Ezra 6:1-22

Atunci regele Darius a dat ordin să fie citite sulurile care erau păstrate în „arhiva” din Babilon. El a găsit un sul în palatul Ahmetei din provincia Mediei. În acel sul scria: „Decizie. În primul an de guvernare, regele Cirus a dat următorul ordin referitor la casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Acea casă să fie reconstruită, pentru ca acolo să se ofere sacrificii. Deci, de acum încolo, i se pot pune temeliile. Să aibă o înălțime de șaizeci de coți și o lățime de șaizeci de coți. Să fie construită cu trei rânduri de piatră cioplită și cu un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de palatul imperial. În plus, vasele de aur și de argint ale casei lui Dumnezeu care fuseseră luate de Nabucodonosor din templul de la Ierusalim și aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în templul din Ierusalim. Să le puneți în acea casă a lui Dumnezeu!» În consecință, mă adresez lui Tatnai – guvernatorul provinciei de dincolo de râu care este împreună cu Șetar-Boznai și cu prietenii lui emisari din acea provincie: depărtați-vă de acel loc! Lăsați oamenii să lucreze la această casă a lui Dumnezeu! Permiteți-i guvernatorului iudeilor și celor care formează consiliul bătrânilor iudeilor să reconstruiască această casă a lui Dumnezeu pe locul unde a existat inițial. Dau încă un ordin care prevede atât ce trebuie să faceți voi, cât și acei bărbați din consiliul bătrânilor iudeilor – ca să poată reconstrui această casă a lui Dumnezeu. Tot ce vor avea nevoie acești oameni, să le fie dat imediat din veniturile regelui care provin din taxele provinciei de dincolo de râu. Astfel, să nu înceteze lucrul (la această construcție). În fiecare zi să se dea, la cerere, preoților de la Ierusalim, tot ce vor avea nevoie: viței, berbeci și miei – pentru arderile integrale aduse Dumnezeului cerului. Să li se mai dea grâu, sare, vin și ulei. Toate acestea să nu le lipsească. Astfel, ei să poată să ofere Dumnezeului cerului sacrificii cu o aromă plăcută; și să se roage pentru viața regelui și a fiilor lui. Mai dau un ordin referitor la orice om care va schimba această decizie: să se scoată o grindă din casa lui. Ea să fie ascuțită, să se pună în poziție verticală și apoi acel om să fie înfipt în ea. Apoi, pentru ce făcuse el, casa lui să fie transformată într-o grămadă de gunoi. Dumnezeul care Și-a pus numele să locuiască acolo, să distrugă pe acel rege sau acel popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul distrugerii acestei case a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am emis acest ordin! Să procedați exact cum v-am ordonat!” Tatnai – guvernatorul provinciei de dincolo de râu, Șetar-Boznai și prietenii lor au făcut exact cum le poruncise regele Darius. În consecință, cei care formau consiliul bătrânilor iudeilor au continuat să construiască; și au reușit – exact cum le spuseseră profeții Hagai și Zaharia, fiul lui Ido. Ei au construit și au terminat construcția așa cum prevedea porunca Dumnezeului lui Israel și conform poruncii lui Cirus, a lui Darius și a lui Artaxerxes – regii Persiei. Casa a fost terminată în a treia zi a lunii Adar – în al șaselea an al guvernării regelui Darius. Israelienii, împreună cu preoții, cu leviții și cu ceilalți care fuseseră în captivitate, au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestui templu închinat lui Dumnezeu. Pentru dedicarea casei lui Dumnezeu au oferit o sută de viței, două sute de berbeci și patru sute de miei. Ca sacrificiu pentru păcatul întregului Israel, au adus doisprezece țapi: câte unul pentru fiecare trib (al poporului Israel). I-au pus pe preoți – conform grupurilor în care erau organizați – și pe leviți – în grupurile lor – să facă lucrarea lui Dumnezeu la Ierusalim, așa cum este scris în cartea lui Moise. Cei care fuseseră în captivitate, au sărbătorit Paștele în a paisprezecea zi a primei luni. Preoții și leviții se curățaseră; și astfel, toți erau curați. Au oferit sacrificiul de Paște pentru toți cei care fuseseră în captivitate, pentru rudele lor și pentru ei personal. Israelienii întorși din captivitate au mâncat animalul sacrificat de Paște împreună cu toți aceia care se separaseră de practicile murdare ale popoarelor țării. Ei au procedat astfel ca să îl caute pe Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve. Șapte zile au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Turtelor – pentru că Iahve îi înveselise, făcând ca în inima lui, regele Asiriei să le acorde aprobare și să îi susțină în lucrarea de la casa lui Dumnezeu – Cel care este Dumnezeul lui Israel.