Ezra 6:1-22

Partajează

Ezra 6:1-22 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Atunci, împăratul Darius a dat poruncă să se facă cercetări în casa scrisorilor unde se puneau vistieriile în Babilon. Și s-a găsit la Ahmeta, capitala ținutului Mediei, un sul pe care era scrisă această aducere aminte: „În anul întâi al domniei împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: ‘Casa să fie zidită iarăși, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe, și să aibă temelii tari. Să aibă o înălțime de șaizeci de coți, o lățime de șaizeci de coți, trei rânduri de pietre cioplite și un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din casa împăratului. Mai mult, uneltele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu pe care le luase Nebucadnețar din Templul de la Ierusalim și le adusese la Babilon să fie date înapoi, duse în Templul din Ierusalim, la locul unde erau, și puse în Casa lui Dumnezeu.’” „Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de râu, Șetar-Boznai și tovarășii voștri de slujbă din Afarsac, care locuiți dincolo de râu, depărtați-vă de locul acesta! Lăsați să meargă înainte lucrările acestei Case a lui Dumnezeu! Dregătorul iudeilor și bătrânii iudeilor s-o zidească iarăși pe locul unde era. Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veți avea de făcut față de acești bătrâni ai iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de râu, să fie plătite îndată oamenilor acestora, ca să nu înceteze lucrul. Lucrurile trebuincioase pentru arderile-de-tot ale Dumnezeului cerurilor – viței, berbeci și miei, grâu, sare, vin și untdelemn – să li se dea, la cerere, preoților din Ierusalim zi de zi și fără nicio lipsă, ca să aducă jertfe de bun miros Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viața împăratului și a fiilor lui. Și iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: Să se scoată din casa lui o bârnă, s-o ridice ca să fie spânzurat pe ea, și casa să i se prefacă într-o grămadă de gunoi. Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne pe orice împărat și pe orice popor care ar întinde mâna să calce cuvântul meu, ca să nimicească această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai!” Tatnai, dregătorul de dincoace de râu, Șetar-Boznai și tovarășii lor de slujbă au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimis-o împăratul Darius. Și bătrânii iudeilor au zidit cu izbândă după prorocirile prorocului Hagai și ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit și au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel și după porunca lui Cirus, lui Darius și lui Artaxerxe, împăratul perșilor. Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al șaselea an al domniei împăratului Darius. Copiii lui Israel, preoții și leviții și ceilalți fii ai robiei au făcut cu bucurie sfințirea acestei Case a lui Dumnezeu. Au adus pentru sfințirea acestei Case a lui Dumnezeu o sută de viței, două sute de berbeci, patru sute de miei, și, ca jertfe ispășitoare pentru tot Israelul, doisprezece țapi, după numărul semințiilor lui Israel. Au pus pe preoți după cetele lor și pe leviți după împărțirile lor, pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum este scris în cartea lui Moise. Fiii robiei au prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi. Preoții și leviții se curățiseră cu toții, așa că toți erau curați; au jertfit Paștele pentru toți fiii robiei, pentru frații lor preoții și pentru ei înșiși. Copiii lui Israel, întorși din robie, au mâncat Paștele împreună cu toți cei ce se depărtaseră de necurăția neamurilor țării și care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Au prăznuit cu bucurie șapte zile Sărbătoarea Azimilor, căci Domnul îi înveselise, făcând pe împăratul Asiriei să-i sprijine în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

