», să fie soția pe care DOMNUL a hotărât-o pentru fiul stăpânului meu“. Nu terminasem eu încă de vorbit în inima mea și iată că a ieșit Rebeca cu ulciorul ei pe umăr. Ea a coborât la izvor și a scos apă. Atunci, eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“. Ea și-a coborât repede ulciorul de pe umăr și mi-a răspuns: „Bea și-ți voi adăpa și cămilele“. Eu am băut, iar ea a adăpat și cămilele. După aceea am întrebat-o: „A cui fată ești?“. Ea mi-a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia“. Eu i-am pus inelul în nas și brățările pe mâini. Apoi m-am plecat, m-am închinat DOMNULUI și L-am binecuvântat pe DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul său. Așadar, dacă vreți să arătați îndurare și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi. Dacă nu, spuneți-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga. Atunci Laban și Betuel i-au răspuns, zicând: ‒ Acest lucru vine de la DOMNUL. Nu-ți putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o și du-te! Ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus DOMNUL. Când slujitorul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a plecat până la pământ înaintea DOMNULUI. Apoi a scos bijuterii de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte și i le-a dat Rebecăi. De asemenea, le-a dăruit lucruri prețioase și fratelui, și mamei ei. După aceea, el și bărbații care erau cu el au mâncat, au băut și au înnoptat acolo. Când s-au trezit dimineața, el a zis: ‒ Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu. Fratele și mama fetei i-au răspuns: ‒ Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile. După aceea, va putea pleca. Dar el le-a zis: ‒ Nu mă opriți acum, căci DOMNUL mi-a făcut reușită călătoria. Lăsați-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu. Ei au răspuns: ‒ Să chemăm fata și s-o întrebăm. Au chemat-o pe Rebeca și au întrebat-o: ‒ Vrei să mergi cu acest bărbat? Ea a răspuns: ‒ Da! Voi merge. Și, astfel, au lăsat-o pe sora lor, Rebeca, precum și pe doica ei, să plece împreună cu slujitorul lui Avraam și cu oamenii săi. Ei au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au zis: „Sora noastră, fie ca tu să ajungi mama a mii de zeci de mii și fie ca urmașii tăi să stăpânească poarta dușmanilor lor“.