Geneza 24:1-60

Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; și Domnul îl binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Avraam i-a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea și te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, că nu îi vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în țara și la rudele mele să îi iei nevastă fiului meu Isaac!” Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui să-l duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să-l duci pe fiul meu acolo! Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: «Seminței tale îi voi da țara aceasta», îl va trimite pe îngerul Său înaintea ta și de acolo îi vei lua o nevastă fiului meu. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu-l duci însă acolo pe fiul meu!” Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, dă-mi izbândă astăzi și îndură-Te de stăpânul meu, Avraam! Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: «Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau» și care va răspunde: «Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale» să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” Nu sfârșise el încă de vorbit și a ieșit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte frumoasă; era fecioară și niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși. Robul a alergat înaintea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta!” „Bea, domnul meu”, a răspuns ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână și i-a dat să bea. După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.” A vărsat în grabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui. Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări grele de zece sicli de aur și i-a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” Ea a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.” Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug și este și loc de găzduit peste noapte.” Atunci omul a plecat capul și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, care n-a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraților stăpânului meu.” Fata a alergat și i-a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. Văzuse veriga și brățările în mâinile surorii sale și o auzise pe sora sa, Rebeca, spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, și i-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa și am pregătit un loc pentru cămile.” Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, le-a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. Apoi i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbește”, i-a zis Laban. Atunci el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. Domnul l-a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari. Sara, nevasta stăpânului meu, i-a născut la bătrânețe un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are. Stăpânul meu m-a pus să jur și a zis: «Să nu-i iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților, în țara cărora locuiesc, ci să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca de acolo să îi iei nevastă fiului meu!» Eu i-am zis stăpânului meu: «Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.» Și el mi-a răspuns: «Domnul, înaintea căruia umblu, îl va trimite pe îngerul Său cu tine și-ți va da izbândă în călătorie; și îi vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu. Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele și dacă nu ți-o vor da – atunci vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.» Eu am ajuns azi la izvor și am zis: «Doamne Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: ‘Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta’ și care îmi va răspunde: ‘Bea tu însuți și voi da de băut și cămilelor tale’, fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!» Înainte de a sfârși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: «Dă-mi să beau, te rog!» Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra de deasupra umărului și a zis: «Bea și le voi da de băut și cămilelor tale!» Am băut și le-a dat de băut și cămilelor mele. Eu am întrebat-o și i-am zis: «A cui fată ești?» Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.» I-am pus veriga în nas și brățările la mâini. Apoi mi-am plecat capul, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului și L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să o iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga!” Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!” Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului. Și robul a scos scule de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care i le-a dat Rebecăi; le-a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său și mamei sale. După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el, și s-au culcat. Dimineața, când s-au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu!” Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile; pe urmă, poate să plece.” El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec și să mă duc la stăpânul meu!” Atunci ei au răspuns: „S-o chemăm pe fată și s-o întrebăm!” Au chemat-o dar pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. Și au lăsat-o pe sora lor, Rebeca, să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui. Au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mamă a mii de zeci de mii, și sămânța ta să stăpânească cetățile vrăjmașilor săi!”