Ezra 6:1-22 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Atunci Darius, împăratul, a dat o hotărâre, și a fost făcută cercetare în casa sulurilor, unde erau adunate tezaurele în Babilon. Și s-a găsit la Ahmeta, în palatul care este în provincia mezilor, un sul, și în el era o înregistrare astfel scrisă: În anul întâi al împăratului Cirus, același împărat, Cirus, a dat o hotărâre referitor la casa lui Dumnezeu în Ierusalim: Să fie construită casa, locul unde ei au oferit sacrificii; și să fie întărite temeliile ei; înălțimea ei de șaizeci de coți și lățimea ei de șaizeci de coți; Cu trei rânduri de pietre mari și un rând de lemnărie nouă; și cheltuielile să fie date din casa împăratului; Și de asemenea vasele de aur și de argint ale casei lui Dumnezeu, pe care Nebucadnețar le-a scos din templul care este în Ierusalim și le-a adus în Babilon, să fie date înapoi și aduse înapoi la templul care este în Ierusalim, fiecare la locul lui și să le pună în casa lui Dumnezeu. De aceea, Tatnai, guvernator de dincolo de râu, Șetar-Boznai și tovarășii voștri afarsachiți, care sunt dincolo de râu, stați deoparte; Lăsați în pace lucrarea acestei case a lui Dumnezeu; guvernatorul iudeilor și bătrânii iudeilor să construiască această casă a lui Dumnezeu pe locul lui. Mai mult, eu dau o hotărâre despre ce să le faceți bătrânilor acestor iudei pentru construirea acestei case a lui Dumnezeu; ca din bunurile împăratului, din tributul de dincolo de râu, să fie date îndată cheltuielile acestor oameni, ca să nu fie împiedicați. Și de ceea ce au nevoie, deopotrivă tauri tineri și berbeci și miei pentru ofrandele arse ale Dumnezeului cerului, grâu, sare, vin și untdelemn, conform cu rânduiala preoților care sunt în Ierusalim, să li se dea zi de zi negreșit; Ca ei să aducă sacrificii de arome dulci Dumnezeului cerului și să se roage pentru viața împăratului și a fiilor săi. De asemenea eu am dat o hotărâre, ca oricine va schimba acest cuvânt, să fie scoasă din casă lemnăria și fiind ridicată, să fie acesta spânzurat de ea; și să fie făcută casa lui un morman de balegă pentru aceasta. Și Dumnezeul care a făcut ca numele său să locuiască acolo să nimicească pe toți împărații și popoarele, care își vor întinde mâna să schimbe și să distrugă această casă a lui Dumnezeu care este în Ierusalim. Eu Darius am dat această hotărâre; să fie împlinit în grabă. Atunci Tatnai, guvernatorul de această parte a râului, Șetar-Boznai și tovarășii lor, repede au făcut astfel, conform cu ceea ce Darius, împăratul, trimisese. Și bătrânii iudeilor au construit și au prosperat prin profețirea lui Hagai, profetul, și a lui Zaharia fiul lui Ido. Și au construit și au terminat-o, conform cu porunca Dumnezeului lui Israel și conform poruncii lui Cirus și a lui Darius și a lui Artaxerxes, împăratul Persiei. Și această casă a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar, care era în anul al șaselea al domniei lui Darius, împăratul. Și copiii lui Israel, preoții și leviții și restul copiilor captivității, au ținut dedicarea acestei case a lui Dumnezeu cu bucurie, Și au oferit la dedicarea acestei case a lui Dumnezeu o sută de tauri, două sute de berbeci, patru sute de miei; și ca sacrificiu pentru păcat pentru tot Israelul, doisprezece țapi, conform cu numărul triburilor lui Israel. Și au pus pe preoți în cetele lor și pe leviți în rândurile lor, pentru serviciul lui Dumnezeu care este în Ierusalim; precum este scris în cartea lui Moise. Și copiii captivității au ținut paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi. Pentru că preoții și leviții s-au purificat împreună, toți erau puri și au înjunghiat mielul de paște pentru toți copiii captivității și pentru frații lor preoții și pentru ei înșiși. Și copiii lui Israel care se întorseseră din captivitate și toți aceia care se separaseră pe ei înșiși de murdăria păgânilor țării, pentru a-l căuta pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel, au mâncat, Și au ținut sărbătoarea azimelor șapte zile cu bucurie, pentru că DOMNUL îi făcuse plini de bucurie și întorsese inima împăratului Asiriei spre ei, pentru a le întări mâinile în lucrarea casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

Ezra 6:1-22 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Atunci, împăratul Darius a dat poruncă și s‑a căutat în arhiva vistieriei din Babilon. Și s‑a găsit la Ecbatana, capitala provinciei Media, un sul în care era scris: Pentru aducere aminte: În anul întâi al domniei împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: „Casa să fie rezidită, ca loc unde să se aducă jertfe, și să aibă aceleași temelii. Să aibă o înălțime de șaizeci de coți, o lățime de șaizeci de coți, trei rânduri de pietre masive și un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi acoperite din vistieria împăratului. Mai mult, vasele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu pe care le luase Nebucadnețar din Templul de la Ierusalim și le adusese la Babilon să fie trimise înapoi și duse în Templul din Ierusalim, la locul lor. Să fie puse în Casa lui Dumnezeu!” „Acum, voi, Tatnai, dregător al provinciei Transeufratena, Șetar‑Boznai și ceilalți tovarăși de slujbă, demnitari din Transeufratena, stați deoparte! Lăsați să continue lucrarea acestei Case a lui Dumnezeu! Dregătorul iudeilor și bătrânii iudeilor să zidească iarăși pe locul unde era această Casă a lui Dumnezeu. Iar eu dau următoarea poruncă privitoare la ce veți avea de făcut pentru acești bătrâni ai iudeilor și pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile cu plata acestor oameni să fie acoperite în întregime din vistieria împăratului, din birurile provinciei Transeufratena, pentru ca lucrul să nu înceteze. Și orice este nevoie – viței, berbeci și miei pentru arderile‑de‑tot ale Dumnezeului cerurilor, grâu, sare, vin și ulei – să le fie dat, după cum au nevoie preoții din Ierusalim, zi de zi și fără nicio lipsă, ca să‑I aducă Dumnezeului cerurilor jertfe de un miros plăcut și să se roage pentru viața împăratului și a fiilor lui. Poruncesc cu privire la oricine schimbă porunca aceasta astfel: «Să se scoată din casa lui o bârnă, să fie înălțată ca vinovatul să fie spânzurat pe ea, iar casa lui să ajungă un morman de gunoi!» Fie ca Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne pe orice împărat sau popor care ar întinde mâna să schimbe cuvântul meu sau să nimicească această casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai!” Tatnai, dregătorul provinciei Transeufratena, Șetar‑Boznai și tovarășii lor de slujbă au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le‑a trimis‑o împăratul Darius. Și bătrânii iudeilor au zidit și au izbândit, după profeția lui Hagai și a lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit și au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel și după porunca lui Cirus, a lui Darius și a lui Artaxerxe, împăratul perșilor. Această Casă a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar, în al șaselea an al domniei împăratului Darius. Fiii lui Israel, preoții, leviții și ceilalți repatriați au făcut cu bucurie sfințirea acestei Case a lui Dumnezeu. Au adus pentru sfințirea acestei Case a lui Dumnezeu o sută de viței, două sute de berbeci și patru sute de miei, iar ca jertfe‑pentru‑păcat, doisprezece țapi, pentru tot Israelul, după numărul semințiilor lui Israel. I‑au rânduit pe preoți după cetele lor și pe leviți după grupele lor pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, după cum este scris în cartea lui Moise. Iudeii repatriați au sărbătorit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi. Preoții și leviții se curățiseră cu toții, așa că toți erau curați; au jertfit Paștele pentru toți iudeii repatriați, pentru frații lor, preoții, și pentru ei înșiși. Fiii lui Israel, întorși din exil, au mâncat Paștele împreună cu toți cei ce se separaseră de necurăția neamurilor țării și care s‑au unit cu ei ca să‑L caute pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. Au sărbătorit cu bucurie șapte zile Sărbătoarea Azimelor, căci DOMNUL îi înveselise, întorcând inima împăratului Asiriei spre ei, ca să‑i sprijine în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

Ezra 6:1-22 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Atunci împăratul Darius a dat poruncă să se facă cercetări în casa scrisorilor, unde se puneau vistieriile în Babilon. Și s-a găsit la Ahmeta, capitala ținutului Mediei, un sul pe care era scrisă această aducere aminte: „În anul întâi al domniei împăratului Cir, împăratul Cir a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Casa să fie zidită iarăși, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe, și să aibă temelii tari. Să aibă o înălțime de șaizeci de coți, o lățime de șaizeci de coți, trei rânduri de pietre cioplite și un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din casa împăratului. Mai mult, uneltele din aur și din argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadnețar din Templul de la Ierusalim și le adusese la Babilon, să fie date înapoi, duse în Templul din Ierusalim, la locul unde erau, și puse în Casa lui Dumnezeu.»” „Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de Râu, Șetar-Boznai și tovarășii voștri de slujbă din Afarsac, care locuiți dincolo de Râu, îndepărtați-vă de locul acesta! Lăsați să meargă înainte lucrările acestei Case a lui Dumnezeu! Dregătorul iudeilor și bătrânii iudeilor s-o zidească iarăși pe locul unde era. Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veți avea de făcut față de acești bătrâni ai iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de Râu, să le fie plătite îndată oamenilor acestora, ca să nu înceteze lucrul! Lucrurile trebuincioase pentru arderile-de-tot ale Dumnezeului cerurilor – viței, berbeci și miei, grâu, sare, vin și untdelemn – să li se dea, la cerere, preoților din Ierusalim zi de zi și fără nicio lipsă, ca să-I aducă jertfe de bun miros Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viața împăratului și a fiilor lui. Și iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: să se scoată din casa lui o bârnă, s-o ridice ca să fie spânzurat pe ea, și casa să i se prefacă într-o grămadă de gunoi. Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne orice împărat și orice popor care ar întinde mâna să calce cuvântul meu, ca să nimicească această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai!” Tatnai, dregătorul de dincoace de Râu, Șetar-Boznai și tovarășii lor de slujbă au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimis-o împăratul Darius. Și bătrânii iudeilor au zidit cu izbândă după prorocirile prorocului Hagai și ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit și au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel și după porunca lui Cir, a lui Darius și a lui Artaxerxe, împăratul perșilor. Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al șaselea an al domniei împăratului Darius. Copiii lui Israel, preoții și leviții și ceilalți fii ai robiei au făcut cu bucurie sfințirea acestei Case a lui Dumnezeu. Au adus pentru sfințirea acestei Case a lui Dumnezeu o sută de viței, două sute de berbeci, patru sute de miei și, ca jertfe ispășitoare pentru tot Israelul, doisprezece țapi, după numărul semințiilor lui Israel. I-au pus pe preoți după cetele lor și pe leviți după împărțirile lor pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum este scris în cartea lui Moise. Fiii robiei au prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi. Preoții și leviții se curățiseră cu toții, așa că toți erau curați; au jertfit Paștele pentru toți fiii robiei, pentru frații lor, preoții, și pentru ei înșiși. Copiii lui Israel întorși din robie au mâncat Paștele împreună cu toți cei ce se îndepărtaseră de necurăția neamurilor țării și care s-au unit cu ei ca să-L caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Au prăznuit cu bucurie șapte zile Sărbătoarea Azimelor, căci Domnul îi înveselise, făcându-l pe împăratul Asiriei să-i sprijine în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

Ezra 6:1-22 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Atunci regele Darius a dat ordin să fie citite sulurile care erau păstrate în „arhiva” din Babilon. El a găsit un sul în palatul Ahmetei din provincia Mediei. În acel sul scria: „Decizie. În primul an de guvernare, regele Cirus a dat următorul ordin referitor la casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Acea casă să fie reconstruită, pentru ca acolo să se ofere sacrificii. Deci, de acum încolo, i se pot pune temeliile. Să aibă o înălțime de șaizeci de coți și o lățime de șaizeci de coți. Să fie construită cu trei rânduri de piatră cioplită și cu un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de palatul imperial. În plus, vasele de aur și de argint ale casei lui Dumnezeu care fuseseră luate de Nabucodonosor din templul de la Ierusalim și aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în templul din Ierusalim. Să le puneți în acea casă a lui Dumnezeu!» În consecință, mă adresez lui Tatnai – guvernatorul provinciei de dincolo de râu care este împreună cu Șetar-Boznai și cu prietenii lui emisari din acea provincie: depărtați-vă de acel loc! Lăsați oamenii să lucreze la această casă a lui Dumnezeu! Permiteți-i guvernatorului iudeilor și celor care formează consiliul bătrânilor iudeilor să reconstruiască această casă a lui Dumnezeu pe locul unde a existat inițial. Dau încă un ordin care prevede atât ce trebuie să faceți voi, cât și acei bărbați din consiliul bătrânilor iudeilor – ca să poată reconstrui această casă a lui Dumnezeu. Tot ce vor avea nevoie acești oameni, să le fie dat imediat din veniturile regelui care provin din taxele provinciei de dincolo de râu. Astfel, să nu înceteze lucrul (la această construcție). În fiecare zi să se dea, la cerere, preoților de la Ierusalim, tot ce vor avea nevoie: viței, berbeci și miei – pentru arderile integrale aduse Dumnezeului cerului. Să li se mai dea grâu, sare, vin și ulei. Toate acestea să nu le lipsească. Astfel, ei să poată să ofere Dumnezeului cerului sacrificii cu o aromă plăcută; și să se roage pentru viața regelui și a fiilor lui. Mai dau un ordin referitor la orice om care va schimba această decizie: să se scoată o grindă din casa lui. Ea să fie ascuțită, să se pună în poziție verticală și apoi acel om să fie înfipt în ea. Apoi, pentru ce făcuse el, casa lui să fie transformată într-o grămadă de gunoi. Dumnezeul care Și-a pus numele să locuiască acolo, să distrugă pe acel rege sau acel popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul distrugerii acestei case a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am emis acest ordin! Să procedați exact cum v-am ordonat!” Tatnai – guvernatorul provinciei de dincolo de râu, Șetar-Boznai și prietenii lor au făcut exact cum le poruncise regele Darius. În consecință, cei care formau consiliul bătrânilor iudeilor au continuat să construiască; și au reușit – exact cum le spuseseră profeții Hagai și Zaharia, fiul lui Ido. Ei au construit și au terminat construcția așa cum prevedea porunca Dumnezeului lui Israel și conform poruncii lui Cirus, a lui Darius și a lui Artaxerxes – regii Persiei. Casa a fost terminată în a treia zi a lunii Adar – în al șaselea an al guvernării regelui Darius. Israelienii, împreună cu preoții, cu leviții și cu ceilalți care fuseseră în captivitate, au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestui templu închinat lui Dumnezeu. Pentru dedicarea casei lui Dumnezeu au oferit o sută de viței, două sute de berbeci și patru sute de miei. Ca sacrificiu pentru păcatul întregului Israel, au adus doisprezece țapi: câte unul pentru fiecare trib (al poporului Israel). I-au pus pe preoți – conform grupurilor în care erau organizați – și pe leviți – în grupurile lor – să facă lucrarea lui Dumnezeu la Ierusalim, așa cum este scris în cartea lui Moise. Cei care fuseseră în captivitate, au sărbătorit Paștele în a paisprezecea zi a primei luni. Preoții și leviții se curățaseră; și astfel, toți erau curați. Au oferit sacrificiul de Paște pentru toți cei care fuseseră în captivitate, pentru rudele lor și pentru ei personal. Israelienii întorși din captivitate au mâncat animalul sacrificat de Paște împreună cu toți aceia care se separaseră de practicile murdare ale popoarelor țării. Ei au procedat astfel ca să îl caute pe Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve. Șapte zile au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Turtelor – pentru că Iahve îi înveselise, făcând ca în inima lui, regele Asiriei să le acorde aprobare și să îi susțină în lucrarea de la casa lui Dumnezeu – Cel care este Dumnezeul lui Israel.

Ezra 6:1-22 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Dariu – atunci – porunci a dat, Spre a se cerceta de-ndat’, Casa scrisorilor, căci ea, În visterie, se găsea. Astfel, a fost descoperit Un sul, care a fost găsit În capitala Mediei. Ahmeta, e numele ei. Cu multă vreme înainte, Pentru aducere aminte, Sulul fusese scris. În el, Se însemnase-n acest fel: „În primul an, când – împărat – Fusese Cir înscăunat, A dat poruncă-mpărătească, Voind ca să se construiască, În Iuda, iar, Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are. Porunca dată de-mpărat, În felu-acesta a sunat: „Casa va fi zidită iară, Pe locul ei, la Iuda-n țară. Va fi un loc, ca să se ducă Poporul, jertfe, să aducă. Se va zidi o temelie Cari tare trebuie să fie. Șaizeci de coți s-aibă lățime, Și tot șaizeci în înălțime. Trei rânduri trebuiesc zidite, Din pietre ce vor fi cioplite, Iar ultimul – de la sfârșit – Din lemn nou fi-va rostuit. Din visteria-mpărătească, Urmează ca să se plătească Tot ceea ce va trebui, Când Casa se va construi. Mai mult, vor fi înapoiate Uneltele ce-au fost luate De Nebucadențar cel mare, Ce-a jefuit Casa pe care, Domnul, în Iuda, o avuse. Aceste lucruri au fost puse În templul dumnezeului Ce se vădea a fi al lui. Din aur ele-au fost lucrate Și din argint au fost turnate. Uneltele vor fi aduse – Din Babilon – și vor fi puse În Templul din Ierusalim Cari pentru Domnul îl zidim.” Acum, Tatnai – cari dregător E pus peste acel popor Cari dincoace de Râu a stat – Cu cel care este chemat Șetar-Boznai și cu acei Din Afarsac – ce sunt cu ei – Să se îndepărteze-ndată, De locu-n care-i înălțată – În Iuda – Casa Domnului. Lucrările, la Casa Lui, Trebuie-a merge înainte. La ele vor lua aminte Toți vârstnicii Iudeilor, Precum și dregătorii lor, Iar Casa fi-va ridicată Pe locu-n care-a fost, odată. Iată porunca dată vouă, Pentru această Casă nouă, Căci vreau să știți, de la-nceput, Ce veți avea voi, de făcut, Față de vârstnicii pe care Neamul lui Israel îi are, Ca sprijin să primească-apoi, La lucrul Casei, de la voi: Ceea ce fi-va cheltuit, Va trebui a fi plătit Din birurile adunate De la ținuturile-aflate Chiar lângă matca Râului, De partea cealaltă a lui. Din avuția-mpărătească, Va trebui să se plătească Tot ce s-a cheltuit. Luați, Birul acela și îl dați La meșteri, ca să se lucreze, Iar lucrul să nu înceteze. Apoi, ce lucruri trebuiesc, Arderi de tot când se jertfesc Pe-altarul Dumnezeului Cari este Domn al cerului – Adică, grâu, berbeci sau miei, Vin, untdelemn, sare, viței – La preoți trebuie să dați, Zi după zi. Seamă luați, Să nu se-ntâmple dar, cumva, Să le lipsească-apoi, ceva, Căci jertfe de un bun miros, Ei vor aduce, drept prinos, Pentru Cel care e mereu, Al cerurilor Dumnezeu Și-au să se roage, Domnului, Pentru-mpărat și fiii lui. Iată acum, ce poruncesc, Pentru cei care îndrăznesc Să-ncalece-al meu cuvânt: De-ndată, Din casa lor va fi luată O grindă, ca să-i spânzurați Pe cei cari fi-vor vinovați. Într-o grămadă de gunoi, Casa le-o veți preface-apoi. Iar Dumnezeu, Acela care Și-a pus Numele Său Cel Mare În acest loc să locuiască, De-acuma o să se-ngrijească De-a răsturna orice-mpărat, Sau neam, care va fi călcat Cuvântul meu, voind să strice Clădirea ce-o să se ridice, Spre slava Celui cari, mereu, E-adevăratul Dumnezeu. Iată, eu – Dariu – am vorbit Și-aste porunci le-am rânduit. A mea poruncă-mpărătească, Întocmai, să se împlinească!” Atunci, Tatnai – cari dregător Fusese peste-acel popor Cari dincolo de Râu a stat – Cu cel care era chemat Șetar-Boznai și cu acei Care în slujbă-au fost cu ei, Întocmai au îndeplinit Ceea ce Dariu-a poruncit. Astfel, Iudeii isprăviră Casa, așa cum prorociră Hagai, cu Zaharia care, Pe Ido, drept părinte-l are. După porunca Domnului, Ei isprăviră Casa Lui, Făcând precum a poruncit Și Cir – atunci când a domnit – Și Artaxerxe – când ședea Ca împărat, în Persia – Precum și Dariu, când a stat, Pe scaunul de împărat. Casa se isprăvise dar, Când a-nceput luna Adar, Mai înainte să apună A treia zi din acea lună, Iar Dariu, șase ani, făcea, De când domnea, în Persia. Apoi, fiii lui Israel, Cu preoți și Leviți – la fel – Cu toți ceilalți fii din robie, Au împlinit – cu bucurie – Sfințirea Casei Domnului. Pentru sfințirea Casei Lui, S-au dat o sută de viței, S-au dat și patru sute miei, Iar toți berbecii ce-au fost dați, La două sute-s numărați. S-au dat și jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire. Deci doisprezece țapi s-au dat Drept ispășire de păcat, Câte un țap de fiecare Din semințiile pe care Le are neamul Israel. Leviții, preoții – la fel – În cete fost-au împărțiți, Căci trebuit-au rânduiți Ca la Ierusalim, mereu, Să facă, pentru Dumnezeu, Slujba, așa precum s-a zis Și după cum Moise a scris. În luna-ntâi, când începea A paisprezecea zi din ea, Fiii robiei s-au gătit Și Paștele au prăznuit. Întreg soborul de preoți – Și-asemenea Leviții toți – În acel timp fiind curați, Paști au jertfit, pentru-ai lor frați Care atunci, precum se știe, Scăpat-au din a lor robie. De-asemeni, Paști au mai jertfit, Pentru ei înșiși, negreșit. După ce jertfele s-au dat, Au stat cu toți de au mâncat Paștele-acelea, iar cu ei S-au adunat apoi, și-acei Care atunci se depărtară De urâciunile din țară, Căci s-au unit, voind, mereu, Să-L caute pe Dumnezeu. Astfel, acel întreg popor, Serbările azimilor, O săptămână le-au ținut Și bucurie au avut, Pentru că Domnul îl făcuse Pe împăratul ce-l avuse Asiria, să sprijinească Lucrarea și să isprăvească Zidirea Casei cea pe care, Domnul lui Israel o are.

Ezra 6:1-22 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Apoi, regele Dárius a dat poruncă să se cerceteze în casa cărților unde se păstrau vistieriile Babilónului. S-a găsit la Ahméta, fortăreața provinciei Média, un sul. În el este scrisă această aducere-aminte: „În primul an al regelui Círus, regele Círus a dat poruncă cu privire la casa lui Dumnezeu din Ierusalím: «Casa să fie construită ca un loc unde se aduc jertfe; temeliile ei să fie puse trainic, înălțimea ei să fie de șaizeci de coți și lățimea ei să fie de șaizeci de coți. Să fie trei rânduri de pietre cioplite și un rând de lemn nou, iar costurile să fie plătite de casa regelui! Chiar și obiectele de aur și de argint ale casei lui Dumnezeu pe care le-a luat Nabucodonosór din templul de la Ierusalím și le-a adus la Babilón să fie date înapoi și să fie duse în templul din Ierusalím la locul lor și să le pui în casa lui Dumnezeu!». Acum, Tatnái, guvernatorul de dincolo de Râu, Șetár-Boznái și colegii voștri din Afarsác, care e dincolo de Râu, îndepărtați-vă de acolo! Lăsați să se construiască această casă a lui Dumnezeu! Guvernatorul iudeilor și bătrânii iudeilor să construiască această casă pe locul ei! Dau poruncă ce să faceți cu privire la bătrânii acestor iudei pentru construirea casei lui Dumnezeu: din bunurile regelui, din tributul de dincolo de Râu, să se dea acelor oameni cheltuielile, ca să nu se oprească! Să li se dea ceea ce au nevoie: viței, berbeci și miei pentru arderile de tot pentru Dumnezeul cerurilor, grâu, sare, vin și untdelemn, după cuvântul preoților care sunt în Ierusalím: să li se dea zi de zi, după necesitatea fiecărei zile, ca să aducă jertfe cu mireasmă plăcută Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viața regelui și a fiilor lui! Dau poruncă pentru ca, dacă cineva va schimba acest cuvânt, să se scoată din casa lui o grindă și el să fie ridicat și spânzurat de ea, iar casa lui să devină o grămadă de gunoi pentru aceasta! Dumnezeul care a pus să locuiască numele lui acolo să răstoarne pe orice rege și popor care își va întinde mâna să schimbe sau să distrugă această casă a lui Dumnezeu care este în Ierusalím! Eu, Dárius, am dat poruncă: să fie împlinită cu grijă!”. Tatnái, guvernatorul de dincoace de Râu, Șetár-Boznái și colegii lor au făcut cu grijă astfel după cum trimisese [poruncă] regele Dárius. Bătrânii iudeilor au construit și au avut succes, după profeția lui Aggéu, profetul, și a lui Zaharía, fiul lui Ído. Au construit și au terminat, după porunca Dumnezeului lui Israél și după porunca lui Círus, a lui Dárius și a lui Artaxérxes, regele perșilor. Au terminat această casă în ziua a treia a lunii Adár, în al șaselea an al domniei regelui Dárius. Apoi, fiii lui Israél, preoții, levíții și ceilalți deportați au celebrat cu bucurie dedicarea acestei case a lui Dumnezeu. Au adus pentru dedicarea acestei case a lui Dumnezeu o sută de viței, două sute de berbeci, patru sute de miei și, ca jertfe pentru păcat pentru tot Israélul, doisprezece țapi, după numărul triburilor lui Israél. I-au pus pe preoți după grupele lor și pe levíți după împărțirile lor, pentru slujirea lui Dumnezeu la Ierusalím, după cum este scris în cartea lui Moise. Cei deportați au celebrat Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi. Preoții și levíții s-au purificat; toți s-au purificat și au înjunghiat Paștele pentru toți cei deportați, pentru frații lor preoți și pentru ei înșiși. Fiii lui Israél, întorși din captivitate, au mâncat împreună cu toți cei ce s-au separat de impuritatea popoarelor țării ca să-l caute pe Domnul Dumnezeul lui Israél. Au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Ázimelor timp de șapte zile, pentru că Domnul îi [umpluse] de bucurie și întorsese inima regelui Asíriei spre ei ca să îi încurajeze în lucrarea casei lui Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israél.

Ezra 6:1-22 Noua Traducere Românească (NTR)

Atunci împăratul Darius a dat ordin să se caute în documentele aflate în arhivele din Babilon. El a găsit în palatul din Ahmeta, din provincia Mediei, un sul în care erau scrise următoarele: „Decret: În primul an al împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat următoarea poruncă cu privire la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Casa să fie reconstruită, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe, și să-i fie așezate temeliile. Să aibă o înălțime de șaizeci de coți și o lățime de șaizeci de coți; să aibă trei rânduri de piatră cioplită și un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de casa împăratului. Mai mult, vasele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu, care au fost luate de Nebucadnețar din Templul de la Ierusalim și aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în Templul de la Ierusalim; să le puneți în Casa lui Dumnezeu!». Drept urmare, Tatnai, guvernator al provinciei de peste Râu, Șetar-Boznai și camarazii voștri, emisari în provincia de peste Râu, depărtați-vă de locul acela! Lăsați în pace lucrarea de la această Casă a lui Dumnezeu! Lăsați-i pe guvernatorul iudeilor și pe bătrânii iudeilor să construiască din nou această Casă a lui Dumnezeu pe locul ei de odinioară. Mai mult, dau următoarea poruncă cu privire la ceea ce trebuie să faceți pentru acești bătrâni ai iudeilor, ca să poată reconstrui această Casă a lui Dumnezeu: cheltuielile acestor oameni să fie imediat plătite din veniturile împăratului provenite din tributul provinciei de peste Râu, astfel încât să nu înceteze lucrul. Zilnic să se dea preoților de la Ierusalim, la cerere, tot ce au nevoie – boi, berbeci și miei – pentru arderile-de-tot aduse Dumnezeului cerurilor, precum și grâu, sare, vin și ulei, ca să nu ducă lipsă și ca astfel să poată aduce jertfe de o aromă plăcută Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viața împăratului și a fiilor săi. De asemenea, dau următoarea poruncă cu privire la orice om care va schimba edictul acesta: să se scoată o bârnă din casa lui și să se ridice bârna ca să fie tras în țeapă pe ea, iar casa lui să fie transformată într-un morman de gunoi din cauza faptei lui. Fie ca Dumnezeul Care Și-a pus Numele să locuiască acolo să răstoarne pe orice împărat sau popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul de a distruge această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat această poruncă! Să fie împlinită întocmai!“. DOMNULUI Tatnai, guvernatorul provinciei de peste Râu, Șetar-Boznai și camarazii lor au făcut întocmai cum le poruncise împăratul Darius. Prin urmare, bătrânii iudeilor au continuat să construiască și au reușit, așa cum le profețiseră profetul Hagai și Zaharia, fiul lui Ido. Ei au construit și au terminat, potrivit cu porunca Dumnezeului lui Israel și potrivit cu porunca lui Cirus, a lui Darius și a lui Artaxerxes, împărații Persiei. Casa a fost terminată în ziua a treia a lunii adar, în al șaselea an al domniei împăratului Darius. Fiii lui Israel – preoții, leviții și rămășița celor ce fuseseră în exil – au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu. Pentru dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu au oferit o sută de boi, două sute de berbeci și patru sute de miei, iar ca jertfă pentru păcatul întregului Israel au adus doisprezece țapi, după numărul semințiilor lui Israel. I-au așezat pe preoți, potrivit cu cetele lor, și pe leviți, potrivit cu grupele lor, pentru lucrarea lui Dumnezeu de la Ierusalim, așa cum este scris în Cartea lui Moise. Fiii exilului au sărbătorit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi. Preoții și leviții se curățiseră în același timp, astfel că toți erau curați. Ei au înjunghiat mieii de Paște pentru toți fiii exilului, pentru frații lor dintre preoți și pentru ei înșiși. Fiii lui Israel întorși din exil au mâncat jertfa de Paște împreună cu toți aceia care se separaseră de necurăția națiunilor țării, ca să-L caute pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. Au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Azimelor timp de șapte zile, căci DOMNUL îi înveselise întorcând spre ei inima împăratului Asiriei, ca să-i sprijinească în lucrarea de la Casa lui Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israel.